ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2492/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, reclamanta H.A. a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. București

- Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 la plata despăgubirilor în sumă

de 134.287 RON reactualizată la data plății efective - sumă acordată prin

Hotărârea nr. 412 din 26 octombrie 2007 a Comisiei județene Botoșani pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003, în compensare pentru bunurile proprietatea

părinților săi F.V. și M., situate în Cernăuți, localitatea Ocna, fosta

U.R.S.S., arătând că nici până în prezent nu a primit suma în discuție

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, în principal cu

motivarea lipsei disponibilităților bănești la care face referire art. 18 alin.

(5) din H.G. nr. 1120/2006 de aplicare a Normelor Metodologice pentru aplicarea

Legii nr. 290/22003.

instanțe

Prin Sentința nr. 241

din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis cererea formulată de

reclamanta H.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. București - Serviciul

pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și a obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 134.287 RON despăgubiri acordate prin Hotărârea nr. 412 din

26 octombrie 2007 a Comisiei județene Botoșani de aplicare a Legii nr.

290/2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că de la emiterea

Hotărârii nr. 412/2007 a Comisiei Județene Botoșani prin care i s-au stabilit

reclamantei, despăgubiri în sumă de 134.287 RON, au trecut mai bine de 4 ani,

astfel că în speță nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (5) din

H.G. nr. 1120/2006, ci cele ale art. 18 pct. 6 din aceeași hotărâre, în

conformitate cu care "Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă

se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din

ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul

Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior".

Împotriva sentinței

Curții de apel, a declarat recurs A.N.R.P., considerând-o nelegală și

netemeinică, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se menționează că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la

plata sumei stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 412/2007 a

Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003, întrucât potrivit art. 18 alin.

(5) din H.G. nr. 1120/2006 compensațiile bănești se acordă beneficiarilor în

limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, or,

neplata nu s-a datorat unui refuz nejustificat ci lipsei fondurilor alocate de

la bugetul de stat în acest scop.

De asemenea, se

susține că în absența disponibilităților bănești ale statul, s-ar stabili în

sarcina A.N.R.P. o obligație imposibil de executat și care este de natură să

afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern,

cât și în plan european.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă A.N.R.P. -

Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit art. 18

alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 1220/2006, A.N.R.P. prin Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003, avea obligația să achite reclamantei

despăgubirile în sumă de 134.287 RON, menționate în nr. 412 din 26 octombrie

2007 a Comisiei Județene Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003

"eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 40%

în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește

100.001 RON".

În raport de

dispozițiile legale menționate, autoritatea recurentă avea obligația plății

compensațiilor pe parcursul a doi ani consecutivi, de la momentul emiterii

Hotărârii nr. 412 din 26 octombrie 2007, rămasă definitivă prin neexercitarea

căilor de atac, legiuitorul stabilind termene maxime pentru plata acestor

compensații, astfel că A.N.R.P. are o marjă pentru efectuarea plății doar în

cadrul acestor termene

Invocarea lipsei disponibilităților

bănești pentru achitarea acestor compensații bănești în justificarea atitudinii

autorității pârâte, nu poate fi reținută ca fondată, întrucât nu are acoperire

legală, încercându-se în această manieră doar amânarea curgerii termenelor maximale

prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru plata compensațiilor,

acestea nefiind modificate sau suspendate printr-o prevedere legislativă

ulterioară.

Mai mult, de la

momentul emiterii hotărârii privind compensațiile bănești, anul 2007 și până în

prezent, a trecut suficient timp pentru ca autoritatea pârâtă să-și

îndeplinească obligația de plată cel puțin într-un termen rezonabil, ca element

al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază

intimata-reclamantă.

Astfel, în raport și

de cele reținute anterior, instanța de recurs apreciază că refuzul autorității

pârâte de plată a compensațiilor este unul nejustificat, potrivit art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Este evident că în

cazul în care nu se respectă termenele de plată a compensațiilor, intervine

aplicabilitatea dispozițiilor art. II alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006, însă

actualizarea acestor sume nu reprezintă un obstacol în formularea unei acțiuni

cum este cea dedusă judecății.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.  554/2004,

cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva

Sentinței nr. 241 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 mai 2012.

Procesat de GGC - AA