ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4429/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani la data de 16 februarie 2011, reclamantul P.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata despăgubirilor stabilite prin

Hotărârea nr. 207 din 25 aprilie 2007 emisă de Comisia Județeană Botoșani,

actualizate cu indicele de inflație.

Prin Sentința nr.

1415 din 22 iunie 2011 Tribunalul Botoșani a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În motivare a arătat

că acțiunea nu vizează contestarea hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a

Legii nr. 290/2003, pentru care art. 8 din Legea nr. 290/2003 instituie o

competență specială prin dispozițiile alin. (6), ci, prin acțiunea introductivă

reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite ca și

despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 326

din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost admisă cererea având ca

obiect "pretenții", formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 București.

Instanța a obligat

pârâta să plătească reclamantului P.I. (în calitate de împuternicit a ridica și

sumele de bani ale celeilalte persoane îndreptățite P.D.) suma de 61.269 RON

stabilită prin Hotărârea nr. 207/2007 emisă de Instituția Prefectului Botoșani,

actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, atât reclamantului, cât și lui P.D.

(persoană care l-a împuternicit pe reclamant să primească plata întregii sume,

conform procurilor notariale depuse la dosar), li s-a recunoscut dreptul la

compensații bănești în temeiul Legii nr. 290/2003.

Astfel, prin

Hotărârea nr. 207 din 25 aprilie 2007 emisă de Comisia județeană Botoșani de

aplicare a Legii nr. 290/2003 s-a stabilit că valoarea totală a despăgubirilor

este de 61.269 RON

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 18 din H.G. nr.

1120/2006, plata compensațiilor se efectuează de către Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, iar plata sumelor se face cu respectarea

dispozițiilor alin. (5) și (6) din dispoziția legală arătată.

Instanța a reținut că

nu au fost achitate sumele datorate de pârâtă, întrucât nu au fost aprobate în

buget sumele de bani prevăzute pentru plata compensațiilor bănești, iar lipsa

banilor în buget constituie doar o problemă de executare ce nu prezintă

relevanță în acest cadru procesual.

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, întrucât compensațiile

bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se achită beneficiarilor în limita sumelor

aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, așa cum prevăd

dispozițiile legale.

Recurenta a precizat

că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la

dificultățile prin care trece economia țării s-ar stabili în sarcina ANRP o

obligație imposibil de realizat și care ar afecta principiul egalității de

tratament.

formulate de intimat

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul a invocat excepția de nemotivare a recursului,

arătându-se că prin motivele de recurs formulate nu s-au invocat motive de

nelegalitate, care să permită încadrarea în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în

soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă,

împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un

termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr.

554/2004.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările

și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora

"prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților

fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest

aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul

deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă

prevedere contrară din legislația națională."

Înalta Curte constată

că cererea de recurs a fost motivată, iar excepția nulității recursului

invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată nu poate fi primită de

instanța de control judiciar.

Pentru aceste

considerente, nefiind invocate motive de casare sau modificare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

Sentinței nr. 326 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV