ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 25 februarie 2011 pe rolul

Tribunalului Botoșani, reclamanții J.M., C.M., C.G. și B.P., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat

obligarea instituției pârâte la plata sumei de 127.026 lei, actualizată cu

indicele de inflație de la data de 12 martie 2008 și până la data plății

efective și a dobânzii legale, conform Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007,

precum și obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri constând în

daune civile pentru întârzierea cu rea-credință în achitarea despăgubirilor.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că sunt beneficiarii Legii nr. 290/2003, în

favoarea lor pronunțându-se Hotărârea nr. 450 din 29 noiembrie 2007 emisă de

Comisia Județeană Botoșani și au invocat refuzul nejustificat al pârâtei în

ceea ce privește emiterea dispoziției de punere în plată a despăgubirilor.

instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 1348

din 09 iunie 2011, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a

Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul a reținut că acțiunea formulată nu vizează

contestarea hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003,

pentru care art. 8 alin. (6) din Legea nr. 290/2003 instituie o competență

specială, ci are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite ca și

despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, astfel

încât, în absența unor dispoziții exprese ale legilor speciale, atributive de

competență, devin incidente prevederile legii-cadru în materia contenciosului

administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004 și, având în vedere rangul de

instituție centrală al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

curtea de apel este competentă să soluționeze aceste litigii, în temeiul art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 351

din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și

fiscal și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că, potrivit Hotărârii nr. 450 din

29 noiembrie 2007, Comisia Județeană Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 290/22003

a aprobat cererea reclamanților pentru acordarea sumei de 127.026,00 lei cu

titlu de compensații bănești în conformitate cu Legea nr. 290/2003.

Analizând

dispozițiile legale care reglementează procedura pe care beneficiarul

compensațiilor bănești acordate în baza Legii nr. 290/2003 trebuie să o

parcurgă pentru plata efectivă a sumelor de bani astfel stabilite, Curtea a

reținut că Legea nr. 290/2003 instituie o procedură unitară pentru soluționarea

cererilor persoanelor îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii, în

sensul că măsurile luate în vederea punerii în aplicare a acestei legi sunt

supuse cenzurii de legalitate a tribunalului, în condițiile prevăzute de art. 8

alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003.

Considerând că plata

efectivă a compensațiilor câștigate este o etapă care finalizează aplicarea

Legii nr. 290/2003, Curtea a concluzionat că refuzul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

de a proceda la plata sumelor cu acest titlu urmează să fie supus controlului

judecătoresc exercitat, în primă instanță, de tribunal, după normele stabilite

de Legea nr. 554/2004.

competență

Înalta Curte,

constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Obiectul prezentei

cauze îl constituie cererea reclamanților J.M., C.M., C.G. și B.P. privind obligarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

Aplicarea Legii nr. 290/2003 la plata sumei de 127.026 lei cuvenită cu titlu de

despăgubiri în baza Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007 emisă de Comisia

Județeană Botoșani, precum și obligarea autorității pârâte la plata de daune

civile pentru întârzierea cu rea-credință în achitarea despăgubirilor.

Cererea de chemare în

judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 290/2003 privind acordarea

de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a

acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și

Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de Pace

între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, respectiv ale Normelor metodologice pentru aplicarea acestui act

normativ aprobate prin H.G. nr. 1120/2006.

Ținând seama de

obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică,

Înalta Curte apreciază că, prin sentința nr. 351 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a

stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei în raport de

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003 și ale art. 17 și 18 din H.G. nr. 1120/2006,

modificată prin H.G. nr. 57/2008, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de

contencios administrativ și fiscal, dat fiind caracterul derogatoriu al

normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care

stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de

cauze în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului, atât în

ceea ce privește stabilirea dreptului, cât și referitor la efectuarea plăților.

Astfel, potrivit art.

8 alin. (3)-(6) din Legea nr. 290/2003:

„(3) În termen de 15

zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene,

respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate

face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(4) În termen de cel

mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților–

Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va

aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea

Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(5) Hotărârile

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

(6) Hotărârile

pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”

De asemenea, art. 17 alin.

(6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că

„deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform

prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul”.

În altă

ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007

privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea

aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările si completările ulterioare,

prevede

că, “prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003,

dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite

prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului

București. (…).

Deciziile de plată

prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin

care se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot fi atacate

în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ.”

Ca atare, Înalta

Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia

competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr.

554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia

generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei

norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

Întrucât aceste norme

cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, prevăd competența

exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce

privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților– Serviciul pentru aplicarea Legii nr.

290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în

privința acțiunilor privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la plata sumelor stabilite în baza aceleiași Legi nr. 290/2003, soluție

de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23

noiembrie 2009, conform art. 33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind

organizarea și funcționarea administrativă a I.C.C.J.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții J.M., C.M., C.G. și B.P. și pe

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea

Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2012.