ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani, secția civilă, sub nr. 3320/40/2011 din 28 martie 2011,

reclamanta C.V. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

București, la plata sumei de 74.630 RON, cu titlu de compensații bănești.

Prin Sentința nr.

2117 din 13 mai 2011, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis excepția de

necompetență a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, reținând că acțiunea petentei nu

vizează contestarea hotărârii de validare în raport de care legea instituie o

competență specială în conformitate cu dispozițiile art. 8 din lege.

Ca atare, în absența

unor dispoziții exprese ale legii speciale, devin incidente prevederile

legii-cadru în materia contenciosului administrativ și având în vedere faptul

că A.N.R.P. este o instituție a administrației publice centrale, competentă din

punct de vedere material a soluționa cererea este Curtea de Apel Suceava.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, la data de 28 iunie 2011.

de fond

Prin Sentința nr. 274

din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta C.V., în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Instanța a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 74.630 RON, cu titlu de compensații

bănești, în temeiul Legii nr. 290/2003, conform Hotărârii nr. 97 din 26

ianuarie 2007 a Comisiei Județene Botoșani de Aplicare a Legii nr. 290/2003.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în cauza de față este necontestat că

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu și-a

îndeplinit obligația de plată a despăgubirii stabilită în favoarea reclamantei

în temeiul unei legi speciale de reparație.

Instanța a constatat

că atitudinea pasivă a pârâtei și refuzul actual de a pune în executare actul

administrativ emis de o altă autoritate publică, în regim de putere publică,

echivalează practic cu o ingerință a puterii executive în administrarea

justiției, ceea ce nu poate fi admis.

Ca urmare, în

condițiile în care reclamanta are deja o hotărâre prin care i s-a recunoscut

dreptul la despăgubiri și față de situația că pârâta a achitat prima tranșă,

instanța a obligat pârâta la plata sumei de 74.630 RON, cu titlu de compensații

bănești, conform H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a

Legii nr. 290/2003.

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în fapt

intimata a solicitat obligarea la plata celei de-a doua tranșe din

despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 97 din 26 ianuarie 2007 a Comisiei

Județene Botoșani de Aplicare a Legii nr. 290/2003.

Recurenta a precizat

că sumele astfel stabilite se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate

anual cu această destinație la bugetul de stat, iar în absența

disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care

trece economia țării, s-ar stabili în sarcina A.N.R.P. o obligație imposibil de

realizat.

Totodată, recurenta a

precizat că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate

sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate,

principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând

cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot

fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților la plata sumei de 74.630 RON actualizată, sumă ce a fost

acordată prin Hotărârea nr. 97 din 26 ianuarie 2007 emisă de Comisia Județeană

Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte a

constatat că acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea

Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența

Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere

următoarele argumente:

Conform prevederilor

art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003:

„(5) Hotărârile

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

(6) Hotărârile

pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”

Întrucât dispozițiile

arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în

materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -

prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a

tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea

hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru

identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința

acțiunilor având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a dispune efectuarea plății

despăgubirilor.

În altă ordine de

idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind

stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului,

cu modificările și completările ulterioare, prevede că, “prin decizie,

vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care

coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata

despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri

ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

Deciziile de plată

prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin

care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate

în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în

raza căruia domiciliază solicitantul.”

Ca atare, Înalta

Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia

competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea

nr. 554/2004, modificată, și apreciază că trebuie aplicat principiul lex

specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de

aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003, soluție de

principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios

administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 3 decembrie

2007, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza Tribunalului Botoșani

spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

Sentinței nr. 274 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ