ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanții J.M., C.M., C.G. și B.P., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat obligarea instituției pârâte la plata sumei de 127.026 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data de 12 martie 2008 și până la data plății efective și a dobânzii legale, conform Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007, precum și obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri constând în daune civile pentru întârzierea cu rea-credință în achitarea despăgubirilor.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt beneficiarii Legii nr. 290/2003, în favoarea lor pronunțându-se Hotărârea nr. 450 din 29 noiembrie 2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani și au invocat refuzul nejustificat al pârâtei în ceea ce privește emiterea dispoziției de punere în plată a despăgubirilor. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 1348 din 09 iunie 2011, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că acțiunea formulată nu vizează contestarea hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003, pentru care art. 8 alin. (6) din Legea nr. 290/2003 instituie o competență specială, ci are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite ca și despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, astfel încât, în absența unor dispoziții exprese ale legilor speciale, atributive de competență, devin incidente prevederile legii-cadru în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004 și, având în vedere rangul de instituție centrală al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, curtea de apel este competentă să soluționeze aceste litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 351 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că, potrivit Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007, Comisia Județeană Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 290/22003 a aprobat cererea reclamanților pentru acordarea sumei de 127.026,00 lei cu titlu de compensații bănești în conformitate cu Legea nr. 290/2003.

Analizând dispozițiile legale care reglementează procedura pe care beneficiarul compensațiilor bănești acordate în baza Legii nr. 290/2003 trebuie să o parcurgă pentru plata efectivă a sumelor de bani astfel stabilite, Curtea a reținut că Legea nr. 290/2003 instituie o procedură unitară pentru soluționarea cererilor persoanelor îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii, în sensul că măsurile luate în vederea punerii în aplicare a acestei legi sunt supuse cenzurii de legalitate a tribunalului, în condițiile prevăzute de art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003.

Considerând că plata efectivă a compensațiilor câștigate este o etapă care finalizează aplicarea Legii nr. 290/2003, Curtea a concluzionat că refuzul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de a proceda la plata sumelor cu acest titlu urmează să fie supus controlului judecătoresc exercitat, în primă instanță, de tribunal, după normele stabilite de Legea nr. 554/2004. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamanților J.M., C.M., C.G. și B.P. privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 la plata sumei de 127.026 lei cuvenită cu titlu de despăgubiri în baza Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani, precum și obligarea autorității pârâte la plata de daune civile pentru întârzierea cu rea-credință în achitarea despăgubirilor.

Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, respectiv ale Normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 1120/2006. Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică, Înalta Curte apreciază că, prin sentința nr. 351 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003 și ale art. 17 și 18 din H.G.

nr. 1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului, atât în ceea ce privește stabilirea dreptului, cât și referitor la efectuarea plăților. Astfel, potrivit art. 8 alin. (3)-(6) din Legea nr. 290/2003: „(3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(4) În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților– Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. (5) Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.” De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că „deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”. În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările si completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

(…). Deciziile de plată prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ.” Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

Întrucât aceste norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților– Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor stabilite în baza aceleiași Legi nr. 290/2003, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 noiembrie 2009, conform art. 33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a I.C.C.J.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții J.M., C.M., C.G. și B.P. și pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012.