ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4614/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4614/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Cererea de chemare
în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, la
data de 23 februarie 2011, reclamantul N.V.V. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul
pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
dispună plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 173 din 28 martie
2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani, actualizate cu indicele de inflație
și plata contravalorii drumului până la București, în sumă de 250 RON.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că este beneficiarul Legii nr. 290/2003, în favoarea sa
pronunțându-se Hotărârea nr. 173 din 28 martie 2007 emisă de Comisia Județeană
Botoșani și că, deși a depus dosarul cu hotărârea Comisiei Județului Botoșani
către A.N.R.P. București, nici până la această dată nu a primit sumele ce i se
cuvin.
Prin Sentința nr.
1075 din 12 mai 2011 Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței
materiale a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.
Pentru a hotărî
astfel, Tribunalul Botoșani a reținut că acțiunea nu vizează contestarea
hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003, pentru care art.
8 din Legea nr. 290/2003 instituie o competență specială prin disp. alin. (6)
(respectiv se atacă cu contestație la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003, această hotărâre putând fi atacată în contencios, competent
fiind tribunalul) - ci, prin această acțiune reclamanta solicită obligarea
pârâtei la plata sumelor stabilite ca și despăgubiri, actualizate cu indicele
de inflație.
În astfel de
situație, competența se stabilește în condițiile art. 10 din Legea nr.
554/2004, astfel că instanța competentă este curtea de apel.
Dosarul a fost
înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, la data de 25 mai 2011, sub nr.
2315/40/2011.
Prin Sentința nr. 380
din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava - secția a II-a contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să
plătească reclamantului N.V.V. (în calitate de împuternicit a ridica și sumele
de bani cuvenite celorlalte persoane îndreptățite, respectiv R.E., M.S., Ș.E.,
L.M., Ș.A., N.G., N.M.S.), suma de 79.615 RON stabilită prin Hotărârea nr.
173/2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003
și suma de bani constând în actualizarea, în raport cu indicele de creștere a
prețurilor de consum a sumei mai sus învederate.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că, reclamantului și celorlalte persoane,
respectiv R.E., M.S., Ș.E., L.M., Ș.A., N.G., N.M.S. (persoane care l-au
împuternicit pe reclamant să primească plata întregii sume, conform procurilor
notariale depuse la dosar), li s-a recunoscut dreptul la compensații bănești în
temeiul Legii nr. 290/2003, în cuantum de 79.615,00 RON, prin Hotărârea nr. 173
din 28 martie 2007 emisă de Comisia județeană Botoșani de aplicare a Legii nr.
290/2003.
În raport cu situația
de fapt necontestată și cu dispozițiile Legii nr. 290/2003, precum și ale art.
18 din H.G. nr. 1120/2006, instanța a reținut că acțiunea reclamanților este
întemeiată, singura apărare a pârâtei că nu au fost aprobate în buget sumele de
bani prevăzute pentru plata compensațiilor bănești, neputând fi luată în
considerare, întrucât nu le poate refuza acestora constituirea unui titlu
executoriu constând într-o hotărâre judecătorească în condițiile în care li s-a
recunoscut dreptul la acordarea compensațiilor.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut
că, în ceea ce privește modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin
hotărârile emise de comisiile județene sau a municipiului București de aplicare
a Legii nr. 290/2003, aceasta este prevăzută de art. 18 alin. (5) din H.G. nr.
1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.
290/2003, potrivit cărora: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea
comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.
290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, (...) se achită
beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în
bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă
cuantumul acestora nu depășește 50.000 RON;
b) eșalonat în două
tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în
anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 RON și
100.000 RON;
c) eșalonat în două
tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în
anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 RON.".
Din acest text de
lege, a susținut recurenta, rezultă că plata despăgubirilor este condiționată
de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu
această destinație.
În ceea ce privește
obligarea la actualizarea despăgubirilor, recurenta a arătat că din
dispozițiile cuprinse în art. 18 alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006 rezultă că,
pe cale legală, s-a stabilit calea de urmat în situația în care nu se respectă
termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea sumelor
neplătite în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima
lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică
față de luna decembrie a anului anterior.
În apărarea sa
recurenta a invocat și art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale
și interpretarea Recomandării/Rec/C.M./2007/7, unde se stabilește că,
"având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al
autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de
acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41
trebuie analizat în circumstanțele date.
Astfel, a susținut
recurenta, în interpretarea dată, nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor
art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte
multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la
termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că
supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică,
prin analogie, situației în care se regăsește autoritatea) nu angajează
responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu
promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Recurenta a amintit
și aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului
referitoare la capacitatea administrativă a C.C.S.D. (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot
Atanasiu și alții împotriva României.
Totodată recurenta a
precizat că prin Decizia nr. 270 din 03 decembrie 2010 a Primului-ministru al
României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de
reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii
proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor
optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a
proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină
propunerile în domeniu.
În aceste condiții se
impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului,
raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în
momentul de față, în sarcina A.N.R.P. o obligație imposibil de realizat și care
este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât
în plan intern cât și în plan european.
Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și
dispozițiile legale aplicabile, constată că în mod corect prima instanță a
admis cererea reclamantei și a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților la plata sumei de 79.615 RON reprezentând compensații bănești
acordate în temeiul Legii nr. 290/2003.
Astfel, prin
Hotărârea nr. 173/2007 a Comisiei Județene Botoșani de aplicare a Legii nr.
290/2003, reclamantului i-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri în sumă de
79.615 RON pentru bunurile avute în proprietate în P. com. L., aparținând
fostei URSS.
Din actele dosarului
rezultă că Hotărârea nr. 173/2007 a fost comunicată A.N.R.P. - Serviciul pentru
Aplicarea Legii nr. 290/2003, la data de 29 mai 2007 sub nr. 2645/2007,
reclamanta comunicând totodată și celelalte înscrisuri menționate.
Prevederile legale
incidente în cauză sunt dispozițiile art. 8 alin. (2) - (5), art. 10 alin. (2)
și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri
sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora,
sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul
Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de pace între
România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947,
cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 6 alin.
(7) din O.U.G. nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea
aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare,
aprobată prin Legea nr. 99/2008.
Astfel, potrivit art.
8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, "comisiile județene, respectiv a
municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc, verifică
și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri
sau compensații, după caz. Hotărârile privind recunoașterea drepturilor,
acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6
luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea
voturilor membrilor comisiei și se comunică Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,
precum și solicitantului", iar conform art. 8 alin. (3) din același act
normativ, "în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit
de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru
aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.
290/2003".
De asemenea, în
condițiile art. 8 alin. (4) și (5) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și
completările ulterioare, "în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii
nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin
decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii
nr. 290/2003. Hotărârea se comunică comisiilor județene, respectiv a
municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și
solicitanților" iar "hotărârile Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt
supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare".
Despăgubirile sau
compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor, potrivit art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 290/2003, în termen de un an de la comunicarea hotărârii
comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii
prevăzute la art. 8 alin. (4) și (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate
face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale
direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1). Plata despăgubirilor se dispune,
conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și
completările ulterioare, de către Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Mai mult, potrivit
art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru
reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și
completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 99/2008, "prin decizie,
vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care
coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata
despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri
ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.
(...)".
În fapt, așa cum s-a
menționat și anterior, Comisia județeană Botoșani de aplicare a Legii nr.
290/2003 a emis în favoarea intimatului reclamant N.V.V. Hotărârea nr.
173/2007, prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în sumă de 79.615
RON, pentru bunurile avute în proprietate în P. com. L., aparținând fostei
URSS.
Actul administrativ
mai sus menționat nu a fost revocat de emitent, nu a format obiectul vreunei
contestații și nici nu a fost invalidat prin altă modalitate legală, în
condițiile în care au trecut mai mult de 5 ani de la emiterea și comunicarea
lui, devenind astfel executoriu.
Pe cale de
consecință, devin pe deplin aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) și art. 11
alin. (1) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare,
care dispun că despăgubirile și compensațiile vor fi acordate beneficiarilor în
termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, sau, în funcție
de disponibilitățile bănești, în rate în maximum doi ani, și că plata
despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. De asemenea,
sunt incidente și prevederile art. 6 alin. (7) fraza I din O.U.G. nr. 25/2007
privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al
Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd obligația
vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care
coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, de a dispune,
prin decizie, plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi,
stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei
municipiului București.
Împrejurările
relevate ca motive de recurs de către recurenta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților, referitoare la lipsa disponibilităților bănești, nu
poate fi luată în considerare, în contextul în care, prin Jurisprudența sa,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că lipsa de fonduri nu poate
justifica neaplicarea, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri definitive,
concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități
administrative, întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre
revine statului. (Cauza Ramadhi și alții împotriva Albaniei.)
Pe cale de
consecință, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică și că
motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate, se va dispune, în
temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat
a recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților împotriva Sentinței civile nr. 380 din 14 noiembrie 2011 a
Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva
Sentinței nr. 380 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a
civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV