ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4938/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4938/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Călărași, reclamanta B.D.M. a solicitat anularea Deciziei nr.
12430 din 9 mai 2012, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și
Pescuit și a Notificării nr. 3756 din 15 martie 2012, emisă de Centrul Regional
de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, precum și a
actelor care le-au precedat - raportul de evaluare și selecție - și obligarea
pârâților să declare eligibil și selectat pentru finanțare proiectul aferent
cererii formulate de reclamantă.
Prin Sentința nr.
1155/2012, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea de autoritate centrală a
unuia dintre pârâți.
Prin Sentința nr.
5661/2012, Curtea de Apel București a declinat competența soluționării cauzei
în favoarea Tribunalului Călărași, reținând că, în speță, actul generator de
efecte juridice îl constituie Notificarea nr. 3756 din 15 martie 2012 emisă de
Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia,
care este o autoritate administrativă locală.
Constatându-se ivirea
conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza,
Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține
Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiunea
formulată în cauză, s-a cerut anularea Notificării nr. 3756 din 15 martie 2012,
emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud
Muntenia și a Deciziei nr. 12430 din 9 mai 2012 emisă de Agenția de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Potrivit art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,
actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau
normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea
organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă
naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport cu obiectul
cererii de chemare în judecată și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a constata că actul administrativ
care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice în cauză îl constituie
Notificarea nr. 3756 din 15 martie 2012 emisă de Centrul Regional de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, care conține răspunsul acestei
autorități la cererea de finanțare depusă de reclamantă, răspuns formulat în
urma verificării îndeplinirii de către proiectul respectiv a criteriilor legale
de eligibilitate; Adresa nr. 12430 din 9 mai 2012 emisă de Agenția de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care se comunică reclamantei măsura
respingerii contestației formulate împotriva notificării, reprezintă, în
realitate, dovada realizării procedurii administrative prealabile, nefiind
aptă, prin ea însăși, a produce efecte juridice, ci menținându-le pe cele ale
actului contestat.
Așa fiind, rezultă că
acțiunea are ca obiect Notificarea nr. 3756 din 15 martie 2012, emisă de către
o autoritate administrativă locală - Centrul Regional de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, prin care se răspunde reclamantei
cu privire la cererea de finanțare formulată, acesta fiind, deci, actul
administrativ a cărui anulare se solicită.
În prezentul conflict
negativ de competență sunt incidente, așadar, prevederile art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora "Litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,
precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,
precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond
de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele
administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și
cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și
accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de
secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin
lege organică nu se prevede altfel.".
Prin urmare,
specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice
și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli
imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea
competenței materiale, articolul citat instituie două criterii: cel al rangului
pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus
judecății, îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, respectiv
criteriul valoric.
În cauza de față,
este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul
este competent să soluționeze acest litigiu.
Față de cele
prezentate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.D.M., în contradictoriu cu
pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul
Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, în
favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 10 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ