ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3596/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 4 aprilie 2011, reclamantele Ș.P. și Ț.F.M. au solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 București la plata sumei de 67669,82 RON. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în urma Tratatului încheiat între România și Bulgaria la 7 septembrie 1940, M.I. a fost expropriat cu suprafața de 277 m.p, din care 237 m.p, teren aferent locuinței și 40 m.p suprafață locuință, situate în B., jud. Caliacra, suprafață trecută în proprietatea statului bulgar, fără să primească niciun fel de compensații pentru aceste suprafețe de teren.

De asemenea, reclamantele au arătat că, în baza acestor prevederi, în calitate de moștenitoare legale ale defunctului M.I., s-au adresat cu o cerere înregistrată sub nr. 1069/2052 din 23 februarie 1999 la Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care au solicitat acordarea de compensații bănești pentru suprafețele de teren trecute în proprietatea statului bulgar. Au mai arătat că, după mai bine de 10 ani de la data înregistrării cererii, timp în care s-au adresat instituțiilor competente cu zeci de cereri, memorii și acțiuni în instanță, A.N.R.P a emis Decizia nr. 2491 din 17 noiembrie 2009 prin care se validează Hotărârea nr. 2645 din 5 decembrie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și s-a dispus plata de compensații bănești în cuantum de 67669,82 RON.

Imediat după ce li s-a comunicat această decizie, la data de 3 decembrie 2009, reclamantele s-au adresat A.N.R.P. cu o cerere prin care au solicitat efectuarea plății, la care au atașat, așa cum li s-a pus în vedere, dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială, copii după actele de identitate și procură notarială, însă autoritatea pârâtă nu a soluționat nici într-un fel cererea reclamantelor, astfel încât de la data emiterii deciziei prin care s-a dispus plata sumei de 67669,82 RON, respectiv 17 noiembrie 2009, au trecut aproximativ 18 luni. Pârâta A.N.R.P., prin Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 București, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani.

Prin sentința nr. 2513 din 27 mai 2011, Tribunalul Botoșani, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând, în concret, că acțiunea petenților nu vizează contestarea hotărârii de validare în raport de care legea instituie o competență specială și, ca atare, în absența unor dispoziții exprese ale legii speciale, devin incidente prevederile legii cadru în materia contenciosului administrativ. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 289 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a a dmis cererea în contencios administrativ formulată de reclamantele Ș.P.

și Ț.F.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. București – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 67.669,82 RON stabilită prin Decizia nr. 2491 din 17 noiembrie 2009 emisă de vicepreședintele A.N.R.P. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantelor li s-a recunoscut dreptul la acordarea sumei de 67.669,82 RON prin decizia din 17 noiembrie 2009 emisă de Vicepreședintele A.N.R.P., în temeiul Legii nr. 9/1998. Potrivit art. 38 alin. (1) din H.G. nr. 753/1998, plata despăgubirilor se face de către A.N.R.P. Curtea a constatat că singura apărare a pârâtului este aceea că nu au fost aprobate în buget sumele de bani prevăzute pentru plata compensațiilor bănești.

Chiar în situația aceasta, a apreciat judecătorul fondului, instanța nu poate respinge acțiunea reclamanților, întrucât nu le poate refuza acestora constituirea unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească în condițiile în care li s-a recunoscut dreptul la acordarea compensațiilor. A le respinge acțiunea echivalează cu nerecunoașterea dreptului la încasarea acestor compensații, iar lipsa banilor în buget constituie doar o problemă de executare ce nu prezintă relevanță în acest cadru procesual. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta A.N.R.P. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 1 din C. proc.

civ. În cuprinsul memoriului de recurs, autoritatea recurentă face o expunere rezumativă a etapelor derulate în procedura administrativă de acordare a compensațiilor reglementată de H.G. nr. 753/1998 și redă dispozițiile legale incidente, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 din C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Înalta Curte constată faptul că autoritatea recurentă nu și-a structurat motivele de recurs și nu a dezvoltat argumente care să susțină nelegalitatea sentinței recurate.

Deși recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a pronunțat o hotărârea nelegală și netemeinică, Înalta Curte remarcă faptul că motivarea căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluției pronunțate de prima instanță, ci reia apărările de la fond privind complexitatea procedurii de acordare a compensațiilor și inexistența unei culpe a autorității pârâte. Înalta Curte reține faptul că, prin Decizia nr. 2491 din 17 noiembrie 2009 emisă de Vicepreședintele A.N.R.P., a fost validată Hotărârea nr. 2645 din 05 decembrie 2008 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, acordându-se compensații în cuantum de 67.669,82 RON în favoarea reclamantelor.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) din H.G.

nr. 753/1998, conform cărora plata despăgubirilor se face de către A.N.R.P., precum și prevederile art. 38 alin. (5) și (6) ale aceluiași act normativ, care stipulează că „(5) Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 RON; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 RON și 100.000 RON; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 RON.

(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior.” Prin urmare Curtea de apel a apreciat cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că reclamantele au dreptul la acordarea compensațiilor în cuantum de 67.669,82 RON, reținând existența unui refuz nejustificat al autorității pârâte, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 din C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză , ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 289 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012.