ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2011

Asupra recursului de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 23

februarie 2010, reclamanta B.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților - Serviciul pentru

Aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea acesteia la plata sumei de 79.884 lei,

cu titlu de compensații bănești, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

290/2003 modificată și completată, sumă acordată în baza Hotărârii nr. 490 din 29

ianuarie 2008 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003

Botoșani, actualizată la data plății efective, în raport cu rata inflației.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, este

moștenitoarea legală a defuncților O.C. și P. și, în această calitate,

beneficiază de prevederile Legii nr. 290/2003 cu modificările și completările

ulterioare, privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în

proprietate de părinții săi, situate în localitatea Tărnăuaca - U.R.S.S.

În urma acestei cereri și pe baza documentației

complete, Comisia Județeană Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis

Hotărârea nr. 490, prin care, în baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003,

modificată, a aprobat în parte, cererea reclamantei cu nr. 438 din 11 decembrie

2003, în sensul acordării de despăgubiri doar pentru o casă cu anexe

gospodărești și 4,30 ha, teren arabil cu recoltele aferente, conform extrasului

nr. 632 din 20 martie 2007 eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană

Botoșani și a dispus acordarea sumei de 79.884 lei cu titlu de compensații

bănești, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003, modificată și

completată.

A mai precizat reclamanta că a demarat procedura

prealabilă, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care pârâta nu a

formulat nici un răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 105 din 24 aprilie 2010 a

admis acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect „pretenții",

formulată de reclamanta B.O., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

Pentru Restituirea Proprietăților București - Serviciul pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003 și a obligat pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea

Proprietăților București - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, să

plătească reclamantei B.O. suma de 79.884 lei, acordată cu titlu de compensații

bănești prin Hotărârea nr. 490 din 29 ianuarie 2008 a Comisiei Județene

Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată în raport cu indicele de

inflație la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că

prin Hotărârea nr. 490 din 29 ianuarie 2008 a Comisiei Județene Botoșani de

aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost aprobată în parte cererea petentei B.O.

prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în

proprietate de părinții săi O.C. și P., stabilindu-se în favoarea acesteia o

compensație bănească de 79.884,00 lei.

Totodată, Curtea a constatat că petenta a făcut mai

multe demersuri pentru a intra în posesia sumei stabilită cu titlu de

despăgubiri, însă prin adresa nr. 6521 din 26 octombrie 2009, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților i-a comunicat faptul că dosarul său

este incomplet, solicitându-i mai multe înscrisuri pentru a face dovada

refugiului și a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au

solicitat despăgubirile.

Prima instanță a apreciat că solicitările pârâtei de

a mai face încă o dată dovada dreptului de proprietate și a refugiului

autorilor săi nu se justifică, având în vedere prevederile art. 18 din H.G. nr.

1120/2006 și în condițiile în care petenta are deja o hotărâre prin care i s-a

recunoscut dreptul la despăgubiri și prin care i s-a stabilit și suma ce

urmează a-i fi achitată cu acest titlu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

Aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în

cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea

recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va

admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în

vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de

obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită

intimatului-reclamant cu titlu de compensații bănești, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 290/2003 modificată și completată, sumă acordată în baza

Hotărârii nr. 490 din 29 ianuarie 2008 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a

Legii nr. 290/2003 Botoșani.

Ca atare, este vorba despre o acțiune în pretenții,

datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act

administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.

Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare

a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din

Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în

termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea

comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că,

în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile

și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează

activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție precizează că

hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse

controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus

individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac

prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008

privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003,

aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor

legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția

de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte normative

rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la

instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a

tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 159 pct.

2 C. proc. civ. care dispun că necompetența este de ordine publică atunci când

pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în contextul în care

prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.

Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența

materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative.

In litigiul de față, putem afirma că suntem în

prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri, având drept temei

juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat principiul

lex

specialia generalibus derogant

, fiind vorba despre un litigiu generat de

aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

In consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (1) și (6) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.

290/2003 împotriva sentinței nr. 105 din 24 aprilie 2010 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrative și fiscal.

Casează hotărârea

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2011.