ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, sub nr. 1669/116/2012

la data de 15 iunie 2012, reclamantul N.C.V. a chemat în judecată pe pârâții A.P.D.R.P.

și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună

anularea:

-

deciziei nr. 12408 din 09 mai 2012 emisă de pârâta A.P.D.R.P.;

-

notificărilor nr. 6241 din 07 mai 2012 și nr. 3753 din 15 martie 2012 ambele

emise de pârâtul C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia;

-

raportului de evaluare și selecție pentru sesiunea de cereri de proiecte

derulată în perioada 1 - 29 iulie 2011 pentru Măsura 112 - „Instalarea

tinerilor fermieri”;

-

raportului de selecție final din data de 02 mai 2012 pentru sesiunea de cereri

de proiecte derulată în perioada 1 - 29 iulie 2011 pentru Măsura 112 -

„Instalarea tinerilor fermieri”;

-

obligarea pârâților să declare eligibil, punctat cu 20 de puncte și selectat

pentru finanțare, proiectul aferent cererii de finanțare nr. x;

-

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea cererii în fapt, reclamantul a arătat că actele deduse judecății sunt

nelegale, întrucât nu au ținut seama de faptul că a respectat îndrumările din

Ghidul solicitantului pentru Măsura 112 și a depus toată documentația cerută de

lege pentru acordarea finanțării solicitate.

În

drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8, art. 11, art.

17 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului în

soluționarea cauzei, în raport de împrejurarea că este o autoritate publică

centrală, fapt ce atrage competența în primă instanță a Curții de Apel

București.

1.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Tribunalul

Călărași, secția civilă, prin Sentința nr. 1290 din 03 iulie 2012, a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această soluție, tribunalul a reținut faptul că decizia contestată

în cauză a fost emisă de o autoritate publică centrală, care funcționează în

baza O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006, motiv pentru care,

în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

modificată, și art. 3 C. proc. civ., competența aparține Curții de Apel

București.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 5234 din 25 septembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale, a

declinat cauza în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia.

În

considerentele sentinței, curtea de apel a arătat că obiectul litigiului îl

reprezintă anularea deciziei nr. 12408 din 09 mai 2012 emisă de pârâta

A.P.D.R.P. precum și a notificărilor din 07 mai 2012 și din 15 martie 2012

ambele emise de pârâtul C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia.

În

raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată, actele administrative care dau naștere,

modifică sau sting raporturi juridice, ce pot constitui obiectul unei cereri

adresate instanței specializate sunt cele două notificări anterior

individualizate emise de o autoritate publică de nivel local.

Potrivit

art. 4 alin. (1) din baza O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006,

A.P.D.R.P. are în structură 8 centre regionale de plăți pentru dezvoltare

rurală și pescuit, fără personalitate juridică, ce își au sediul în fiecare

dintre regiunile de dezvoltare constituite în temeiul Legii nr. 315/2004.

Alin.

(3) al aceluiași articol prevede că la nivelul fiecărui județ se înființează un

oficiu județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, fără

personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului regional de plăți pentru

dezvoltare rurală și pescuit.

În

cauză, nu prezintă relevanță faptul că centrul regional pârât nu are

personalitate juridică, întrucât în materia contenciosului administrativ

prezintă importanță capacitatea de drept administrativ a unei autorități

publice, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de

putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a

legii.

Transpusă

în plan procesual, capacitatea administrativă conferă autorităților publice

dreptul de a sta în proces, indiferent dacă au sau nu personalitate juridică

și, prin urmare, capacitate juridică, în sensul civil al noțiunii.

Ca

atare, actele administrative ce produc efecte juridice sunt cele emise de către

centrele regionale, care sunt autorități la nivel local, fiind organizate la

nivelul regiunilor de dezvoltare, regiuni care, potrivit art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 315/2004, sunt zone ce cuprind teritoriile județelor în cauză.

În

raport de emitentul actelor administrative contestate și de criteriul instituit

de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

modificată, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține

tribunalului.

II.

Considerentele Înaltei Curți în privința regulatorului de competență

Verificând

mai întâi regularitatea investirii sale cu conflictul negativ de competență,

Înalta Curte apreciază că este competentă să îl soluționeze, în temeiul art. 22

C. proc. civ., în calitate de instanță ierarhic superioară instanțelor aflate

în conflict.

Înalta

Curte constată că, în raport de obiectul cauzei deduse judecății, corect stabilit

de către prima instanță aflată în conflict, competența materială revine Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Astfel,

reclamantul N.C.V. a formulat la O.J.P.D.R.P. Călărași cererea de finanțare a

unui proiect pe Măsura 112 - „Instalarea tinerilor fermieri”, pentru sesiunea

iulie 2011.

Conform

raportului de evaluare din data de 08 decembrie 2011, proiectul reclamantului a

fost declarat eligibil și a fost punctat cu 20 de puncte (a se vedea fila 17

dosar Tb. Călărași).

Prin

decizia transmisă reclamantului cu notificarea nr. 3753 din 15 martie 2012,

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia

din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a stabilit, în

urma verificării și evaluării cererii de finanțare și după aprobarea publicării

de către Autoritatea de Management pentru P.N.D.R. a raportului de evaluare

rectificat din data de 13 martie 2012, că proiectul reclamantului este eligibil

și a fost punctat cu 0 puncte, întrucât la criteriul S4 nu a mai fost punctat,

cu motivarea că partea nu a demonstrat calitatea de membru al Cooperativei

Agricole „Roua Florilor Muntenia Lehliu Gară (a se vedea filele 18-19 dosar Tb.

Călărași).

Prin

notificarea din 07 mai 2012, pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia a comunicat reclamantului faptul

că, în urma aprobării de către Comitetul de Selecție a raportului de selecție

final din data de 02 mai 2012, proiectul reclamantului a fost declarat

neselectat pentru finanțare (a se vedea fila 7 dosar Tb. Călărași).

Prin

decizia transmisă reclamantului cu notificarea din 09 mai 2012, pârâta

A.P.D.R.P. - Direcția Selectare - Contractare a comunicat reclamantului

respingerea contestației administrative formulate împotriva notificării

anterior arătate (a se vedea fila 9 dosar Tb. Călărași).

Potrivit

art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006, privind înființarea, organizarea și funcționarea

Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aprobată prin Legea nr.

198/2006, prin reorganizarea Agenției S.A.P.A.R.D., acestei agenții, ca autoritate

centrală, îi  revin principalele atribuții de implementare tehnică a

programelor de finanțare în domeniul agriculturii:

„a)

primirea cererilor de finanțare întocmite de potențialii beneficiari ai

proiectelor finanțate prin S.A.P.A.R.D. și F.E.A.D.R.;

b)

verificarea cererilor de finanțare, în vederea aprobării proiectelor finanțate

prin S.A.P.A.R.D. și F.E.A.D.R., în raport cu criteriile eligibile stabilite

prin programe;

c)

selectarea proiectelor finanțate prin S.A.P.A.R.D. și F.E.A.D.R., în

conformitate cu prevederile programelor;

d)

stabilirea obligațiilor contractuale dintre Agenție și potențialii beneficiari

și totodată aprobarea începerii derulării proiectelor finanțate prin S.A.P.A.R.D.

și F.E.A.D.R.;

e)

efectuarea verificării pe teren a proiectelor care vor fi finanțate prin S.A.P.A.R.D.

și F.E.A.D.R., atât înainte, cât și după aprobarea acestora;

f)

întreprinderea unor acțiuni privind promovarea, comunicarea, informarea,

controlul și altele asemenea, care să asigure buna derulare a proiectelor

finanțate prin S.A.P.A.R.D. și F.E.A.D.R.;

g)

raportarea progresului măsurilor care se implementează prin S.A.P.A.R.D. și F.E.A.D.R.

către organismele care asigură managementul și coordonarea finanțării

programului.”

În

cauza de față, părțile raportului juridic dedus judecății sunt Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și reclamantul N.C.V., întrucât contractul

de finanțare, act ce constituie scopul final al procedurii de evaluare și

selectare a proiectelor eligibile, se încheie între aceste două părți.

Așadar,

pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cererea în fond

nu prezintă relevanță faptul că în diferitele etape ale procedurii

administrative, reglementate de O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006,

sunt implicate structurile deconcentrate ale Agenției, care procedează la

verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor, completarea fișelor de evaluare

și corespondența cu solicitanții finanțării.

În

consecință, în raport de cele anterior prezentate și de dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, luând în considerare rangul central al A.P.D.R.P., precum și

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

modificată, și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.C.V. în contradictoriu cu

pârâții A.P.D.R.P. și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit 3 Sud Muntenia în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 februarie 2013.