ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4738/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Mihai Eminescu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la data de 26 martie 2012, precum și a Notificărilor emise sub nr. x și y prin care s-a dispus restituirea sumei de 483.012,24 RON și a deciziei de soluționare a contestației administrative.

Totodată, a solicitat suspendarea executării silite declanșată în baza actelor anterior menționate. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința nr. 3434 din 26 martie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că litigiul privește executarea unui contract administrativ în care una din părțile contractante este o autoritate publică centrală, precum și o decizie emisă de aceeași autoritate.

2.2. La rândul său, Curtea de Apel Suceava, prin Sentința nr. 371 din 13 noiembrie 2012, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani. În motivarea acestei soluții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce stabilesc competența raportat la criteriul cuantumului sumei contestate, și anume a tribunalului, față de faptul că valoarea debitului imputat este mai mică de 500.000 RON, iar sumele ce fac obiectul litigiului sunt creanțe bugetare. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea de Apel Suceava a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la data de 16 martie 2012, a Deciziei nr. 13550 din 18 mai 2012 privind respingerea contestației formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal sus-menționat și a Notificărilor emise sub nr. x și y. Prin actul contestat în principal (Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la data de 16 martie 2012) s-a dispus restituirea, de către reclamantă, a sumei de 483.012,24 RON pentru nereguli constatate la încheierea contractului de achiziție publică semnat între reclamantă și SC T.A.

SRL în cadrul implementării proiectului "Modernizare drum comunal DC 62 km 1+700-5+300, 6+600-8+100 și canalizare și epurare ape uzate menajere în localitățile Cătămărăști Deal, Ipotești, Cucorani și Cătămărăști Vale, comuna Mihai Eminescu, județul Botoșani" - din 12 septembrie 2008. Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și ale O.G.

nr. 92/2003 privind Codul fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță. De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003. Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc.

fisc. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale. În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor vizând o creanță în valoare de 483.012,24 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Comuna Mihai Eminescu prin viceprimar T.V. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - CL