ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4614/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, la data de 23 februarie 2011, reclamantul N.V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 173 din 28 martie 2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani, actualizate cu indicele de inflație și plata contravalorii drumului până la București, în sumă de 250 RON.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este beneficiarul Legii nr. 290/2003, în favoarea sa pronunțându-se Hotărârea nr. 173 din 28 martie 2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani și că, deși a depus dosarul cu hotărârea Comisiei Județului Botoșani către A.N.R.P. București, nici până la această dată nu a primit sumele ce i se cuvin. Prin Sentința nr. 1075 din 12 mai 2011 Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani a reținut că acțiunea nu vizează contestarea hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003, pentru care art. 8 din Legea nr. 290/2003 instituie o competență specială prin disp.

alin. (6) (respectiv se atacă cu contestație la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, această hotărâre putând fi atacată în contencios, competent fiind tribunalul) - ci, prin această acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite ca și despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație. În astfel de situație, competența se stabilește în condițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța competentă este curtea de apel. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 mai 2011, sub nr. 2315/40/2011. Prin Sentința nr. 380 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava - secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească reclamantului N.V.V.

(în calitate de împuternicit a ridica și sumele de bani cuvenite celorlalte persoane îndreptățite, respectiv R.E., M.S., Ș.E., L.M., Ș.A., N.G., N.M.S.), suma de 79.615 RON stabilită prin Hotărârea nr. 173/2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003 și suma de bani constând în actualizarea, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum a sumei mai sus învederate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantului și celorlalte persoane, respectiv R.E., M.S., Ș.E., L.M., Ș.A., N.G., N.M.S. (persoane care l-au împuternicit pe reclamant să primească plata întregii sume, conform procurilor notariale depuse la dosar), li s-a recunoscut dreptul la compensații bănești în temeiul Legii nr. 290/2003, în cuantum de 79.615,00 RON, prin Hotărârea nr. 173 din 28 martie 2007 emisă de Comisia județeană Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003.

În raport cu situația de fapt necontestată și cu dispozițiile Legii nr. 290/2003, precum și ale art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, instanța a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată, singura apărare a pârâtei că nu au fost aprobate în buget sumele de bani prevăzute pentru plata compensațiilor bănești, neputând fi luată în considerare, întrucât nu le poate refuza acestora constituirea unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească în condițiile în care li s-a recunoscut dreptul la acordarea compensațiilor. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că, în ceea ce privește modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile emise de comisiile județene sau a municipiului București de aplicare a Legii nr. 290/2003, aceasta este prevăzută de art. 18 alin. (5) din H.G.

nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, potrivit cărora: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 RON; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 RON și 100.000 RON; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 RON.". Din acest text de lege, a susținut recurenta, rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.

În ceea ce privește obligarea la actualizarea despăgubirilor, recurenta a arătat că din dispozițiile cuprinse în art. 18 alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006 rezultă că, pe cale legală, s-a stabilit calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea sumelor neplătite în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică față de luna decembrie a anului anterior. În apărarea sa recurenta a invocat și art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/Rec/C.M./2007/7, unde se stabilește că, "având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date.

Astfel, a susținut recurenta, în interpretarea dată, nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente. Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește autoritatea) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație. Recurenta a amintit și aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativă a C.C.S.D.

(A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot Atanasiu și alții împotriva României. Totodată recurenta a precizat că prin Decizia nr. 270 din 03 decembrie 2010 a Primului-ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu. În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina A.N.R.P.

o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că în mod corect prima instanță a admis cererea reclamantei și a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de 79.615 RON reprezentând compensații bănești acordate în temeiul Legii nr. 290/2003. Astfel, prin Hotărârea nr. 173/2007 a Comisiei Județene Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003, reclamantului i-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri în sumă de 79.615 RON pentru bunurile avute în proprietate în P. com.

L., aparținând fostei URSS. Din actele dosarului rezultă că Hotărârea nr. 173/2007 a fost comunicată A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, la data de 29 mai 2007 sub nr. 2645/2007, reclamanta comunicând totodată și celelalte înscrisuri menționate. Prevederile legale incidente în cauză sunt dispozițiile art. 8 alin. (2) - (5), art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 6 alin. (7) din O.U.G.

nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 99/2008. Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, "comisiile județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc, verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensații, după caz. Hotărârile privind recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor.

Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum și solicitantului", iar conform art. 8 alin. (3) din același act normativ, "în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003". De asemenea, în condițiile art. 8 alin. (4) și (5) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, "în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Hotărârea se comunică comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și solicitanților" iar "hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare". Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) și (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1). Plata despăgubirilor se dispune, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Mai mult, potrivit art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 99/2008, "prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București. (...)". În fapt, așa cum s-a menționat și anterior, Comisia județeană Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003 a emis în favoarea intimatului reclamant N.V.V.

Hotărârea nr. 173/2007, prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în sumă de 79.615 RON, pentru bunurile avute în proprietate în P. com. L., aparținând fostei URSS. Actul administrativ mai sus menționat nu a fost revocat de emitent, nu a format obiectul vreunei contestații și nici nu a fost invalidat prin altă modalitate legală, în condițiile în care au trecut mai mult de 5 ani de la emiterea și comunicarea lui, devenind astfel executoriu.

Pe cale de consecință, devin pe deplin aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, care dispun că despăgubirile și compensațiile vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, sau, în funcție de disponibilitățile bănești, în rate în maximum doi ani, și că plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 6 alin. (7) fraza I din O.U.G.

nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd obligația vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, de a dispune, prin decizie, plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

Împrejurările relevate ca motive de recurs de către recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, referitoare la lipsa disponibilităților bănești, nu poate fi luată în considerare, în contextul în care, prin Jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri definitive, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative, întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului. (Cauza Ramadhi și alții împotriva Albaniei.) Pe cale de consecință, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică și că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței civile nr. 380 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 380 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV