ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4738/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, reclamanta Comuna Mihai Eminescu a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Procesului-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor încheiat de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit la data de 26 martie 2012, precum și a

Notificărilor emise sub nr. x și y prin care s-a dispus restituirea sumei de

483.012,24 RON și a deciziei de soluționare a contestației administrative.

Totodată, a solicitat

suspendarea executării silite declanșată în baza actelor anterior menționate.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința

nr. 3434 din 26 martie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale,

invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a

declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția

contencios administrativ.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că litigiul privește executarea unui contract

administrativ în care una din părțile contractante este o autoritate publică

centrală, precum și o decizie emisă de aceeași autoritate.

2.2. La rândul său,

Curtea de Apel Suceava, prin Sentința nr. 371 din 13 noiembrie 2012, admițând

excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

În motivarea acestei

soluții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 ce stabilesc competența raportat la criteriul

cuantumului sumei contestate, și anume a tribunalului, față de faptul că

valoarea debitului imputat este mai mică de 500.000 RON, iar sumele ce fac

obiectul litigiului sunt creanțe bugetare.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22

alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava a decis înaintarea cauzei la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl

reprezintă anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire

a creanței bugetare încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit la data de 16 martie 2012, a Deciziei nr. 13550 din 18 mai 2012 privind

respingerea contestației formulate de către reclamantă împotriva

procesului-verbal sus-menționat și a Notificărilor emise sub nr. x și y.

Prin actul contestat

în principal (Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a

creanței bugetare încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit la data de 16 martie 2012) s-a dispus restituirea, de către reclamantă,

a sumei de 483.012,24 RON pentru nereguli constatate la încheierea contractului

de achiziție publică semnat între reclamantă și SC T.A. SRL în cadrul implementării

proiectului "Modernizare drum comunal DC 62 km 1+700-5+300, 6+600-8+100 și

canalizare și epurare ape uzate menajere în localitățile Cătămărăști Deal,

Ipotești, Cucorani și Cătămărăști Vale, comuna Mihai Eminescu, județul

Botoșani" - din 12 septembrie 2008.

Actul contestat a

fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora,

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea

constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce

reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din

întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate

reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de

rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform

procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și

costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și

cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Creanțele bugetare

rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,

în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei

creanțe fiscale.

În acest context, în

temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc.

fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ

competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor

administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența

instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea

creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea

competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON,

fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat

sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a

neregulilor vizând o creanță în valoare de 483.012,24 RON, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de

contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și

revine, în speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de

soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Botoșani, secția

contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de

competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Comuna Mihai Eminescu prin viceprimar T.V.

în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în favoarea Tribunalului Botoșani,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - CL