ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost completată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia:

- anularea Deciziei nr. 7870/07.03.2014 de soluționare a contestației formulată de reclamantă și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014 încheiat la data de 14.01.2014 de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia;

- restituirea sumei de 716.044,16 RON și obligarea pârâților la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3401 din 11 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat Decizia nr. 7870/07.03.2014 de soluționare a contestației și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014 și a obligat pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) să restituie reclamantei, în condițiile legii fiscale, suma de 716.044,17 RON, precum și să plătească acesteia dobânda fiscală aferentă, calculată de la data plății și până la data restituirii efective.

Împotriva sentinței civile nr. 3401 din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, pârâta AFIR a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale ce reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin raportare la dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru a considera că reclamanta S.C. A. S.R.L., împreună cu alte șase societăți au creat condiții artificiale pentru a beneficia de fonduri europene.

Din cele șase societăți implicate, trei au obținut finanțări nerambursabile în valoare totală de 566.082, 38 euro, existând suspiciuni că au fost create condiții pentru depășirea plafonului minim aferent măsurii 312 din cadrul Programului FEADR, având în vedere că societățile sunt controlate de același grup de persoane care au strânse legături personale și de afaceri.

În ceea ce privește legăturile existente între S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. - se constată că acestea au sediul la aceeași adresă, comuna Mărăcineni, sat Argeșelu, nr. x din județul Argeș, în același corp de clădire, în camere diferite. Societățile beneficiare ale fondurilor nerambursabile sunt S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.

Toate cele trei societăți menționate au contracte de comodat cu S.C. B. S.R.L. pentru o suprafață de teren de 500 mp situat în sat Siliștea, comuna Căteasca, jud. Argeș, unde cele trei societăți au puncte de lucru și își păstrează utilajele.

În ceea ce privește structura deținătorilor de părți sociale din cele trei societăți, rezultă că asociatul unic din cadrul S.C. A. S.R.L. și anume D. este fratele doamnei E., asociat unic la S.C. C. S.R.L., iar la S.C. A. S.R.L. este asociat unic F., mama celor doi asociați menționați anterior.

Cele trei societăți își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă - obiectul de activitate fiind circumscris codurilor CAEN 4311 și 4312, iar utilajele achiziționate prin Programul FEADR sunt considerate complementare în vederea unui flux tehnologic complet, iar clienții sunt comuni, așa cum rezultă din actele contabile, de pildă comenzile primite de la S.C. G. S.R.L.

Asociatul unic din cadrul S.C. G. S.R.L. are legături economice și comerciale cu toate celelalte trei societăți, funcționând de comun acord pe aceeași piață relevantă (SC G. trimite comenzi complementare societăților beneficiare ale fondurilor - adică o lucrare poate fi finalizată corespunzător prin convergența activităților prestate de cele trei societăți menționate anterior.)

O a doua critică vizează faptul că prima instanță a ignorat neîndeplinirea de către reclamantă a obiectivului general din proiectul în temeiul căruia au fost acordate fondurile nerambursabile.

Conform fișei tehnice a măsurii 312 din programul Național de Dezvoltare Rurală, obiectivul general al măsurii:"vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, fiind necesară promovarea diversificării activităților prin asimilarea de noi competențe antreprenoriale, dobândirea de noi abilități și furnizarea de noi servicii pentru populați rurală." Trebuie menționat că: "Sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum și locuitorilor din spațiul rural care doresc să desfășoare o activitate economică devenind antreprenori."

Pentru realizarea investiției, beneficiarul s-a angajat conform Memoriului Justificativ, că personalul va fi selectat și angajat dintre locuitorii comunei Mărăcineni și a comunelor învecinate în vederea creșterii veniturilor locuitorilor zonei și, implicit creșterea consumului acestora, care să creeze efecte pozitive în lanț asupra potențialului de dezvoltare al zonei și a mediului de afaceri.

La momentul vizitei pe teren al echipei de control, beneficiarul a prezentat contractele individuale de muncă pentru F. cu domiciliul în municipiul Pitești și H. cu domiciliul în localitatea Aninoasa jud. Gorj, ceea ce înseamnă o încălcare a clauzelor contractuale din contractul de finanțare. Reclamanta, în calitate de beneficiar al finanțării s-a angajat la crearea unui număr de 8 locuri de muncă, personal ce va fi selectat și angajat dintre locuitorii comunei Mărăcineni și a comunelor învecinate, în vederea creșterii veniturilor locutorilor zonei

Mai mult, beneficiarul a prezentat contracte de prestări servicii, rapoarte de lucru și facturi aferente perioadei 2011-2013 din care reiese că acesta și-a desfășurat activitatea, atât în mediul rural, cât și în mediul urban din alte județe, cum ar fi: Ploiești, Caransebeș, Giarmata (Timiș), Tunari (llfov), Feldioara (Brașov) etc.

În Memoriul Justificativ atașat cererii de finanțare, S.C. A. S.R.L. a declarat că va activa pe piața construcțiilor din județul Argeș, în special pe raza de amplasare a proiectului, respectiv comuna Mărăcineni și a zonei apropiate - municipiul Pitești.

Prin prestarea de servicii în mediul urban și în afara zonei de implementare a proiectului, comuna Mărăcineni jud. Argeș, beneficiarul S.C. A. S.R.L. nu a respectat criteriul de eligibilitate EG1 -" Microîntreprinderile, atât cele existente cât și cele nou-înființate, trebuie să fie înregistrate și să-și desfășoare activitatea propusă prin proiect, în spațiul rural" și implicit prevederile Memoriului Justificativ, parte integrantă a Cererii de finanțare: "Obiectivul general al proiectului de investiții a constat în dezvoltarea activității societății prin prestarea de servicii în mediul rural, ca urmare a acordării unor sume importante din fondurile structurale consiliilor locale, pentru introducerea utilităților în spațiul rural, ceea ce duce implicit la crearea de oportunități pentru dezvoltarea afacerii", ca parte integrantă a cererii de finanțare.

O a treia critică vizează necesitatea valorificării elementelor de jurisprudență, atât cea a Curții Europene de Justiție(cauza Slancheva sila Eood), cât și cea internă, adică hotărâri judecătorești ce conturează, ca element probator situația de fapt ce a determinat autoritatea administrativă să considere că, în speță, sunt îndeplinite condițiile artificiale pentru a beneficia de fonduri europene cu depășirea plafonului de minimis.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâta AFIR, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la data de 23.04.2015, solicitând instanței respingerea recursului formulat de pârâta AFIR, ca nefondat.

S-a arătat că în mod corect prima instanță a admis acțiunea, constatând nelegalitatea actelor emise de pârâtă, deoarece contractul de finanțare a fost respectat, proiectul fiind pe deplin executat, astfel încât nu se impunea constatarea unor nereguli prin procesul-verbal de constatare neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014. Acest proces-verbal a fost contestat de societatea reclamantă și contestația a fost respinsă prin Decizia de soluționare a contestațiilor nr. 7870/07.03.2014 emisă de autoritatea-pârâtă.

O primă apărare vizează faptul că recurenta-pârâtă se prevalează de o serie de aspecte care nu au fost menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor, dar au fost reținute în Decizia de soluționare a contestației. Mai mult este inadmisibilă susținerea unei asemenea apărări, direct în faza procesuală a recursului.

Pe de altă parte, trebuie subliniat că reclamanta a îndeplinit obiectivele generale ale proiectului, aspect ce rezultă din probele administrate în cauză.

Astfel, au fost create locuri de muncă pentru personalul angajat din mediul rural, iar activitățile au fost prestate, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, cu respectarea obiectivelor stabilite. Faptul că societatea a prestat o serie de activități în plus față de îndeplinirea obiectivelor nu este de natură să aducă atingere contractului încheiat de părți.

O a doua apărare vizează faptul că în mod corect instanța de fond a statuat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 4

4

din Legea nr. 364/2004, întrucât din probele administrate rezultă că reclamanta este o întreprindere autonomă.

Acesta aspect a fost analizat de autoritatea-pârâtă atunci când a verificat eligibilitatea solicitantului potrivit criteriului E3.1, iar completarea eronată a unui formular nu poate îndepărta concluzia la care a ajuns inițial organul administrativ că activitatea desfășurată corespunde declarațiilor depuse la documentația proiectului.

Societățile despre care face vorbire AFIR în procesul-verbal de constatare a neregulilor au o structură asociativă diferită și nu sunt întrunite premisele de fapt pentru aplicarea textului din Legea nr. 354/2004.

O a treia apărare se referă la combaterea susținerilor din recurs privind crearea condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării europene nerambursabile. În acest sens, s-a arătat că este inadmisibilă susținerea că rezultă crearea condițiilor artificiale prin evaluarea indicatorilor de fraudă, așa numitele "stegulețe roșii". Este neîntemeiată susținerea pârâtei, în primul rând pentru că nu există o definiție legală a condițiilor artificiale, rămânând la latitudinea instanței să aprecieze dacă sunt întrunite premisele în acest sens - prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.

În speță, nu sunt îndepliniți indicatorii fizici, economici și funcționali care să determine constatările pentru lipsa autonomiei societății reclamante, deoarece prin raportare la celelalte societăți care au obținut finanțări nerambursabile - se constată diferențe importante - au obiecte de activitate diferite, clienți diferiți, au fost atinse obiectivele vizate prin contractul de finanțare, atât cel general, cât și cel specific.

II. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

i) Cu privire la actele administrative contestate

Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit (devenită AFIR) și S.C. A. S.R.L. a fost încheiat la data de 01.04.2011, contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul: "Achiziție de utilaje pentru lucrări speciale de construcții la S.C. A. SRL".

Ca urmare a controlului ex-post efectuat de pârâtă, s-a constatat, în ceea ce privește societatea reclamantă că nu au fost respectate condițiile de implementare pe toată durata contractului de finanțare, în acest caz existența unor întreprinderi legate conform art. 4

4

din Legea nr. 364/2004, dar și crearea unor condiții artificiale pentru depășirea plafonului de minimis prevăzut de Regulamentul nr. 65/2011.

Pentru a argumenta încălcarea clauzelor contractului de finanțare de către reclamantă, autoritatea pârâtă a invocat legăturile de rudenie dintre administratorii și titularii părților sociale din cadrul societăților implicate, faptul că activează pe aceeași piață relevantă și relațiile comerciale dintre S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., aspecte care au condus la suspiciunea că au fost create condiții artificiale necesare obținerii finanțării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

S-a reținut și faptul că reclamanta a declarat că este întreprindere autonomă și poate să-și desfășoare activitatea în mod independent fără aportul unei societăți legate sau partenere, condiție asumată pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanțare nr. x/01.04.2011.

S-a considerat că există o singură persoană sau un grup de persoane beneficiare care coordonează activitatea desfășurată de cele șase societăți, poziție care i-a permis să realizeze investiții similare prin fracționarea investiției totale și depășirea intensității sprijinului financiar.

Societățile implicate sunt S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. I. S.R.L. și S.C. G. S.R.L.

Pârâta AFIR a emis procesul-verbal de constatare neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014, constatându-se neregulile arătate anterior, act menținut de autoritatea pârâtă prin Decizia de soluționare a contestațiilor nr. 7870/07.03.2014.

Ca temei de drept s-a reținut încălcarea clauzelor din contractul de finanțare - art. 1 și art. 1 și 3 in Anexa I la contractul de finanțare, a dispozițiilor art. 4

4

din Legea nr. 364/2004, dar și a Regulamentelor UE nr. 65/2011 și 1698/2005, dar și a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte reține că instanța de fond a fost investită cu o acțiune în anularea Deciziei nr. 7870/07.03.2014 și a procesului-verbal de constatare neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014 emise de AFIR, precum și a restituirii sumei de 766.044,17 RON și a daunelor moratorii.

Trebuie subliniat că în cursul judecării recursului au fost depuse înscrisuri noi, hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță privind celelalte două societăți implicate în obținerea de fonduri europene, respectiv S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. (sentințele nr. 230 din 30 ianuarie 2015 - definitivă prin respingerea recursului și nr. 578 din 4 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București).

Înalta Curte, pentru a răspunde criticilor formulate în recurs privind interpretarea dispozițiilor legale de către instanța de fond, trebuie să analizeze incidența în cauză a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și, în aceeași măsură a principiilor ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

ii) Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului

Trebuie subliniat că la data de 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Slancheva sila EOOD (ECLI:EU:C:2013:546), cauză în care judecătorul bulgar a adresat instanței europene o întrebare preliminară, CJUE a stabilit că:

"(1)Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de-al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

(2)Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fie luate în considerare".

În speță, Înalta Curte trebuie să ia în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește principiul securității juridice, deoarece pentru situații de fapt similare, ca fac obiectul unor litigii diferite pe rolul instanțelor s-au pronunțat hotărâri ce vor fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze.

Astfel, trebuie analizată relevanța sentințelor nr. 230 din 30 ianuarie 2015 - definitivă prin respingerea recursului (Decizia civilă nr. 1253 din 29 martie 2017 a ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal) și nr. 578 din 4 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, deoarece au în vedere aceeași situație de fapt și fac referire la același societăți care au solicitat finanțări nerambursabile.

Din considerentele deciziei civile nr. 1253 din 29 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal menționate rezultă că S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. sunt întreprinderi legate în sensul art. 4

4

din Legea nr. 364/2004, dar și că au creat condiții artificiale pentru a obține finanțare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.

Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice ca parte a garanțiilor ce asigură dreptul la un proces echitabil ceea ce înseamnă, printre altele, că soluția pronunțată definitiv în orice litigiu de către instanțe să nu mai fie repusă în discuție. Trebuie, însă ca, în lumina circumstanțelor cauzei, modul cum se raportează instanțele naționale la autoritatea de lucru judecat să asigure dreptul la un proces echitabil.

Cu alte cuvinte dacă situația de fapt este aceeași, atunci raționamentul juridic trebuie să fie similar, chiar dacă nu operează autoritatea de lucru judecat. Acest aspect a fost reliefat în jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg, în cauzele Beian contra României - Hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 21.08.2008, Driha contra României - Hotărârea din 21.08.2008, cererea nr. 29552/02, Tudor Tudor contra României - Hotărârea din 24 martie 2009, pronunțată în cererea nr. 21.911/03, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 13 noiembrie 2009 etc.

În cauza Tudor Tudor contra României, Curtea a statuat că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, arătând în paragraful 29 că:

"Deși anumite divergențe în interpretare ar putea fi o consecință inerentă a oricărui sistem judiciar care, la fel ca și cel românesc, este bazat pe o rețea de instanțe de fond și de instanțe superioare cu competență în aria lor teritorială, Curtea observă că, în speță, interpretările contradictorii au provenit de la aceeași instanță care, în plus, era instanță de ultim grad în materie. (...)"

Așadar, instanța, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, în sensul respectării principiului securității juridice, trebuie să aibă în vedere și soluțiile pronunțate în spețe similare, cu respectarea principiului relativității hotărârilor judecătorești care presupune că hotărârea produce efecte numai între părțile din proces, fără să aducă atingere drepturilor sau obligațiilor terților.

În virtutea principiului menționat, față de terți, hotărârea judecătorească are valoarea unui înscris probatoriu, în sens de instrumentum, aspect ce va fi valorificat în prezenta cauză raportat la circumstanțele particulare ale acesteia.

iii) Cu privire la îndeplinirea elementelor obiective și subiective

Așadar, prin raportare la considerentele din hotărârea Slancheva sila EOOD, revine instanței naționale să aprecieze elementele de probă obiective și subiective care permit să se stabilească încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr. 65/2011.

Înalta Curte constată, în dezacord cu aprecierile primei instanțe, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014, emis de pârâta AFIR cuprinde descrierea elementelor obiective și subiective de natură să contureze neregulile săvârșite de societatea-reclamantă, reprezentând, atât încălcări ale clauzelor contractuale, cât și ale legislației incidente în cauză - elemente ce pot fi subsumate aspectelor stabilite în cauza Slancheva sila EOOD.

Astfel, în speță s-a constatat că există șase societăți comerciale între care există legături personale și economice: S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. I. S.R.L. și S.C. G. S.R.L.

Trei dintre acestea, respectiv S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. au beneficiat de fonduri nerambursabile în valoare totală de 566.082, 38 euro.

Un alt element important este sentința civilă nr. 230 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de S.C. C. S.R.L., definitivă prin respingerea recursului (decizia civilă nr. 1253 din 29 martie 2017 a ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal) în considerentele căreia s-a reținut că cele trei societăți enumerate mai sus sunt întreprinderi legate în sensul art. 4

4

din Legea nr. 364/2004, dar și că au creat condiții artificiale pentru a obține finanțare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.

De asemenea, trebuie menționată și sentința civilă nr. 578 din 4 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și completată de reclamanta S.C. Mărăcineni 2009 S.R.L., în contradictoriu cu AFIR și Centrul regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Târgoviște.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. au creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile.

Valorificarea acestor sentințe se impune prin prisma respectării principiului securității juridice (ubi eadem est ratio eadem solutio esse debet), ca element al dreptului la un proces echitabil, așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, în sensul expus anterior.

Este adevărat că sentințele nr. 230 din 30 ianuarie 2015 și nr. 578 din 4 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București nu au autoritate de lucru judecat în litigiul dedus judecății, dar au o valoare probatorie ce trebuie analizată prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce privește elementele obiective pot fi reținute următoarele aspecte cu privire la cele trei societăți care:

- au contracte de comodat cu S.C. B. S.R.L. pentru o suprafață de teren de 500 mp situat în sat Siliștea, comuna Căteasca, jud. Argeș, unde cele trei societăți au puncte de lucru și își păstrează utilajele.

- au sediul la aceeași adresă, comuna Mărăcineni, sat Argeșelu, nr. x din județul Argeș, în același corp de clădire, în camere diferite.

- asociatul unic din cadrul S.C. A. S.R.L. și anume D. este fratele doamnei E., asociat unic la S.C. C. S.R.L., iar la S.C. A. S.R.L. este asociat unic F., mama celor doi asociați menționați anterior.

- își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă, obiectul de activitate fiind circumscris codurilor CAEN 4311 și 4312 și au clienți comuni.

În ceea ce privește elementul subiectiv ce conturează săvârșirea neregulilor de către societatea reclamantă, acesta rezultă din:

- legăturile de rudenie existente între administratorii și titularii părților sociale din cadrul celor trei societăți;

- considerentele sentinței civile nr. 230 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, care fac referire la înțelegerea celor trei societăți pentru a obține finanțare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.

- considerentele sentinței civile nr. 578 din 4 martie 2015 a Curții de Apel București, care fac referire la aceeași înțelegere ca și cea din sentința menționată anterior.

Așa fiind, urmează să fie înlăturate apărările reclamantei că nu sunt îndeplinite premisele de fapt și de drept pentru a stabili, nu numai că cele trei societăți enumerate mai sus sunt întreprinderi legate, dar și că au fost create condiții artificiale necesare obținerii finanțării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Constatarea acestor aspecte este suficientă pentru ca AFIR să rețină incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu consecința retragerii finanțării.

Este adevărat că apărările reclamantei sunt expuse în cadrul unei cereri foarte cuprinzătoare, însă acestea vizează analiza probatoriului administrat în fața primei instanțe privind caracterul de întreprinderi legate și crearea de condiții artificiale, aspecte care sunt contrazise prin cele două hotărâri judecătorești menționate anterior - sentințele nr. 230 din 30 ianuarie 2015 și nr. 578 din 4 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București.

Urmează să fie înlăturată și apărarea reclamantei că pârâta AFIR se prevalează de o serie de aspecte care nu au fost menționate în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor, dar au fost reținute în Decizia de soluționare a contestației referitoare la îndeplinirea obiectivelor generale și specifice ale proiectului - de vreme ce analiza de legalitate efectuată în recurs a vizat numai neregulile reținute în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent AFIR).

iv) Cu privire la existența unei nereguli

Așa fiind, Înalta Curte constată, în dezacord cu instanța de fond, că din actele dosarului, prin raportare și la sentințele judecătorești pronunțate în litigii similare, se impune concluzia că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 364/2004 și că societatea beneficiară a ajutorului nerambursabil a creat condiții artificiale pentru a eluda plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.

Aceasta echivalează cu o încălcare a clauzelor contractului de finanțare înregistrat sub nr. x/01.04.2011 încheiat între reclamantă și ADPRP (în prezent AFIR), adică a art. 1 și Anexa I, articolele 1, 3 și 11 (3) - ceea ce determină retragerea finanțării, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, potrivit cărora:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine schemei de ajutor."

Prin urmare, în mod legal s-a reținut în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L existența unei nereguli în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actele administrative în litigiu, respectiv Decizia nr. 7870/07.03.2014 de soluționare a contestației și Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.01.2014, emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent AFIR) -, nefiind afectate de niciun motiv de nulitate, criticile recurentei-pârâte circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apărând ca întemeiate.

v) Temeiul de drept al soluției pronunțate de Înalta Curte

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentința și, rejudecând cauza pe fond, să respingă acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 3401 din 11 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2018.