ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 775/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 6 noiembrie 2013, reclamantul A.- Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, suspendarea executării măsurii privind încetarea contractului de finanțare nr. x din 20 aprilie 2011 încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, comunicată prin Notificarea nr. x din 17 octombrie 2013 de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, până la soluționarea dosarului nr. x/299/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București.

Prin Sentința civilă nr. 825 din 11 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

A constatat instanța că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă pentru a se dispune suspendarea executării notificării, că reclamantul a invocat aspecte ce vizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26 martie 2013 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. x din 9 mai 2013, aspecte care vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/299/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, și că formularea contestației împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nu suspendă de drept executarea acestuia; de asemenea reclamantul nu a invocat și nu a dovedit un prejudiciu iminent cauzat de emiterea notificării de încetare a contractului de finanțare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul "A. - Întreprindere Individuală, invocând motive încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, arată că prima instanță a reținut greșit că nu ar exista cazul bine justificat care să permită suspendarea executării actului administrativ și că nu ar fi dovedită nici paguba iminentă.

Condiția cazului bine justificat este îndeplinită, notificarea de reziliere fiind nelegală, având în vedere că, pe fondul cauzei, recurenta a făcut dovada că are sediul activ și nu a delocalizat investiția (adică a demontat motivele care au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și a notificării). Autoritatea pârâtă nu suferă nici o pagubă prin suspendarea măsurii întrucât a instituit un sechestru asigurător asupra bunurilor achiziționate pe baza finanțării.

Prima instanță nu a observat că deși procesul-verbal de constatare a neregulilor a fost emis în data de 26 martie 2013, notificarea de reziliere a fost trimisă la data de 17 octombrie 2013.

Recurentul-reclamant susține și că are contracte în derulare, măsurile dispuse împotriva sa prin notificarea ce face obiectul cauzei creându-i un prejudiciu iminent, respectiv punându-l în imposibilitatea de a-și achita datoriile către stat și către proprii angajați.

4.Apărările intimaților

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, arătând că cererea de suspendare a rămas fără obiect întrucât, în dosarul nr. x/299/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantului de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 20 martie 2013. Or, prin cererea de suspendare, reclamatul a solicitat suspendarea efectelor notificării privind încetarea contractului de finanțare nr. x din 17 octombrie 2013 până la soluționarea dosarului cu nr. x/299/2013.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. - Întreprindere Individuală împotriva Sentinței civile nr. 825 din 11 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte îl constată nefondat pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

6.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

Prima instanță a stabilit corect că nu sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv că reclamantul nu a prezentat argumente juridice aparent valabile referitoare la vicii de legalitate ale actului administrativ și nici nu a dovedit un prejudiciu iminent care ar fi cauzat de emiterea notificării de încetare a contractului de finanțare.

În susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, recurentul se referă la dovezile pe care le-ar fi administrat în dosarul nr. x/299/2013 asupra nelegalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare încheiat la data de 21 martie 2013, proces-verbal care a stat la baza emiterii notificării privind încetarea contractului de finanțare. Or, aceste susțineri nu se încadrează în definiția legală a cazului bine justificat prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Mai mult de atât, în dosarul nr. x/299/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat în fond Sentința nr. 2655 din 8 octombrie 2014, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului în anularea procesului-verbal încheiat la data de 21 martie 2013. Această soluție, invocată de intimata-pârâtă AFIR ca apărare în recurs, nu susține rămânerea fără obiect a cererii de suspendare întrucât obiectul cererii de suspendare îl constituie notificarea nr. x din 17 octombrie 2013 prin care s-a dispus măsura de reziliere a contractului de finanțare, iar potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea cerută după formularea plângerii prealabile poate fi acordată până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare îndreptată împotriva actului administrativ care face și obiectul cererii de suspendare, recte notificarea de reziliere a contractului de finanțare. Prin urmare, soluționarea în fond a acțiunii în anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor nu conduce la rămânerea fără obiect a cererii de suspendare a executării notificării de reziliere a contractului, însă respingerea acțiunii în anularea procesului-verbal întărește prezumția de legalitate de care se bucură notificarea - act administrativ emis ca o consecință a emiterii procesului-verbal de nereguli.

Împrejurarea că notificarea de reziliere a contractului de finanțare a fost emisă cu o întârziere de aproximativ 7 luni în raport cu data încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor reprezintă un aspect de fapt care nu poate fi încadrat ca o critică referitoare la nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

De asemenea, recurentul-reclamant nu arată și nu dovedește, nici în prezenta cale de atac, care este, în concret, paguba iminentă pe care i-o produce executarea notificării de reziliere a contractului de finanțare.

Nefiind îndeplinite condițiile de fond cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, în mod legal prima instanță a respins cererea de suspendare.

6.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 494 din C. proc. civ., neexistând motive de reformare a sentinței pronunțate în fond conform art. 488 pct. 8 din același Cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A.- Întreprindere Individuală împotriva Sentinței civile nr. 825 din 11 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2016.

Procesat de GGC - MM