ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 516/2018

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia:

(i) anularea Deciziei nr. 8.546 din 13.03.2014 privind soluționarea contestației formulată de reclamant, înregistrată sub nr. x din 14.02.2014;

(ii) anularea Procesului-verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creanțelor Bugetare încheiat la data de 07.01.2014 privind proiectul "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea microîntreprinderii A.", contract x din 28.06.2011 și, pe cale de consecință, exonerarea reclamantei de obligația de rambursare a sumei de 206.499 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități, calculate conform legislației în vigoare;

(iii) în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii administrative aplicate, în sensul respectării principiului proporționalității.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 2.855 din 24 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și, în consecință, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.01.2014 și Decizia nr. 8.546 din 13.03.2014.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 2.855 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul A. ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situația de fapt și neregulile constatate prin procesul-verbal contestat și a argumentat, în esență, că hotărârea de fond este nemotivată și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, anume Regulamentele CR nr. 65/2011, 1.975/2006 și 2.988/1995.

Intimatul-reclamant, în calitate de titular al A., dar și de asociat unic și administrator în cadrul SC B. SRL, a creat în mod artificial o nouă entitate, declarând în mod nereal că este autonomă, și și-a creat un avantaj necuvenit, ce contravine schemei de ajutor financiar.

Urmare a primirii unui ajutor financiar nerambursabil, incumbă beneficiarilor obligația de a respecta cu strictețe condițiile de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea, din partea recurentei, a unor măsuri corective, ca autoritate responsabilă cu controlul ex-post și monitorizarea utilizării fondurilor nerambursabile.

A evocat considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Hotărârea pronunțată în cauza C-343/12 și a argumentat că, în speță, aspectele reținute prin actele contestate îndreptățesc concluzia că intimatul a urmărit încă de la bun început depășirea plafonului de minimis prin fracționarea artificială a investiției.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul A. a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, în condițiile în care motivele de recurs nu reprezintă decât o reiterare a motivelor invocate în fața instanței de fond, și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

A argumentat, în esență, că instanța de fond în mod corect a apreciat situația de fapt, că aspectele reținute ca nereguli au fost declarate și cunoscute de recurentă încă de la momentul depunerii cererii de finanțare și chiar la momentul aprobării acesteia, că prin Procesul-verbal contestat nu s-a dovedit existența unei deturnări a scopului contractului și sumelor alocate, iar intimatul nu a urmărit să obțină un avantaj care să contravină obiectivelor schemei menționate.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că excepția nulității recursului este nefondată, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În speță, intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Deciziei nr. 8.546 din 13.03.2014 emisă de APDRP privind soluționarea contestației nr. 5.095 din 14.02.2014, formulată de intimat, și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.01.2014, privind proiectul "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea microîntreprinderii A.", contract x din 28.06.2011, prin care s-a dispus măsura recuperării ajutorului financiar nerambursabil acordat intimatului.

Prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și a anulat actele administrative contestate.

Din analiza hotărârii astfel pronunțate se constată, însă, că instanța de fond s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a legalității actelor administrative contestate, reluând, exclusiv și în integralitate, argumentele reclamantului, expuse în acțiunea introductivă de instanță.

Însușirea evidentă a poziției procesuale a uneia dintre părți, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Această conduită face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt și de drept invocate de părți, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, administrând orice altă probă apreciată ca utilă și pertinentă în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 2.855 din 24 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de ED