ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4429/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 16 februarie 2011, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 207 din 25 aprilie 2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani, actualizate cu indicele de inflație. Prin Sentința nr. 1415 din 22 iunie 2011 Tribunalul Botoșani a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În motivare a arătat că acțiunea nu vizează contestarea hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003, pentru care art. 8 din Legea nr. 290/2003 instituie o competență specială prin dispozițiile alin. (6), ci, prin acțiunea introductivă reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite ca și despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 326 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost admisă cererea având ca obiect "pretenții", formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 București. Instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului P.I.

(în calitate de împuternicit a ridica și sumele de bani ale celeilalte persoane îndreptățite P.D.) suma de 61.269 RON stabilită prin Hotărârea nr. 207/2007 emisă de Instituția Prefectului Botoșani, actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, atât reclamantului, cât și lui P.D. (persoană care l-a împuternicit pe reclamant să primească plata întregii sume, conform procurilor notariale depuse la dosar), li s-a recunoscut dreptul la compensații bănești în temeiul Legii nr. 290/2003. Astfel, prin Hotărârea nr. 207 din 25 aprilie 2007 emisă de Comisia județeană Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003 s-a stabilit că valoarea totală a despăgubirilor este de 61.269 RON Instanța de primă jurisdicție a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 18 din H.G.

nr. 1120/2006, plata compensațiilor se efectuează de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar plata sumelor se face cu respectarea dispozițiilor alin. (5) și (6) din dispoziția legală arătată. Instanța a reținut că nu au fost achitate sumele datorate de pârâtă, întrucât nu au fost aprobate în buget sumele de bani prevăzute pentru plata compensațiilor bănești, iar lipsa banilor în buget constituie doar o problemă de executare ce nu prezintă relevanță în acest cadru procesual. 3. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, întrucât compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, așa cum prevăd dispozițiile legale.

Recurenta a precizat că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării s-ar stabili în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care ar afecta principiul egalității de tratament. 4. Apărările formulate de intimat Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat excepția de nemotivare a recursului, arătându-se că prin motivele de recurs formulate nu s-au invocat motive de nelegalitate, care să permită încadrarea în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora "prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională." Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost motivată, iar excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată nu poate fi primită de instanța de control judiciar.

Pentru aceste considerente, nefiind invocate motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 326 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV