ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2818/2016

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 august 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a chemat în judecată pe pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, conform O.U.G. nr. 41/2014) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, solicitând instanței, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și al Legii nr. 554/2004, să dispună anularea Deciziei nr. 25667 din 24 iulie 2014, prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.06.2014, precum și anularea acestui proces-verbal de constatare și a Notificării nr. 21041 din 24 iunie 2014, prin care i s-a comunicat obligația de plată a sumei de 287.051,92 RON. Totodată, reclamanta a solicitat și reindividualizarea sancțiunii administrative aplicate, în sensul respectării principiului proporționalității, potrivit căruia sancțiunile aplicate trebuie sa fie proporționale cu neregulile constatate.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 307 din 9 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A. în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuala Agenție pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 307 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Recurenta-reclamantă a susținut că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în esență, pentru următoarele motive: Cu privire la excepția nulității absolute a procesului-verbal de constatare, se constată că, raportat la data încheierii acestuia, respectiv 11.06.2014, durata de monitorizare, de 2 ani, care curge de la 30.12.2011, data ultimei plăti, a fost depășită. În mod eronat instanța de fond a apreciat că perioada de monitorizare este de 5 ani și este echivalentă cu perioada de valabilitate a contractului. De asemenea, invocarea dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, nu are consecințe juridice în situația dedusă judecații. În raport de cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12, prin procesul-verbal contestat nu s-a dovedit existența unei deturnări a scopului contractului și a sumelor alocate. Astfel, prin procesul-verbal s-a constatat achiziționarea utilajelor agricole conform celor precizate de beneficiar în cererea de finanțare, precum și înființarea unui număr de 4 locuri de muncă (2 posturi de mecanic agricol, un post de paznic și unu post de paznic-mecanic agricol). Încheierea contractelor de prestări servicii cu S.C. B. S.R.L., în condițiile în care aceasta nu este unicul beneficiar al serviciilor prestate de către reclamantă, nu poate constitui o bază serioasă și rezonabilă care să justifice rezilierea unui contract ce și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional. Referitor la elementul subiectiv, din împrejurările săvârșirii presupusei fapte, rezultă că reclamanta nu a urmărit să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. În plus, relativ la acest aspect, în cauza C-434/12 se arată că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare. Referitor la legătura constatată între beneficiar și S.C. B. S.R.L., se constată că organele de control și instanța de fond au acordat o valoare absolută prevederilor art. 4 ind. 4 din Legea nr. 346/2004, fără a proceda la o evaluare completă a situației, raportat la împrejurările concrete. Simplul fapt al prestării serviciilor către entități juridice care au reprezentanți legali între care există diferite grade de rudenie, nu echivalează cu crearea unor condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri nerambursabile. Facturile emise pentru prestările de servicii au fost achitate, s-au efectuat plăți către bugetul consolidat al statului ca urmare a operațiunilor contabile evidențiate în mod corect și nu există premisa unor fraude de natură a atrage consecința restituirii sumelor încasate. În ceea ce privește nedeclararea legăturii dintre Întreprindere Individuală A. și S.C. B. S.R.L. la data depunerii dosarului în vederea obținerii finanțării, este de subliniat faptul că în cadrul documentației atașate acestui dosar, a fost prezentat Precontractul încheiat cu S.C. B. S.R.L., având ca obiect prestarea de servicii. Acest Precontract a fost supus verificării Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, respectiv, Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care au decis că reclamanta îndeplinește condițiile de eligibilitate în vederea acordării finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului. Totodată, aceste autorități publice aveau obligația de a informa solicitantul asupra existenței vreunei împrejurări de natură să conducă la suspiciuni de fraudă, obligație reglementată de prevederile art. 5 pct. b din O.U.G. nr. 66/2011. În consecință, faptul că în derularea contractului de finanțare, reclamanta a încheiat contracte de prestări servicii și cu S.C. S.C. B. S.R.L., nu poate să conducă la suspiciunea de fraudă, în lipsa intenției și a prejudiciului. În ceea ce privește scopul proiectului, respectiv, dezvoltarea activității prin achiziție de utilaje pentru prestări servicii către populația rurală, prin procesul-verbal contestat nu s-a dovedit existența unei deturnări a scopului contractului și a sumelor alocate. Încheierea contractelor de prestări servicii inclusiv cu S.C. B. S.R.L., în condițiile în care aceasta nu este unicul beneficiar al serviciilor prestate de către reclamantă, nu poate constitui un motiv de rambursare a întregii finanțări nerambursabile folosită efectiv la executarea proiectului aprobat, deoarece s-ar încălca însuși scopul în care Programul a fost reglementat, dar și principiul proporționalității, consacrat în practica Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acesta presupune ca în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reținută sunt de natura să justifice consecințe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiți operatori.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 26 octombrie 2016. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală A. a supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.06.2014, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în cuantum total de 287.051,92 RON, reprezentând debit aferent bugetului Uniunii Europene în sumă de 229.641,54 RON și debit aferent bugetului de stat în sumă de 57.410,38 RON, Decizia nr. 25667 din 24.07.2014, prin care autoritatea pârâtă a respins contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare menționat, precum și Notificarea nr. 21041 din 24 iunie 2014, prin care i s-a comunicat obligația de plată a sumei de 287.051,92 RON. În fapt, se reține că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitatea de autoritate contractantă și Întreprindere Individuală A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat, la data de 11.08.2011, Contractul de finanțare nr. C 312M011032300015, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Înființare întreprindere individuală aparținând lui A. în sat Iazu, comuna Scânteia, județul Ialomița". Proiectul se încadrează în Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi" și a avut drept obiectiv crearea și diversificarea serviciilor de mecanizare pentru populația rurală din zona comunei Sfântu Gheorghe, județul Ialomița, prin implementarea acestui proiect, beneficiarul urmărind dezvoltarea activității, prin achiziționarea unor utilaje de lucrări agricole care să asigure condiții optime de productivitate, asigurarea unui înalt nivel calitativ al lucrărilor, conformarea cu cerințele standardelor UE și crearea a trei locuri noi de muncă. Procedându-se la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene cu nr. 15746 din 13 mai 2014, ca urmare a nerespectării condițiilor contractuale din Contractul de finanțare din 11 august 2011, s-a constatat că S.C. B. S.R.L. a creat condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul măsurii 312, respectiv, beneficiarul Întreprindere Individuală A. a fost creată artificial, acționarul unic și administratorul acesteia fiind numit formal, singurul beneficiar real al proiectelor finanțate prin Program FEADR fiind S.C. B. S.R.L., care coordonează activitatea Întreprinderii Individuale A., poziție prin care și-a propus să realizeze investiții similare. Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând nulitatea absolută a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.06.2014, sunt neîntemeiate. Conform prevederilor art. 2 alin. (8) din contractul de finanțare, durata de valabilitate a contractului este de 5 ani începând cu data semnării acestuia de către ambele părți, aceste termen fiind diferit de cel prevăzut pentru monitorizarea contractului, care este de 2 ani. În ceea ce privește activitatea de control, în mod corect instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contractul de finanțare, care pentru măsura 312, prevăd: "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe perioada de valabilitate și de monitorizare a contractului de finanțare, beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul". Totodată, s-a avut în vedere că, potrivit art. 8 alin. (7) din Anexa 1 la contractul de finanțare, "Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din cererea de finanțare, dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația în perioada de valabilitate și monitorizare a prezentului contract de finanțare." În conformitate cu prevederile contractuale menționate, monitorizarea și evaluarea proiectului se realizează pe perioada de valabilitate și monitorizare a contractului de finanțare, autoritatea contractantă având dreptul să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia și să recupereze sprijinul acordat în situația identificării unor nereguli. Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, dreptul autorității publice pârâte de a efectua activități de control asupra derulării contractului de finanțare nu se limitează la interiorul perioadei de monitorizare, deoarece aceste activități privesc corecta respectare a obligațiilor contractuale asumate de către beneficiar, care pot fi cercetate pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului. La efectuarea activității de control intimata-pârâtă a respectat și dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 26 din același act normativ, care se referă la efectuarea controlului în condițiile restrictive enunțate de acest text de lege. Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora prin procesul-verbal contestat nu s-a dovedit existența unei deturnări a scopului contractului de finanțare și a sumelor alocate iar beneficiarul nu a urmărit obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, în raport cu soluția jurisprudențială dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12, sunt nefondate. În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că, în cauză, au fost dovedite elementul obiectiv și cel subiectiv pe care le implică condițiile care contravin obiectivelor schemei de ajutor, din împrejurările concrete ale speței rezultând că recurenta-reclamantă nu a fost înființată pentru a acționa într-o manieră independentă în cadrul proiectului aprobat spre finanțare, aptă să realizeze obiectivele investiției propuse, și anume, crearea de locuri de muncă, diversificarea serviciilor agricole în mediul rural și reducerea gradului de dependență față de agricultură, ci a fost înființată cu scopul clar de a obține în mod artificial sprijin financiar nerambursabil. La formularea acestei concluzii se are în vedere probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că recurenta-reclamanta se află într-un raport juridic de tip "întreprindere legată" cu S.C. B. S.R.L., în sensul prevăzut de art. 4<SUP>4</SUP> din Legea nr. 346/2004, reclamanta fiind înființată pentru a funcționa subordonat intereselor acestei din urmă societăți, care este beneficiarul real al serviciilor agricole prestate de către reclamantă. Astfel, procedând la o scurtă inventariere a legăturilor existente între cele două societăți verificate se reține că, recurenta-reclamantă funcționează în sediul social al S.C. B. S.R.L., amplasamentul investiției este situat într-un spațiu proprietatea acestei societăți, cu care reclamanta a încheiat contract de comodat, toți cei trei salariați ai reclamantei indicați în cererea de finanțare sunt foști angajați ai S.C. B. S.R.L, iar din valoarea totală a serviciilor agricole prestate potrivit contractului de finanțare, 77,89% reprezintă servicii prestate către S.C. B. S.R.L.. De asemenea, anterior, S.C. B. S.R.L. a depus cererea de finanțare pentru proiectul "Modernizarea fermei vegetale aparținând S.C. B. S.R.L. din localitatea Iazu, comuna Scânteia jud. Ialomița prin achiziția de mașini și utilaje agricole noi", precum și cererea de finanțare, pentru același proiect, proiecte care nu au fost selectate în vederea acordării finanțării. Din analiza facturilor prezentate de către beneficiar a rezultat că, după încasarea plății făcute de către pârâtă, reclamanta a restituit către S.C. B. S.R.L. o mare parte din sumele pe care le-a încasat de la această societate, cu titlu de avans pentru prestări servicii agricole. În contextul arătat, așa cum în mod întemeiat a reținut prima instanță, recurenta-reclamantă nu a creat noi locuri de muncă, în condițiile în care angajații săi au fost preluați de la S.C. B. S.R.L., care controlează în fapt activitatea reclamantei și nu a creat o diversificare a serviciilor agricole în mediul rural, având în vedere că aceste servicii au fost prestate în proporție de 77,89% în favoarea S.C. B. S.R.L., al cărui asociat C., este rudă cu reprezentantul reclamantei. Totodată, din analiza înscrisurilor existente la dosar rezultă că prestările de servicii agricole către membrii familiei (Întreprindere Individuală D. și Întreprindere Individuală E.) sunt de aproximativ 90% din totalul serviciilor prestate. Prevederile Regulamentului CE nr. 65/2011 nu conțin o interdicție cu privire la prestarea serviciilor agricole pentru care s-a acordat finanțare și către membrii de familie dar în speță, nu se poate reține o astfel de situație, întrucât ponderea majoritară a relațiilor comerciale se desfășoară, exclusiv, între beneficiar și o societate comercială al cărei asociat este rudă cu reprezentantul reclamantei, respectiv, între beneficiar și alți membri ai familiei. Elementele anterior menționate dovedesc intenția manifestată de titularul proiectului, încă de la depunerea cererii de finanțare, de a presta servicii agricole în favoarea membrilor de familie, singurul beneficiar real al proiectelor finanțate fiind S.C. B. S.R.L., care coordonează activitatea desfășurată de reclamantă, fără a se putea reține că aceasta din urmă a acționat în mod independent în cadrul proiectului în vederea îndeplinirii obiectivelor precizate în cererea de finanțare. Împrejurarea că în cadrul documentației atașată dosarului de finanțare, reclamanta a depus și Precontractul încheiat cu S.C. B. S.R.L., având ca obiect prestarea de servicii, care a fost supus verificării și a fost avut în vedere la obținerea eligibilității proiectului, nu este de natură a înlătura răspunderea recurentei, întrucât, din analiza precontractului nu se putea deduce intenția reclamantei de a presta servicii, în proporție covârșitoare, în favoarea S.C. B. S.R.L., o astfel de concluzie putând rezulta numai din analiza modalității în care s-a executat contractul. În aceste condiții, în raport și de cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul general al măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, recurenta operând în cadrul unui grup economic controlat de S.C. B. S.R.L., care, prin înființarea în mod artificial a reclamantei, a creat condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile, ceea ce împiedică ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare existent, să poată concura pe acest segment de piață. Prin urmare, instanța de control judiciar reține că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1698/2005 privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, care prevăd că " fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Înalta Curte va respinge ca nefondate și criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând încălcarea principiului proporționalității. Potrivit art. 4 alin. (1) lit. c) Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat și prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj sau în momentul primirii unui avans. Art. 5 alin. (1) lit. c) din același regulament enumeră, printre sancțiunile administrative pe care le pot atrage abaterile intenționate sau săvârșite din neglijență, "retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv". Interpretând clauzele contractului de finanțare într-un sens care să concorde cu prevederile Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte constată că autoritatea publică competentă are un drept de apreciere asupra sancțiunii administrative pe care o consideră necesară și adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parțială a avantajului, în funcție de toate circumstanțele cauzei, între care, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii Europene. Or în cauză, după cum în mod judicios a reținut prima instanță, toatele elementele identificate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.06.2014, reprezintă criterii suficiente pentru a aprecia că, la depunerea cererii de finanțare, condițiile indicate au fost în mod artificial create pentru obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii 312, context în care, în raport cu neregula constatată de organele de control, care a afectat întregul proiect, în mod legal s-a dispus recuperarea întregii sume primite cu titlu de finanțare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Întreprindere Individuală A., ca nefondat.