ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2492/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta H.A. a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. București - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 la plata despăgubirilor în sumă de 134.287 RON reactualizată la data plății efective - sumă acordată prin Hotărârea nr. 412 din 26 octombrie 2007 a Comisiei județene Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în compensare pentru bunurile proprietatea părinților săi F.V. și M., situate în Cernăuți, localitatea Ocna, fosta U.R.S.S., arătând că nici până în prezent nu a primit suma în discuție Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, în principal cu motivarea lipsei disponibilităților bănești la care face referire art. 18 alin. (5) din H.G.

nr. 1120/2006 de aplicare a Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/22003. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 241 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis cererea formulată de reclamanta H.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. București - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 134.287 RON despăgubiri acordate prin Hotărârea nr. 412 din 26 octombrie 2007 a Comisiei județene Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că de la emiterea Hotărârii nr. 412/2007 a Comisiei Județene Botoșani prin care i s-au stabilit reclamantei, despăgubiri în sumă de 134.287 RON, au trecut mai bine de 4 ani, astfel că în speță nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (5) din H.G.

nr. 1120/2006, ci cele ale art. 18 pct. 6 din aceeași hotărâre, în conformitate cu care "Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior". 3. Recursul pârâtei Împotriva sentinței Curții de apel, a declarat recurs A.N.R.P., considerând-o nelegală și netemeinică, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac se menționează că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata sumei stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 412/2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003, întrucât potrivit art. 18 alin. (5) din H.G.

nr. 1120/2006 compensațiile bănești se acordă beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, or, neplata nu s-a datorat unui refuz nejustificat ci lipsei fondurilor alocate de la bugetul de stat în acest scop. De asemenea, se susține că în absența disponibilităților bănești ale statul, s-ar stabili în sarcina A.N.R.P. o obligație imposibil de executat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern, cât și în plan european. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cât și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. Potrivit art. 18 alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 1220/2006, A.N.R.P. prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, avea obligația să achite reclamantei despăgubirile în sumă de 134.287 RON, menționate în nr. 412 din 26 octombrie 2007 a Comisiei Județene Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003 "eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 RON". În raport de dispozițiile legale menționate, autoritatea recurentă avea obligația plății compensațiilor pe parcursul a doi ani consecutivi, de la momentul emiterii Hotărârii nr. 412 din 26 octombrie 2007, rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac, legiuitorul stabilind termene maxime pentru plata acestor compensații, astfel că A.N.R.P.

are o marjă pentru efectuarea plății doar în cadrul acestor termene Invocarea lipsei disponibilităților bănești pentru achitarea acestor compensații bănești în justificarea atitudinii autorității pârâte, nu poate fi reținută ca fondată, întrucât nu are acoperire legală, încercându-se în această manieră doar amânarea curgerii termenelor maximale prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru plata compensațiilor, acestea nefiind modificate sau suspendate printr-o prevedere legislativă ulterioară. Mai mult, de la momentul emiterii hotărârii privind compensațiile bănești, anul 2007 și până în prezent, a trecut suficient timp pentru ca autoritatea pârâtă să-și îndeplinească obligația de plată cel puțin într-un termen rezonabil, ca element al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimata-reclamantă.

Astfel, în raport și de cele reținute anterior, instanța de recurs apreciază că refuzul autorității pârâte de plată a compensațiilor este unul nejustificat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Este evident că în cazul în care nu se respectă termenele de plată a compensațiilor, intervine aplicabilitatea dispozițiilor art. II alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006, însă actualizarea acestor sume nu reprezintă un obstacol în formularea unei acțiuni cum este cea dedusă judecății. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva Sentinței nr. 241 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2012. Procesat de GGC - AA