ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția civilă, sub nr. 3320/40/2011 din 28 martie 2011, reclamanta C.V. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 București, la plata sumei de 74.630 RON, cu titlu de compensații bănești. Prin Sentința nr. 2117 din 13 mai 2011, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis excepția de necompetență a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, reținând că acțiunea petentei nu vizează contestarea hotărârii de validare în raport de care legea instituie o competență specială în conformitate cu dispozițiile art. 8 din lege.

Ca atare, în absența unor dispoziții exprese ale legii speciale, devin incidente prevederile legii-cadru în materia contenciosului administrativ și având în vedere faptul că A.N.R.P. este o instituție a administrației publice centrale, competentă din punct de vedere material a soluționa cererea este Curtea de Apel Suceava. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 iunie 2011. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 274 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 74.630 RON, cu titlu de compensații bănești, în temeiul Legii nr. 290/2003, conform Hotărârii nr. 97 din 26 ianuarie 2007 a Comisiei Județene Botoșani de Aplicare a Legii nr. 290/2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauza de față este necontestat că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu și-a îndeplinit obligația de plată a despăgubirii stabilită în favoarea reclamantei în temeiul unei legi speciale de reparație. Instanța a constatat că atitudinea pasivă a pârâtei și refuzul actual de a pune în executare actul administrativ emis de o altă autoritate publică, în regim de putere publică, echivalează practic cu o ingerință a puterii executive în administrarea justiției, ceea ce nu poate fi admis.

Ca urmare, în condițiile în care reclamanta are deja o hotărâre prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri și față de situația că pârâta a achitat prima tranșă, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 74.630 RON, cu titlu de compensații bănești, conform H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 290/2003. 3. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în fapt intimata a solicitat obligarea la plata celei de-a doua tranșe din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 97 din 26 ianuarie 2007 a Comisiei Județene Botoșani de Aplicare a Legii nr. 290/2003.

Recurenta a precizat că sumele astfel stabilite se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație la bugetul de stat, iar în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în sarcina A.N.R.P. o obligație imposibil de realizat. Totodată, recurenta a precizat că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de 74.630 RON actualizată, sumă ce a fost acordată prin Hotărârea nr. 97 din 26 ianuarie 2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte a constatat că acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele argumente: Conform prevederilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003: „(5) Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.” Întrucât dispozițiile arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a dispune efectuarea plății despăgubirilor.

În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.” Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 3 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza Tribunalului Botoșani spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 274 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ