ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2017

Decizia nr. 1253/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 7869 din 7 martie 2014 emisă de pârâtă prin care a fost respinsă Contestația nr. 622/114 formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 15 ianuarie 2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 851.487,033 lei reprezentând cheltuieli aferente Proiectului cu titlu "Achiziții de utilaje pentru demolare și lucrări speciale de construcții la SC A. SRL", cheltuieli declarate neeligibile, la care se adaugă majorări de întârziere, potrivit legislației.

Totodată, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 230 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu îndeplinește cumulativ condițiile suspendării prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 în sensul că din actele de la dosar nu rezultă a fi îndeplinită condiția vizând cazul bine justificat.

Pe fondul cauzei instanța a apreciat ca neîntemeiată susținerea potrivit căreia decizia de soluționare a contestației a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Cu privire la legea aplicabilă, s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, dar și Regulamentele CE nr. 65/2011 și îndeosebi Regulamentul nr. 1698/2005.

A fost apreciată ca neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că în procesul-verbal de constatare a neregulilor nu a fost indicat temeiul de drept și nu este redat contextul în care au fost produse pretinsele nereguli, decizia contestată fiind motivată în fapt și în drept.

Cu privire la existența unor nereguli și aplicarea principiului proporționalității, instanța a reținut că prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, obligându-se să restituie întreaga sumă în cazul încălcării obligațiilor contractuale.

În raport de probatoriul administrat s-a constatat legăturile existente între reclamantă și SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL,în contextul în care cele șase societăți au fost deținute și administrate de același grup de persoane, trei dintre societăți având sediul la aceeași adresă.

Toate societățile își desfășoară activitatea sub coordonarea acelorași persoane, pe același segment de piață.

Grupul de persoane menționat a acționat în vederea creării de condiții pentru depășirea plafonului financiar nerambursabil, acordat în cadrul schemei de ajutor de minimis din care face parte și Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea micro-întreprinderii".

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 230/2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta, SC A. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv anularea Deciziei nr. 7869 din 7 martie 2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 15 ianuarie 2014 iar pe cale de consecință obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 858.182,28 lei și daune moratorii aferente acestora cu dobânzi calculate potrivit art. 124 coroborat cu art. 120 C. proc. fisc.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă prezintă pe larg situația de fapt expusă și în primul ciclu procesual concluzionând că hotărârea este nelegală și netemeinică atât sub aspectul analizării cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate cât și pe fondul cauzei.

Hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât, pe de parte, instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la suspendare, iar pe de altă parte nu se mai impunea a fi analizată cererea menționată, aceasta fiind rămasă fără obiect de la data achitării debitului, respectiv 24 iulie 2014.

Hotărârea instanței de fond este superficial motivată în condițiile în care instanța a respins argumentele invocate de reclamantă fără să arate, în concret, care sunt considerentele avute în vedere pentru respingerea acțiunii.

Pe de altă parte, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate, respectiv faptul că procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 pct. 3 din O.U.G. nr. 66/2011.

- Soluția primei instanțe a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 92/2003 în condițiile în care, în speță, nu numai că nu a avut loc ascultarea contribuabilului înainte de emiterea actului de control dar nici punctul de vedere al acestuia față de concluziile Proiectului de proces-verbal nu se regăsesc în cuprinsul Procesului-verbal contestat.

- Soluția instanței de fond este nelegală și prin prisma faptului că nu a ținut cont că în Procesul-verbal nu este indicat temeiul de drept și contextul în care s-ar fi produs pretinsele nereguli, fiind încălcate astfel Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta-reclamantă a argumentat temeinic în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că nu a săvârșit o neregulă iar fondurile obținute au fost utilizate corespunzător și că nu există un prejudiciu UE sau bugetului național dar singurul motiv analizat de instanță a vizat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 346/2004 privind întreprinderile legate fără a analiza în concret condițiile prevăzute de textul de lege incident, reluând argumentele expuse de organele de control prin Procesul-verbal contestat.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 întrucât cele două societăți reclamanta și SC D. au o structură asociativă diferită iar puterea decizională la nivelul fiecărei societăți este diferită.

Relația contractuală cu SC D. SRL a fost demarată anterior proiectului, precontractul de prestări servicii constituie anexa la documentație, Proiectul fiind nu doar avizat de AFIR ci și obligatoriu câtă vreme a stat la baza obținerii finanțării.

De altfel, nu există nicio prevedere legală, contractuală sau procedurală care să impună menținerea tipului întreprinderii după data depunerii cererii de finanțare.

Ca atare, sunt nelegale susținerile primei instanțe referitoare la caracterul de "întreprinderi legate" al recurentei cu D., nefiind întrunite ipotezele reglementate de art. 4

4

al Legii nr. 346/2004.

Actele de control sunt nelegale întrucât AFIR a aprobat și a avizat favorabil Proiectul, acesta nesuferind modificări substanțiale de la momentul aprobării, așa cum rezultă din Scrisoarea de informare nr. 14905 emisă de CRPDAP 3 Sud Muntenia la data de 12 septembrie 2013.

Din materialul probator rezultă că Proiectul a fost aprobat de AFIR și avizat inclusiv ulterior, cu prilejul a diverse verificări și controale efectuate pe fluxul de implementare, iar pe de altă parte nu a existat nicio modificare substanțială a Proiectului în perioada de implementare.

Încă de la depunerea documentației aferente Proiectului, au fost prezentate precontractele de prestări servicii cu societățile cu care acum reclamanta este acuzată că derulează raporturi comerciale, precontracte ce constituie anexe ale cererii de finanțare ce au un caracter obligatoriu.

În concluzie, Procesul-verbal este nelegal întrucât nu au existat modificări substanțiale care să afecteze condițiile de implementare a Proiectului și toate elementele acestuia au fost avizate favorabil de AFIR.

În mod nelegal AFIR a reținut existența unei suspiciuni în sensul că au fost create condiții artificiale necesare obținerii fondurilor nerambursabile pentru mai multe proiecte în același timp, în raport de prevederile O.G. nr. 79/2003 și O.U.G. nr. 66/2011 în condițiile în care nu exista o acțiune sau inacțiune a beneficiarului care să poată fi considerată abatere în sensul dispozițiilor legale menționate.

Contrar aspectelor reținute de organele de control, cele trei societăți nu au sedii sau puncte de lucru comune chiar dacă se află în aceeași clădire, reclamanta având sediu individual - județul Argeș, comuna Mărăcineni, camera nr. 2 în timp ce pentru celelalte două societăți sediile sunt în camerele 6 și 1 iar contrar celor reținute, Proiectul nu are același amplasament, amplasamentele fiind apropiate dar bine delimitate.

Curtea de Justiție a Uniunii europene a dat o interpretare constată a dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, în sensul că nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul în car s-a stabilit că au creat, în mod artificial, condițiile necesare pentru a obține avantaje ce contravin obiectivelor schemei de ajutor dar în cauza de față nu sunt îndeplinite cele două elemente obligatorii - obiectiv și subiectiv - care să poată justifica măsura restituirii finanțării.

În mod nelegal s-a reținut că societățile precizate își desfășoară activitatea pe același segment de piață al construcțiilor sau un segment de piață adiacent, majoritatea lucrărilor fiind executate prin intermediul celor șase firme în condițiile în care societățile au obiective de activitate diferite iar din fișa de clienți rezultă că în proporție majoritară clienții lor sunt diferiți.

Ca urmare, în mod nelegal s-a reținut de către AFIR existența unor suspiciuni și că beneficiarul a creat în mod artificial condiții necesare pentru mai multe proiecte în același timp.

Actele de control sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea principiului proporționalității prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011 măsura dispusă fiind disproporționată.

Procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, controlul pe teren fiind efectuat la data de 17 septembrie 2013 iar procesul-verbal a fost emis la 14 ianuarie 2014.

Prin Decizia nr. 7869/2014 de soluționare a contestației au fost reținute noi nereguli, suplimentare față de cele stabilite în cuprinsul procesului-verbal ceea ce este inadmisibil, iar subscrisa prin activitatea desfășurată și-a atins obiectivul propus prin proiect, derulând activități de construcții numai în mediul rural.

Reținerea unor nereguli noi direct prin Decizia de soluționare a contestației administrative este inadmisibilă, dar oricum în speță a fost respectat obiectivul final al proiectului - realizarea unor activități în domeniul construcțiilor în Comuna Mărăcineni, județul Argeș, ca o sursă alternativă non-agricolă pentru beneficiar și angajații acestuia

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, pentru aceleași considerente expuse în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual, motiv pentru care nu vor mai fi expuse și de instanța de recurs.

După expunerea pe larg a situației de fapt reținută prin actele administrative contestate, a considerentelor de drept aplicate, intimata-pârâtă a concluzionat în sensul că sentința civilă recurată este temeinică și legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care se impune respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților.

Prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2017, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, părțile fiind citate în ședință publică, conform art. 493 pct. 7 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat, apărările formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Ca situație premisă, se reține că în baza Regulamentului Consiliului CE nr. 1698/2005, la data de 20 februarie 2008 a fost aprobat Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 iar la data de 8 iulie 2010 a fost încheiat Contractul de finanțare nr. C 312M010930300027 între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de Autoritate Contractantă și SC A. SRL în calitate de Beneficiar, iar obiectul contractului de finanțare, conform art. 1.1, îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr. F312M010930300027 pentru Proiectul: "Achiziție de utilaje pentru demolare și lucrări speciale de construcții la SC A. SRL", condițiile finanțării fiind stabilite prin contract și Anexele la contract.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1245 din 15 ianuarie 2014, echipa de control a CRPDRP 3 Sud Muntenia, a constatat că SC A. SRL, în calitate de beneficiară a Contractului de finanțare nr. C312M01093030027 din 8 iulie 2010, nu a respectat dispozițiile art. 1 din Contractul de finanțare și articolele 1, 3 și 11(3) din Anexa 1 la contract dar și legislația în vigoare, motiv pentru care investiția realizată de beneficiar a devenit neeligibilă, sprijinul financiar nerambursabil acordat în vederea realizării investiției "Achiziție de utilaje pentru demolare și lucrări speciale de construcții la SC A. SRL" trebuie recuperat, valoarea cheltuielilor afectate de nereguli fiind în cuantum total de 851.487,03 lei.

Prin Decizia nr. 7869 din 7 martie 2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a fost respinsă contestația formulată de SC A. SRL împotriva Procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. 1245 din 15 ianuarie 2014.

Instanța de contencios administrativ și fiscal, a fost investită, în temeiul dispozițiilor art. 218 C. proc. fisc., să verifice legalitatea celor două acte administrative enunțate, respectiv Decizia nr. 7869/2014 și Procesul-verbal nr. 1245 din 15 ianuarie 2014, instanța de fond prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, respingând acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.

Prima critică formulată de recurenta SC A. SRL vizează nemotivarea corespunzătoare a sentinței recurate atât cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative cât și pe fondul cauzei.

Această critică nu poate fi reținută în condițiile în care instanța de fond a prezentat pe larg atât situația de fapt cât și situația de drept reținută în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, în considerentele sentinței fiind expuse argumentele avute în vedere în susținerea soluției pronunțate, hotărârea recurată respectând exigențele prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ., justețea soluției adoptate putând fi analizată în întregul său de către instanța de recurs.

Este util de subliniat că hotărârea recurată respectă și exigențele impuse de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, în jurisprudența Curții, formală în aplicarea normei menționate, noțiunea de proces echitabil presupunând ca instanța internă chiar dacă a motivat pe scurt hotărârea, să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

De asemenea, doctrina și jurisprudența au statuat, în mod unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părțile le invocă în susținerea uneia și aceleiași cereri dar sentința recurată respectă dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. dar și exigențele impuse de art. 6 art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu referire la cererea de suspendare, examinând în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

Faptul că prin considerentele sentinței instanța a arătat motivele de fapt și de drept pentru care a apreciat că cererea de suspendare a executării actelor administrative este neîntemeiată dar nu a respins cererea și prin dispozitivul hotărârii nu este un motiv de nelegalitate în condițiile în care instanța prin aceeași hotărâre s-a pronunțat și pe fondul cauzei, respingând contestația formulată.

Faptul că prin dispozitivul sentinței instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare ci doar prin considerentele sentinței, nu poate duce la nulitatea hotărârii în condițiile în care nu s-a produs părții o vătămare, ținând cont și de dispozițiile art. 175(1) C. proc. civ.

Acest motiv de recurs este invocat în mod formal în contextul în care, chiar recurenta precizează că nu se impune analiza cererii de suspendare în condițiile în care a achitat întreg debitul, fapt adus la cunoștința instanței la data de 26 septembrie 2014.

Ca urmare, nefiind cauzată o vătămare, în cauză nu se impune nulitatea actului de procedură pentru motivele prezentate.

Nu trebuie omis nici faptul că recurenta-reclamantă nu a renunțat în condițiile art. 406 C. proc. civ. la cererea de suspendare a executării actelor contestate, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocând formal motivul de recurs arătat, fără să țină cont și de obligațiile părților astfel cum au fost stabilite de art. 10 C. proc. civ. raportat la art. 12(1) C. proc. civ. și faptul că nu a suferit o vătămare prin analiza cererii de suspendare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

A admite recursul și a casa sentința cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să pună în discuție lipsa de obiect sau interes a cererii de suspendare nu are un fundament legal ducând la prelungirea nerezonabilă a soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât prin sentința recurată instanța s-a pronunțat pe fondul contestației formulate.

Recurenta susține că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală dar omite faptul că actele contestate au fost emise în raport de dispozițiile legii speciale, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, dispoziții respectate de intimata-pârâtă în condițiile în care prin Scrisoarea de informare nr. 14905 din 12 septembrie 2013 recurenta-reclamantă a fost informată, în calitate de Beneficiar cu privire la controlul ex-post de la locul de realizare a investiției - punct de lucru Căteasca, județul Argeș, iar dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu prevăd obligativitatea audierii beneficiarului anterior emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 4 decembrie 2013 a fost comunicat recurentei-reclamante care, prin adresa din 16 decembrie 2013, a înaintat punctul de vedere care a fost analizat de intimată așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal contestat.

Ca urmare, față de dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ ce a stat la baza emiterii actelor contestate, se constată că instanța de fond în mod corect a respins criticile vizând încălcarea dispozițiilor art. 8 din același act normativ.

Neîntemeiate sunt și criticile vizând considerentele expuse de instanță cu privire la susținerea reclamantei în sensul că în Procesul-verbal nu este indicat temeiul de drept și contextul în care s-ar fi produs neregulile, în condițiile în care instanța de fond a expus pe larg în raport de legislația națională și comunitară considerentele avute în vedere, ținând cont și de obligațiile contractuale asumate de părți.

Se poate observa că în procesul-verbal contestat aflat la dosar fond, organele de control au stabilit - Baza legală de verificare - pct. 2 - arătând la capitolul 6 motivele de fapt pentru care au reținut neregulile și la pct. 7 - Temeiul de drept, iar prin raportare la situația de fapt reținută de instanță se arată care au fost dispozițiile legale și contractuale încălcate, considerentele expuse de prima instanță fiind însușite de instanța de recurs.

În raport de probatoriul administrat, în mod corect s-a reținut că recurenta-reclamantă în derularea Contractului de finanțare a încălcat dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Astfel, potrivit art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, întreprinderile legate sunt întreprinderi între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt considerate, de asemenea, întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piață adiacentă.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.

Din probatoriul administrat rezultă că SC B. SRL are ca administrator și asociat unic pe numitul G.; SC A. SRL are ca asociat unic și administrator pe numita H.; SC C. SRL are ca asociat unic pe numita  I. -mama numitei H. și a numitului G., iar ca administrator pe numitul J. - fost reprezentant legal al SC C. SRL în relația cu APDRP; SC F. SRL are ca asociați pe numita H. cu cotă de participare 50% și numitul G.; SC D. SRL are ca asociați pe numiții H. și G. în cote egale de 50%, administrator J.; iar SC E. SRL are ca asociați pe numiții H. și G. în cotă egală de 50%,iar administrator pe numitul H.

Analizând dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 346/2003 raportat la structura acționariatului societăților menționate, domeniul de activitate CAEN, sediile și punctele de lucru adiacente, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale evocate, în condițiile în care între asociatul, administratorul SC A. SRL - beneficiar al Contractului de finanțare nerambursabilă și acționariatul, administratorii societăților comerciale enumerate mai sus și care au prestat servicii conform contractelor și facturilor aflate la dosar există legături din care rezultă că cele șase societăți sunt deținute și administrate de același grup de persoane (mama, fiică, fiu) trei dintre societăți având același sediu social, respectiv Pitești, județul Argeș, iar alte trei societăți și beneficiari ai proiectului FEADR au sediul - comuna Mărăcineni, diferite fiind doar camerele 1, 2 și 6.

Concluzia instanței de fond este corectă în condițiile în care societățile menționate și-au desfășurat activitatea pe același segment de piață sau adiacent iar majoritatea lucrărilor efectuate în derularea Proiectului au fost executate prin intermediul celor șase societăți care și-au desfășurat activitatea sub coordonarea aceluiași grup de persoane.

Recurenta susține că actele contestate sunt nelegale, AFIR avizând favorabil Proiectul, acesta nesuferind modificări substanțiale de la momentul aprobării și până în prezent, dar critica nu poate fi reținută în raport de clauzele contractului de finanțare și a anexelor aflate la dosar, respectiv "Actul adițional nr. 1 la Contractul de finanțare pct. III conform căruia Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea Proiectului.

Obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă, condițiile și termenii de acordare a finanțării fiind stabilite prin contractul încheiat iar potrivit art. 1(3) din Anexa 1 la contract - Beneficiarul este răspunzător pentru implementarea proiectului iar criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare trebuie respectate pe toată durata contractului conform art. 3 din aceeași Anexă.

Recurenta susține că proiectul nu a suferit nicio modificare și cu atât mai puțin o modificare substanțială, de la data ultimei plății, dar prin actele administrative contestate nu s-a reținut modificări în sensul art. 3(1) teza a doua din Anexa 1 la Contractul de finanțare ci faptul că beneficiarul a creat în mod artificial condițiile necesare obținerii finanțării pentru mai multe proiecte, societățile fiind legate în sensul dispozițiilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004.

Nu trebuie omis nici faptul că atât SC A. SRL cât și SC B. SRL și SC C. SRL au fost beneficiarele unor contracte de finanțare nerambursabile FEADR, două dintre societățile ce au accesat fonduri nerambursabile fiind înființate la aceeași dată, respectiv 25 mai 2009 - SC B. SRL și SC A. SRL, iar între acționarii societăților existând grade de rudenie, societățile au același sediu social doar camere diferite, fapt ce a dus la concluzia rezonabilă că cele trei societăți au fost înființate pentru crearea formală a condițiilor de eligibilitate pentru a putea obține finanțare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro impus de Regula de minimis.

Faptul că Proiectul a fost aprobat de către AFIR, inclusiv ulterior nu exclude răspunderea exclusivă a Beneficiarului asumată prin Contractul de finanțare.

Instanța de fond, pornind de la definiția "neregulă" astfel cum este stabilită de dispozițiile art. 2(1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 16 din Anexa I la Contractul de finanțare dar și de art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 a concluzionat corect că reclamanta în derularea contractului de finanțare a încălcat dispozițiile legale naționale, contractuale și comunitare motiv pentru care în mod corect a respins contestația, considerentele prezentate pe larg fiind corecte în raport de contextul factual expus, considerente însușite și de instanța de recurs.

Potrivit art. 16(3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare "În cazul înregistrării unei nereguli, definită la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primită din partea Autorității Contractante".

De asemenea, potrivit art. 4 din Regulamentul 2988 din 95 "Orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat". Ținând cont de dispozițiile evocate, se constată că nu se poate reține critica vizând încălcarea principiului proporționalității în condițiile în care părțile prin contract au prevăzut expres rambursarea integrală în caz de neregulă.

Instanța de fond a analizat atât elementul obiectiv - constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților cât și elementul subiectiv - constând în urmărirea de avantaje care contravin obiectivelor schemei de ajutor, arătând pe larg considerentele avute în vedere în raport de activitatea celor 6 societăți iar obligația de restituire a fondurilor obținute a fost stabilită ținând cont de obligațiile contractuale și legale asumate, hotărârea recurată fiind temeinică și legală în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Ultima critică vizează faptul că Procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 21 pct. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 aspect ce în opinia recurentei nu a fost analizat.

Este adevărat că instanța de fond nu a arătat explicit că organele de control au respectat termenul de 90 de zile, dar a concluzionat că Procesul-verbal de constatare nr. 1243 din 15 ianuarie 2014 a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și a H.G. nr. 875/2011.

Termenul de 90 de zile invocat de recurentă în raport de dispozițiile art. 21 pct. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 nu curge de la data începerii controlului ci de la data finalizării activității de verificare.

Potrivit art. 5 (3) pct. j din O.U.G. nr. 13/2006 una din atribuțiile Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale o reprezintă efectuarea de controale la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR.

Controlul APDRP s-a declanșat prin Hotărârea 34360 din 24 octombrie 2012 prin care Directorul General al APDRP a mandatat echipa de control în vederea documentării și pe teren iar controlul documentar s-a efectuat la sediul CRPDRP 3 Sud Muntenia în perioada 24 octombrie 2013 - 14 ianuarie 2014.

Ca urmare, în raport de dispozițiile art. 21 pct. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 și data finalizării controlului documentar se constată că organele de control au respectat dispozițiile legale evocate, criticile recurentei neputând fi reținute.

Prin Decizia nr. 7869 din 7 martie 2013 nu s-a reținut fapte noi suplimentar față de cele stabilite în procesul-verbal contestat, aspectele vizând neatingerea obiectivului general al proiectului - dezvoltare durabilă a economiei rurale, fiind reiterate în raport de precizările echipei de control fără a avea efecte cu privire la neregula reținută prin procesul-verbal contestat.

Concluzionând, se reține că instanța de fond a examinat în mod real motivele contestației, astfel cum au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, interpretând corect prevederile legale în materie în raport cu întreg contextul factual, motivele de recurs formulate și întemeiat în drept din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. neputând fi reținute.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 230 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 230 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - NN