ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 989/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 7.10.2014, reclamanta P.F.A. A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Deciziei nr. 12302/2014 de respingere a contestației formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat de pârâtă la data de 06.02.2014; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 06.02.2014, de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, înregistrat sub nr. x/2014; restituirea sumelor reținute în baza actelor administrative contestate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 195 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamanta P.F.A. A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, cu sediul în București, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 06.02.2014, înregistrat sub nr. x/14.02.2014, emis de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a anulat Decizia nr. 12302/11.04.2014 emisă de către aceeași instituție, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 65.528 RON, a obligat pârâta la plata sumei de 4.250 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care a formulat critici de nelegalitate.

Prin recursul său a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii, susținând în esență că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate pârâta-recurentă a susținut următoarele:

Instanța de fond, în mod greșit a reținut că "reclamantul nu este în culpă în raport de depășirea termenului". Beneficiarul A. nu a depus, la SVCP Botoșani, dosarul Cererii de plată pentru Tranșa a ll-a, în termenul prevăzut în Formularul AP 0.1 - Declarația de eșalonare a depunerii cererilor de plată și în art. 4 alin. 4 din Actul Adițional nr. 1/30.10.2013 la Contractul de finanțare.

Instanța de fond, în mod greșit a reținut că "neregula așa cum este definită în art. 16 din Anexa I a contractului de finanțare și în dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 are în componența sa nu doar latura obiectivă - fapta în materialitatea ei, ci și o componentă subiectivă - vinovăția, constatând că în lipsa acesteia din urmă nu poate exista o răspundere administrativă.

Susține recurenta că potrivit art. 1 (2) din contractul de finanțare: beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare. În opinia recurentei, beneficiarul fondurilor europene este exclusiv răspunzător pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate prin cererea de finanțare, incluzând și faptele terților, respectiv situațiile în care îndeplinirea obligațiilor contractuale de către beneficiar depinde de emiterea unor acte ca și atribuție ce intră în sarcina altor instituții terțe, cu încadrarea în termenele asumate prin contractul de finanțare.

Învederează recurenta că beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile înainte de semnarea contractului de finanțare, încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul solicitantului pentru Măsura 112, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari.

Astfel, menționează recurenta că în raport de situația de fapt avută în vedere la momentul emiterii procesului-verbal de constatare măsura declarării ca neeligibilă a finanțării aferente achizițiilor realizate de beneficiar este justificată. Principiul de bază al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

În aceste condiții, se apreciază că beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante privind implementarea proiectului și va realiza acest lucru cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract.

Concluzionează recurenta că, în mod temeinic și legal au fost emise actele a căror anulare se solicită, acestea fiind emise în îndeplinirea unei obligații legale și cu respectarea clauzelor contractuale, dar și a legislației naționale și comunitare incidente în speță, nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate a actelor administrative contestate.

Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit: anularea Deciziei nr. 12302/2014 de respingere a contestației; anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.02.2014; restituirea sumelor reținute în baza actelor administrative contestate.

După rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr. 195/19.12.2017, Curtea de Apel Suceava a admis cererea formulată de reclamanta A., și a dispus: "anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 06.02.2014, înregistrat sub nr. x/14.02.2014, emis de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit" și "anularea deciziei nr. 12302/11.04.2014, emisă de către aceeași instituție".

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat, în rejudecare, că: "reclamanta a respectat obiectivele stabilite pe Măsura 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi, care se referă la crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural, creșterea valorii adăugate în activități non-agricole și crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi."

Prezenta cauză vizează Contractul de Finanțare nr. x din data de 24.02.2011, încheiat între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și A. având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului "înființarea și dezvoltarea exploatației agricole A. din localitatea Săveni, județul Botoșani".

În baza contractului de mai sus, beneficiarului i-a fost decontată suma de 63.930,00 RON, reprezentând 60% din valoarea totală a ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 106.550 RON, în cadrul tranșei l de plată, plătită cu OP nr. x/16.03.2011 și OP nr. x/16.03.2011.

În cadrul dosarului Cererii de Plată Tranșa I, beneficiarul a depus Formularul AP 0.1 - Declarația de eșalonare a depunerii cererilor de plată - inițială, înregistrată la OJPDRP Botoșani cu numărul Rl: 29/28.02.2011 și R2:14/28.02.2011, în care se specifică faptul că beneficiarul A. va depune Tranșa a II a de plată în luna iulie 2013, în valoare de 42.620,00 RON, reprezentând 40 % din valoare totală a ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 106.550,00 RON.

În data de 01.08.2013, s-a emis formularul AP 0.2 Notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a dosarului cererii de plată Tranșa a II a conform declarației de eșalonare inițială, înregistrat la OJ Botoșani cu nr. X/01.08.2013. Conform Formularului AP 0.2, beneficiarul trebuia să depună Dosarul de Plată Tranșa a II a în maxim 15 zile lucrătoare de la data primirii Notificării sau să aleagă o altă variantă de eșalonare a depunerii dosarului cererii de plată. În data de 19.08.2013, beneficiarul a depus Formularul AP 0.1 - Declarația de eșalonare a depunerii cererilor de plată - rectificată, înregistrată la OJPDRP Botoșani cu numărul Rl 162/19.08.2013 și R2 42/19.08.2013 în care se specifică faptul că beneficiarul A. va depune Tranșa a II a de plată în luna august 2013 în valoare de 42.620 RON.

În data de 26.08.2013, s-a emis formularul AP 0.2 Notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a dosarului cererii de plată Tranșa a II a cu nr. X/26.08.2013, conform declarației de eșalonare cu numărul Rl 162/19.08.2013 și R2 42/19.08.2013 care a fost transmisă beneficiarului prin scrisoare cu confirmare de primire.

În data de 05.09.2013, beneficiarul a depus la OJPDRP Botoșani solicitarea de prelungire cu 3 luni a termenului de depunere a cererii de plată Tranșa a II a, aprobându-i-se acest lucru prin Actul adițional nr. x/30.10.2013. Prin acest act, se stipula că termenul maxim până la care beneficiarul poate depune Tranșa a II a de plată este 24.11.2013.

La expirarea acestui termen, s-a emis formularul AP 0.2 Notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a dosarului cererii de plată Tranșa a II a cu nr. x/25.11.2013, această dată fiind termenul limită de depunere a dosarului cerere de plată Tranșa a II a conform contractului de finanțare, care a fost transmisă beneficiarului prin scrisoare cu confirmare de primire. Beneficiarul a confirmat primirea prin poștă a notificării, dar nici de data aceasta nu a depus Tranșa a II-a de plată în termenul de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.

Prin urmare, beneficiarul nu a depus la SVCP Botoșani în termenul prevăzut în Formularul AP 0.2 - Notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a dosarului cererii de plată Tranșa a II a, respectiv până la data de 16.12.2013, încălcând astfel prevederile articolul 4 alin. (4) din Actul Adițional Al/30.10.2013 la contractul de finanțare.

Conform Articolului 4 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. x/24.02.2011: nedepunerea tranșei a II a de plată în termenul prevăzut în Declarația de eșalonare a depunerii cererilor de plată și nici în termenul prevăzut în Notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a dosarului cererii de plată Tranșa a II a, reprezintă încălcări ale contractului de finanțare.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că, beneficiarul, intimatul-reclamant A. nu a depus, la SVCP Botoșani, dosarul Cererii de plată pentru Tranșa a II-a, în termenul prevăzut în Formularul AP 0.1 - Declarația de eșalonare a depunerii cererilor de plată și în art. 4 alin. (4) din Actul Adițional nr. 1/30.10.2013 la Contractul de finanțare. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în speță, a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la art. 3 alin. (1) și plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către auoritatea contractantă, respectiv până la data de 16.12.2013.

De asemenea potrivit dispozițiilor Ghidului solicitantului Măsurii 112: "îndeplinirea obiectivelor exploatației agricole și a investițiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiție de eligibilitate pentru cea de-a doua transă de plată".

Potrivit Planului de afaceri, beneficiarul, intimatul-reclamant avea obligația de a realiza creșterea exploatației agricole de la 60,13 ha în anul 0 la 82 ha în anul 1,83 ha în anul 2, respectiv 84 ha în anul 3. Din actele depuse de beneficiar, rezultă că acesta avea în exploatare în anul 2011 - 74,55 ha, iar în anul 2013 - 63,11 ha; pentru anul 2012 extrasul din baza de date IACS nu este complet.

Mai mult decât atât, potrivit art. 1 alin. (2) din Contractul de finanțare:

"Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul planului de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare". Îndeplinirea obligațiilor unui beneficiar FEADR, constă atât în realizarea activităților prevăzute în planul de afaceri, cât și în depunerea unor dosare de plată corect întocmite, în vederea stabilirii de către experții verificatori a conformității și eligibilității acțiunilor realizate.

În cauza de față, intimatul-reclamant s-a obligat să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu anexele la contract, fiind singurul răspunzător în fața autorității recurente pentru implementarea obiectivelor din cadrul planului de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare.

Prin nedepunerea celei de-a doua cereri de plată, beneficiarul, intimatul-reclamant nu a demonstrat că a realizat acțiunile din planul de afaceri, cuprins în cererea de finanțare.

Față de cele anterior menționate, argumentele prezentate de instanța de fond în susținerea ideii că reclamantul nu este în culpă în raport de depășirea termenului nu pot fi primite.

Instanța de fond a mai reținut, în motivarea hotărârii recurate că neregula are în componența sa nu doar o latură obiectivă ci și o componentă subiectivă - vinovăția, constatând că în lipsa acesteia din urmă nu poate exista o răspundere administrativă.

Or, beneficiarul fondurilor europene este exclusiv răspunzător pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate prin cererea de finanțare.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare prin neregulă în accepțiunea prezentului contract se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate, conformitate, în raport de dispozițiile legislației naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității contractante cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Astfel, neregula reprezintă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, rezultă și din cadrul normativ european.

În conformitate cu jurisprudența consolidată a ÎCCJ-SCAF, în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale (cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului).

Susținerile legate de lipsa prejudiciului sunt neîntemeiate. Este de principiu că prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general B. prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general C. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'indre, punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general C. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea GUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Se poate astfel concluziona că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude, produce automat un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate, în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar { . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .} poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea GUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AIPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca .orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea GUE pronunțată în cauza C-199/03 -punctul 15 și Concluziile avocatului general C. pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general C. prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'indre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Astfel, în cauza dedusă judecății, având în vedere prevederile legale și contractuale asumate de intimatul-reclamant, trebuie menționat că emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită este consecința nerespectării dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în fața autorității recurente pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale autoritatea își rezervă dreptul de recupera ajutorul financiar acordat.

În acest context, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare. Obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul pârâtului, se va casa sentința recurată și, în rejudecare, urmează a se respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 195 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.