ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Pătrăuți a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București solicitând anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative din 09 octombrie 2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare 29508 din 28 august 2014, ambele emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, pe cale de consecință, exonerarea de obligația de restituire a debitului de 63.930 lei și obligarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la plata celei de a doua tranșe, de 10.000 euro, potrivit prevederilor contractului de finanțare nr. 112021013500031.2 din 12 mai 2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 175 din 17 septembrie 2015 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL - prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 29508 din 28 august 2014 și Decizia nr. 34958 din 9 octombrie 2014 emise de pârâtă, a obligat pârâta să plătească reclamantei a doua tranșă în valoare de 10.000 euro, aferentă contractului de finanțare și a obligat pârâta să plătească reclamantei 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva Sentinței civile nr. 175 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de SC A. SRL, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, după o prezentare a circumstanțelor cauzei, a fost criticată soluția instanței de fond ca fiind nelegală, reținând incidența art. 1269 C. civ.

S-a reținut că instanța de fond a avut în vedere la analiza cauzei un singur înscris, respectiv Planul de afaceri în care există într-adevăr o contradicție, dar nu s-a ținut seama de cererea de finanțare formulată și asumată de beneficiar, cerere unde s-a precizat că "proiectul propus dorește achiziția a 10 ha teren agricol și pregătirea și însămânțarea suprafeței de 71,87 ha teren", iar la pct. 15 din aceeași cerere, beneficiarul a prevăzut expres obiectul investiției, respectiv "achiziția de teren arabil și motopompă".

Contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta susține că nu a negat sau contestat faptul că arendarea terenului ar fi una ilegală sau contrară normelor, ci a arătat că beneficiarul nu a respectat contractul de finanțare, respectiv achiziția suprafeței de teren de 10 ha, condiție obligatorie pe care și-a impus-o prin cererea de finanțare, de bună voie.

S-a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu iar prin Încheierea din 25 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus comunicarea raportului către părțile din litigiu.

Prin Încheierea din 28 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru judecata acestuia cu citarea părților, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea în anulare formulată de reclamantă prin care a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative din 09 octombrie 2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 29508 din 28 august 2014, ambele emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, pe cale de consecință, exonerarea de obligația de restituire a debitului de 63.930 lei și obligarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la plata celei de a doua tranșe, de 10.000 euro, potrivit prevederilor Contractului de finanțare nr. 112021013500031.2 din 12 mai 2011, cu cheltuieli de judecată.

Actele contestate au fost emise în legătură cu contractul de finanțare încheiat la 12 mai 2011 ce a avut ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului "Instalarea tânărului fermier la A. din Pătrăuți, județul Suceava", cu o valoare totală 106,550,00 lei, cu finanțare nerambursabilă de 100% adică 106.550 lei, fiind efectuate plăți în valoare de 63.930,00 lei.

Beneficiarul SC A. SRL prin reprezentantul său, domnul B., conduce o exploatație agricolă care include 61,87 ha teren arabil în regim convențional. Proiectul propus presupune achiziția a 10 ha de teren agricol și pregătirea și însămânțarea suprafeței de 71,87 ha (61,87 + 10) teren. SC A. SRL a depus în data de 16 mai 2011 Cererea de plată tranșa 1, înregistrată la OJPDRP Suceava cu numărul 1407, tranșă în valoare de 63.930,00 lei, reprezentând 60% din valoarea totală a ajutorului financiar nerambursabil, în valoare de 106.550,00 lei conform Contractului de finanțare nr. C112021013500031 din 12 mai 2011. Plata către beneficiar a primei tranșe, în valoare de 63.930,00 lei conform formularului AP 9.2 - Notificarea beneficiarului cu privire la confirmarea plății, nr. 3733 din 16 iunie 2011 s-a făcut cu Ordinele de plată nr. 74629 din 15 iunie 2011 și nr. 74630 din 15 iunie 2011.

Cererea de plată tranșa 2 a fost depusă și înregistrată la OJPDRP Suceava cu nr. 1311 din 05 martie 2014 și este în valoare de 42.620,00 lei, reprezentând 40% din valoarea totală a ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 106.550,00 lei. Conform documentelor depuse de beneficiar, în dosarul cererii de plată, rezultă că acesta a achiziționat:

• sămânță de porumb (D., E., și F.) în valoare de 9.080,00 lei conform contractului de vânzare cumpărare nr. 17 din 19 februarie 2013 încheiat cu SC C. SRL;

• sămânță de grâu (G.) în valoare de 6.600,00 lei conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 71 din 26 august 2013 încheiat cu SC C. SRL;

• sămânță de porumb (H., I., și J.) în valoare de 14.580,00 lei; sămânță de soia (K. și L.) în valoare de 5.520,00 lei și sămânță de grâu (M. și N.) în valoare de 10.938,00 lei conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2609 din 20 februarie 2012 încheiat cu SC O. SRL;

• pentru lucrările de însămânțare și alte lucrări agricole, beneficiarul a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 5 din 15 aprilie 2011 cu SC P. SRL, în valoare de 63.930,00 lei.

Autoritatea pârâtă a întocmit procesul-verbal nr. 29508 din 28 august 2014 prin care s-a refuzat plata tranșei a doua și s-a stabilit o corecție financiară de 63.930 lei, iar contestația formulată de reclamantă împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă prin Decizia nr. 34958 din 9 octombrie 2014 emisă de Agenția de Finanțare a Investițiilor Rurale.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei cu motivarea că, în speță, ar fi incident art. 1269 alin. (1) C. civ. care stipulează că în situația existenței unor neclarități ale clauzelor contractuale, acestea se interpretează în favoarea celui care se obligă.

Criticile recurentei împotriva acestei soluții sunt fondate.

Soluția pronunțată de instanța de fond s-a întemeiat pe neconcordanțele existente între contractul de finanțare (cererea de finanțare) și Planul de afaceri referitor la același contract, dar aceste neconcordanțe nu pot justifica soluția de anulare a actelor contestate.

În cererea de finanțare, care potrivit art. 1 alin. (2) din contractul de finanțare (dosar fond), devine obligatorie pentru beneficiar, reclamantul a precizat că "Proiectul propus presupune achiziția a 10 ha de teren agricol și pregătirea și însămânțarea suprafeței de 71,87 ha teren".

Și în Planul de afaceri s-a precizat că "Solicitantul dorește achiziționarea unei suprafețe de 10 ha teren agricol, precum și pregătirea și însămânțarea suprafeței de 71,97 ha (61.87+10). La Cap. III obiectivele restructurării - detalierea investițiilor propuse pentru atingerea acestora apare mențiunea "arenda a încă 10 ha teren agricol" și "cultivarea celor 71,87 ha (61,87+10)".

Atunci când a fost formulată cererea de plată pentru tranșa a II-a din contractul de finanțare s-a constatat că beneficiarul nu a realizat obiectivul pentru care a fost încheiat contractul de finanțare, respectiv achiziția celor 10 ha teren arabil.

Nu se poate susține că neconcordanțele ivite în Planul de afaceri (pentru că la pct. II - Descrierea situației recente apare "achiziționarea", iar la Cap. III apare "arenda") ar putea să ducă la nulitatea actelor contestate deoarece beneficiarul, în baza art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224 din 5 martie 2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua la cunoștință de toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din contractul de finanțare.

Dacă beneficiarul aprecia că mențiunea cu privire la achiziționarea terenului de 10 ha din Planul de afaceri și din cererea de finanțare, ambele fiind parte integrantă a contractului de finanțare, nu reprezintă obiectivul propus, așa cum s-a susținut de către acesta, atunci avea posibilitatea să solicite încheierea unui act adițional prin care să rectifice mențiunile.

De altfel, la dosarul cauzei a fost depus Actul adițional nr. 1 din 14 decembrie 2013 (dosar fond) și Actul adițional nr. 2 din 14 februarie 2014 (dosar fond), ceea ce dovedește că atunci când a avut interes să modifice contractul de finanțare a solicitat autorității modificarea acestuia, iar autoritatea a fost de acord.

În întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, intimata-reclamantă a arătat că, în momentul în care a sesizat o eroare, a propus încheierea unui act adițional (dosar fond).

Mai mult, nu se poate considera că, de fapt, obiectul propus ca urmare a încheierii contractului de finanțare ar fi cel de arendare pentru că beneficiarul cunoștea sau trebuia să cunoască prevederile Fișei tehnice a Măsurii 112, potrivit cărora "Planul de afaceri trebuie să includă detalii privind investițiile care se realizează demonstrând că cel puțin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, astfel:

- construirea și/sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producția Agricolă la nivel de fermă, incluzându-le și pe cele pentru protecția mediului;

- achiziționarea sau achiziționarea în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, mașini, utilaje, instalații echipamente și accesorii, echipamente și software specializate;

- achiziționarea de animale și după caz a cotei de producție;

- plantarea și replantarea plantelor perene;

- achiziționarea de teren pentru activitățile agricole.

Chiar intimatul-reclamant, în întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că achiziționarea de terenuri pentru activitățile agricole se impunea în vederea îndeplinirii cerinței din Fișa tehnică M112 legată de investiții reprezentând cel puțin 30% din sprijinul acordat, iar în speță, nu s-a făcut dovada respectării nici a acestor prevederi din Fișa tehnică a Măsurii 112.

Faptul că intimatul-reclamant a achiziționat un teren și a propus încheierea unui act adițional în sensul aprobării modificării planului de investiții în vederea demonstrării cheltuirii a 30% din sprijinul nerambursabil prin achiziționarea a 2 ha teren arabil nu dovedește respectarea contractului de finanțare de către acesta, pentru că propunerea sa de încheiere a unui act adițional în acest sens nu a fost finalizată.

De aceea, se poate considera că hotărârea instanței de fond este nelegală și, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și în rejudecare va respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 175 din 17 septembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT