ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1721/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

1.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 23 octombrie 2015 și înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL prin reprezentant legal B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta MADR - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 33657 din 9 septembrie 2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare x/21 iulie 2015, ambele emise de MADR - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, pe cale de consecință, să se constate că, contractul de finanțare încheiat între noi părțile este valabil urmând să fie obligată Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la plata în favoarea reclamantei a tranșei de 151.997 RON, potrivit prevederilor Contractului de finanțare nr. x din 22 noiembrie 2012, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 67 din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București.

Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL C. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București.

2.1 Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL C. prin reprezentant B. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurenta susține că nu a creat condiții artificiale pentru a obține plata aferenta proiectului.

Cu privire la acest aspect s-a precizat ca singura reglementare a noțiunii de "condiții artificiale" este cuprinsa în art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității, în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală (în continuare "Regulamentul 65/2011"), conform căruia, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În acest sens, s-a menționat ca cea mai recenta interpretare a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, obligatorie pentru toate tarile UE, a fost făcută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Camera a șasea, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia (directorul executiv al Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenția de plăți, în continuare DFZ-RA), înregistrata pe rolul Curții sub nr. C-434/12.

Cu privire la elementele stabilite de CJUE în cauza amintită, recurenta arată că nu există elementul obiectiv, întrucât nu au fost create condiții artificiale pentru obținerea plăților, întrucât prin proiect a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

În acest sens, susține că, prin activitatea desfășurată de SC A. SRL cu ajutorul utilajelor achiziționate cu sprijin financiar nerambursabil, s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cat și obiectivele specifice și cele operaționale (conform Fisei tehnice a Măsurii 312.

Cu privire la acest aspect, se menționează următoarele:

- SC A. SRL desfășoară activități în sectorul non-agricol, constând în producerea de brichete și peleți din biomasă - prin activitatea sa fiind, așadar, atins obiectivul general al măsurii 312, constând în încurajarea activităților non-agricole;

- societatea a creat și a reușit sa mențină, deosebit de greu, cel puțin în domeniul producției, un număr important de locuri de munca în mediul rural.

În ceea ce privește susținerea APDRP, conform căreia nu ar fi atins obiectivul specific al Măsurii 312, întrucât "utilajele achiziționate prin proiect (...) sunt destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de aceștia" este falsă, în condițiile în care, între furnizorii și clienții societății se numără și persoane care nu fac parte din familie, iar în același timp, nu exista nicio interdicție legală ca membrii unei familii să se ajute între ei.

- nu în ultimul rând, prin activitatea sa, fiind organizată ca microîntreprindere, care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural, a contribuit și la realizarea obiectivelor operaționale ale Măsurii 312, constând în crearea de microîntreprinderi în sectorul non-agricol în spațiul rural și reducerea gradului de dependentă fată de agricultură.

Or, în condițiile în care, prin implementarea proiectului propus de SC A. SRL a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, este evident că neplata ajutorului financiar este nelegală și profund inechitabilă.

În concluzie, având în vedere argumentele de mai sus, în prezenta cauză, nu este îndeplinita condiția existenței elementului obiectiv al art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, respectiv crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, toate cele trei proiecte fiind în concordanță cu finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

Cu privire la inexistența elementului subiectiv, arată că nici SC A. SRL și nici SC D. SRL nu au urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)

Simpla existență a unei legături de rudenie între titularii întreprinderilor, precum și a altor legături juridice între acestea, cum ar fi sediul social sau împrejurarea că utilajele sunt parcate pe aceeași suprafață de teren nu fac dovada că cele două societăți ar fi urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR. Astfel, este de necontestat că B. și E. sunt rude de gradul I însă, niciuna din aceste împrejurări nu dovedește ca SC A. SRL ar fi urmărit altceva decât să contribuie, prin intermediul proiectului propus, la diversificarea economiei rurale, prin desfășurarea unor activități în mediul rural, în sectorul non-agricol.

O interpretare contrară ar da naștere unor situații cu totul arbitrare, în condițiile în care autoritatea care gestionează fondurile nerambursabile ar trebui sa aleagă, în lipsa oricărui criteriu de departajare, un singur proiect dintre mai multe proiecte propuse de membrii aceleași familii, în condițiile în care toate proiectele ar fi perfect eligibile.

Se mai susține că, în mod cu totul abuziv și nelegal, APDRP a susținut, apărare preluată de instanța de fond, fără niciun fel de dovadă, că s-ar fi urmărit depășirea ajutorului de minimis.

În realitate, SC A. SRL, nu a fost creata cu scopul de a eluda regula de minimis și, de altfel, APDRP nu a adus nicio dovada în acest sens, ci, pur și simplu, a făcut simple speculații.

Conform Ghidului Solicitantului pentru măsura 312 nu exista punctaj minim și, se poate observa în rapoartele de selecție aferente Măsurii 312, că în perioada de depunere au fost selectate proiecte cu punctaje mult mai mici decât cel obținut de SC A. SRL.

Și, pentru ca niciunde în legislația naționala sau comunitara nu se prevede vreo interdicție pentru ca membrii aceleași familii sa se sprijine între ei, în cauza de fata exista acte juridice încheiate intre titularul SC A. SRL și membrii familiilor acestora (fie direct, fie prin intermediul unei societăți comerciale în care aceștia au calitatea de asociați), însă nu în scopul de a încalcă regula de ajutor de minimis, ci în acela de a se sprijini reciproc și, finalmente, de a asigura succesul afacerilor pentru care au fost accesate fondurile europene.

Eligibilitatea din punct de vedere tehnic, adică a sustenabilității și a viabilității, au fost analizate de către experții ADRP anterior semnării contractului de finanțare. Proiectul a fost conceput și implementat în acord cu fișa măsurii 312, Ghidul Solicitantului și contractului de finanțare semnat între AFIR și SC A. SRL.

Prin urmare, având în vedere aceste argumente, în prezenta cauza, nu este îndeplinit nici elementul subiectiv, acela al urmăririi, în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor, astfel că, nici din acest motiv, art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, nu este aplicabil în prezenta cauza.

Masurile dispuse prin Procesul-verbal reprezintă, în fapt, expresia excesului de putere publica a APDRP, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Totodată, prin măsurile dispuse, APDRP se prevalează de propria culpă (turpitudine) ceea ce este inadmisibil din punct de vedere juridic. Astfel, este de necontestat că cererea de finanțare și documentele atașate acestora, au fost depuse în mai 2011, la OJPDRP SV., fiind verificate de aceeași funcționari din cadrul acestei instituții.

Or, este evident că încă, din anul 2011, acești funcționari au avut posibilitatea sa constate ceea ce, la mai bine de trei ani de la încheierea contractelor de finanțare, APDRP consideră ca fiind indicii de frauda; mai mult AFIR afirmă ca decizia a fost luata în urma vizitei pe teren, lucru neadevărat - în anul 2014 nu a existat nici o vizita pe teren, deci putem concluziona ca experții AFIR ajung la concluzia creării de "condiții artificial" doar pe baza analizei dosarului depus în 2011)

Prin urmare, toate aceste aspecte au fost cunoscute de către APDRP, care, prin funcționarii săi, a analizat și aprobat cererile de finanțare, fără a considera ca s-ar fi creat condiții artificiale pentru obținerea fondurilor nerambursabile.

În condițiile în care însăși APDRP și-a încălcat obligația legala de a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, constatarea de către aceeași autoritate a existentei unor condiții artificiale, la peste trei ani de la încheierea contractelor de finanțare, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice), mai ales în condițiile în care SC A. SRL nu a ascuns, în vreun fel, aspectele de fapt considerate, abia acum, ca având semnificația unor condiții artificiale.

În aceste condiții, măsura dispusa de APDRP, constând în rezilierea Contractului de finanțare și neplata ajutorului nerambursabil, întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, constituind un exces de putere publica în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit, toate acestea pe fondul propriei culpe a instituției publice chemate să verifice existenta sau nu a unor condiții artificiale.

Or, pornind de la principiul de drept conform căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpa în apărare), s-a precizat că, inclusiv în ipoteza absurdă în care s-ar aprecia că în speță, ar exista condiții artificiale, APDRP nu poate sancționa pe SC A. SRL pentru că funcționarii APDRP nu au identificat așa-zisele condiții artificiale, deși trebuia și puteau sa le observe, înainte de a se produce consecințe juridice și economice devastatoare pentru societate.

2.2. Apărările intimatei:

Intimata pârâtă AFIR a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat.

Raportat la susținerile recurentei privind corectitudinea și legalitatea contractelor de credit, girat de părinți și firma acestora - E. și F. precum și SC D. SRL, a contractului de comodat încheiat cu firma deținută de părinți - SC D. SRL, dar și cu privire la adăugarea codului CAEN complementar - 1610 în activitatea SC D. SRL ulterior datei depunerii cererii de finanțare a SC A. SRL, precum și angajarea exclusiva a membrilor familiei - E., F., B. și G.), arată că recurenta avea în conturi suma de 46.467,61 RON, având, totodată, posibilitatea de a apela la un credit garantat cu echipamentele achiziționate prin proiect, cu acordul AFIR.

Analiza individuală a elementelor enumerate ca și criterii subiective și obiective, poate conduce la concluzia că sunt simple coincidențe, însă atunci când sunt analizate în ansamblul lor, rezultă clar faptul că funcționarea acestui beneficiar de fonduri FEADR este strict legată de resursele, financiare și umane ale SC D. SRL (ai cărei asociați sunt E. și F. - părinți ai doamnei B.).

Mai mult decât atât, deși reclamanta susține lipsa de complementaritate a activităților SC A. SRL și SC D. SRL prin faptul că deocamdată producerea de brichete se realizează din paie și nu din rumeguș, realitatea este că singurele materii prime înregistrate în contabilitatea beneficiarului sunt furnizate ca "biomasă 16 tone" de către SC D. SRL, ceea ce face ca dependența SC A. SRL față de SC D. să fie și de ordinul resurselor materiale.

Conform Contractului de comodat x din 27 mai 2011 clădirea - fânar C6 în suprafață de 590 mp este luată în folosință integral de către SC A. SRL, în timp ce, la data vizitei pe teren efectuate (17 iunie 2015) clădirea fânar C6 - este împărțită între SC A. SRL și SC D. SRL - aceasta din urma derulând în același spațiu un proiect finanțat în cadrul Schemei de ajutor de minimis pentru investiții realizate de IMM (Scopul proiectului așa cum reiese din Planul de investiții depus la OTIMMC Iași este achiziția de utilaje pentru prelucrarea lemnului Codul CAEN similar proiectului: 1610 - Tăierea și rindeluirea lemnului; Locurile de muncă nou create: 5 locuri de muncă.)

Susține intimata că declarația de încadrare a beneficiarului, recurenta din prezenta cauză, în categoria întreprinderilor autonome, depusă de acesta odată cu Cererea de Finanțare, nu este reală, având în vedere ca cele doua societăți comerciale (SC A. SRL și SC D. SRL) sunt administrate de H. aceasta nemaifiind o întreprindere autonoma pe piață.

De asemenea, asigurarea cofinanțării, atât pentru reclamantă s-a realizat prin creditare societății de către asociați unici ai SC D. SRL, aceeași societate punând la dispoziția beneficiarului FEADR terenul pe care a fost implementat proiectul.

Intimata susține că a demonstrat cu prisosință crearea unui cadru de interdependență financiară între SC A. SRL și SC D. SRL, fiind evident că obiectivul Măsurii 312 nu a fost atins, în senul că nu s-a finanțat un proiect independent, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci s-a finanțat practic o singură entitate (o familie) a cărei activitate profită doar acesteia.

3.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Primul motiv de recurs invocat de recurentă se circumscrie inexistenței în cauză a elementelor obiectiv și subiectiv pentru incidența condițiilor artificiale, așa cum a statuat AFIR.

Cu titlu de principiu, prin crearea de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile se contravine obiectivelor măsurii 312 finanțată prin FEADR, printre care și obiectivul general și anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole. Astfel că, suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile, a devenit certitudine odată cu existența pe ansamblu a unor circumstanțe subiective și obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312 finanțată prin FEADR nu a fost atins.

În ceea ce privește noțiunea de "condiții artificiale", se va porni de la Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), constatând că prin decizia din 14 septembrie 2012, pronunțată de Curte la 26 septembrie 2012, în procedura Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În această cauză, CJUE a stabilit că, în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiții îndeplinește criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune:

• pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condițiile pentru obținerea plaților au fost create în mod artificial;

• pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea plăților.

În continuare, Curtea a precizat ca revine instanței naționale sarcina de a stabili existenta acestor doua elemente, care trebuie dovedite în conformitate cu normele dreptului național, în măsura în care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii.

Concluzionând în hotărârea CJUE se stabilește că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare"

Raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

Din documentele dosarului, rezultă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că semnatara cererii de finanțare - B.- (persoană ce avea și calitatea de administrator al societății contestatoare la momentul obținerii finanțării, astfel cum rezultă din extrasele ORC aflate la dosar), este fiica asociaților SC D. SRL. În pofida retragerii din societate, d-na B. rămâne implicată în activitatea acesteia fiind împuternicită în acest sens de către noul administrator (I.), astfel cum rezultă din cuprinsul mențiunilor din procesul-verbal, necontestate. Această din urmă societate, împreună cu acționarii săi, au garantat obținerea unui credit de către recurentă, în vederea asigurării finanțării din resurse proprii a proiectului; acest aspect este relevat de copiile contractelor de credit/ipotecă depuse la dosar .

De asemenea, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de către reprezentanții intimatei cu ocazia deplasării la locul investiției, utilajul ce a cărui achiziție a făcut obiectul finanțării este amplasat într-o hală aparținând SC D. SRL, în imediata proximitate a unor utilaje aflate în proprietatea aceleiași societăți. Așa cum rezultă din cererea de finanțare, utilajul în cauză a fost achiziționat în vederea producerii de brichete de rumeguș (produs ca urmare a prelucrării lemnului).

Mai mult, societatea aparținând părinților semnatarei cererii de finanțare are în obiectul de activitate tăierea și rindeluirea lemnului; aceeași societate apare ca fiind singurul furnizor de materie primă al SC A. SRL, astfel cum rezultă din evidențele contabile cercetate de intimată.

Pe de altă parte, din Registrul salariaților petentei rezultă că, la data de 21 aprilie 2015, singurii angajați ai acestei societăți sunt semnatara cererii de finanțare și părinții acesteia. În fine, din mențiunile procesului-verbal în speță (necontestat sub acest aspect), reiese că SC D. SRL nu ar fi fost eligibilă în vederea obținerii unei finanțări de felul celei în cauză.

Așadar, toate aceste elemente coroborate, au condus în mod legal atât autoritatea publică, cât și instanța de fond către concluzia către cele două societăți nu sunt autonome, date fiind relațiile de rudenie constatate, legăturile juridice create, prin încheierea contractelor de comodat sau de împrumut a unor sume de bani, legăturile economice, prin prestarea serviciilor uneia dintre societăți către cealaltă societate, ori legăturile geografice. Toate aceste elemente analizate separat nu pot avea o consecință juridică, însă coroborate cu întreaga situație de fapt generată de derularea contractului de finanțare, creează aparența faptului că recurenta nu reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

Ca atare, în mod legal a stabilit instanța de fond că aspectele care compun atât elementul obiectiv cât și elementul subiectiv, coroborate, conduc la concluzia reținută de echipa de control, în sensul creării artificiale, în scopul obținerii finanțării nerambursabile, a unei societăți aparent autonome, controlată în realitate de o altă societate, care activează pe același segment de piață și care nu îndeplinea condițiile necesare obținerii finanțării în cadrul măsurii 312, întrucât beneficiase anterior de finanțare în cadrul măsurilor 3.1, Program Sapard și 121, Program FEADR.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs, se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 312, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari.

De asemenea, conform art. 3 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare, beneficiarul avea obligația să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, conform art. 11 alin. (3) din aceeași anexă, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare.

În legătură criticile privind "ajutorul de minimis", din documentele dosarului analizate mai sus, rezultă că, în cauză, a fost depășit plafonul maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura 312, întrucât în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că s-au creat condiții artificiale de către beneficiarul contractului " prin fracționarea artificială a investiției pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurii 312, obținând astfel depășirea plafonului maxim nerambursabil al sprijinului financiar", instituția fiind obligată la recuperarea în integralitate a finanțării acordate.

Un ultim argument de nelegalitate invocat de recurentă se referă la faptul că AFIR își invocă propria culpă prin sancționarea recurentei, având în vedere că cererea de finanțare și documentele atașate acestora, au fost depuse în mai 2011, la OJPDRP SV., fiind verificate de aceeași funcționari din cadrul acestei instituții.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuții ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Astfel, deși la momentul încheierii contractului a fost verificată, din punct de vedere formal, îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, totuși la acel moment Agenția nu a avut la dispoziție toate datele privind implementarea proiectului și modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptățită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, așa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Așadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiții artificiale pentru accesarea finanțării, poate fi efectuată și ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existența condițiilor artificiale se verifică atât în raport de conduita reclamantei la momentul încheierii contractului cât și în raport de activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli.

Totodată, se constată că numai o parte dintre elementele identificate subzistau la data depunerii cererii de finanțare restul de elemente au rezultat în urma verificărilor modului de menținere a criteriilor de eligibilitate rezultând din analiza felului în care beneficiarul a înțeles să implementeze proiectul.

Este adevărat că AFIR avea obligația legala de a verifica condițiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuțiile intimatei pârâte de verificare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se întinde pe toată durata de derulare a contractului, astfel că dacă la momentul acordării ajutorului, nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acțiuni de control, autoritatea ar fi săvârșit un abuz de putere publică.

Mai mult, în cauză, stabilirea existenței condițiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente (inclusiv a acțiunilor desfășurate de părți pe parcursul derulării contractului) care luate în ansamblu au creat convingerea autorității că s-au încălcat dispozițiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condițiilor de la momentul acordării finanțării.

În consecință, nu se poate vorbi de o eventuală nulitate a contractului pentru motivul săvârșirii unui abuz de putere publică din partea AFIR.

3.2 Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL C. prin reprezentant B. împotriva Sentinței civile nr. 67 din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

Procesat de GGC - LM