ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6074/2011

Asupra

conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la

data de 06 mai 2011, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și Comisia

Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 Botoșani, ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a efectua plata

despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 538 din 31 august 2008 și să oblige

pârâtele la plata despăgubirilor în sumă de 68.174 lei stabilite prin această

hotărâre de Comisia Județeană Botoșani.

Prin sentința nr. 1814 din 12 septembrie 2011 Tribunalul a

admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea judecării

cauzei la Curtea de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea

nu vizează contestarea hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii

290/2003, pentru care art. 8 din Legea 290/2003 instituie o competență

specială, arătând că prin această acțiune reclamanta a solicitat obligarea

pârâtelor la plata sumelor stabilite ca și despăgubiri.

Așa fiind, instanța apreciază că pentru soluționarea acțiunii

formulate nu poate fi atrasă competența prevăzută de legea specială anterior

menționată, care privește doar contestațiile împotriva hotărârilor/deciziilor

ce stabilesc dreptul la despăgubire, nu și obligarea la plata despăgubirilor,

sens în care s-a pronunțat cu opinie majoritară și Comisia de Unificare a

Practicii Judiciare a C.S.M. prin minuta din data de 17 martie 2010.

Astfel, în absența unor dispoziții exprese ale legilor

speciale, atributive de competență, devin incidente prevederile legii cadru în

materia contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004, iar pornind de la

rangul A.N.R.P. de instituție centrală, curtea de apel este competentă să

soluționeze aceste litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Prin sentința nr. 332 din 20 octombrie 2011 Curtea reține că

obiectul acțiunii vizează nesoluționarea de către pârâtă, în termenul legal a

cererii de achitare a despăgubirilor în sumă de 68.174 lei stabilite prin

Hotărârea nr. 538 din 31 august 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.

290/2003.

In interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse

la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că se instituie două

criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond: criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat și

criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei,

contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ

contestat.

Aceste dispoziții sunt aplicabile numai dacă prin legi

speciale, derogatorii de la legea cadru, nu s-a prevăzut o altă competență.

In conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea

nr. 290/2003, Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse

controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă

material, stabilită în condițiile alin. (6) al aceluiași articol, fiind

tribunalul. Dacă hotărârile, acte administrative unilaterale, sunt supuse

controlului judecătoresc la tribunal și nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, act administrativ asimilat așa cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, atrage competența aceleiași instanțe.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză

competența materială este stabilită în favoarea tribunalului prin norme

speciale [respectiv art. 8 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 290/2003] care

derogă de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea a constatat ivit un conflict negativ de competență și

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

II.

Decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 20, art. 21 și art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de

competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii.

Conflictul de competență ivit între Tribunalul Botoșani și

Curtea de Apel Suceava se va rezolva în sensul stabilirii competenței de

soluționare a acțiunii formulate de reclamanta T.M. în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și

Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 Botoșani în favoarea

Tribunalului Botoșani, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte a constatat că acțiunile având ca obiect

obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata

despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii

nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului, secția de contencios

administrativ și fiscal, având în vedere următoarele argumente:

Conform prevederilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003:

„(5) Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse

controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de

atac prevăzute de lege."

Întrucât dispozițiile arătate - norme cu caracter special,

derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența exclusivă a Secției de

contencios administrativ a tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca

obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.

290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în

privința acțiunilor având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a dispune efectuarea

plății despăgubirilor.

Înalta Curte reține faptul că dispozițiile art. 6 alin. (7)

din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea

aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare,

prevăd că, "prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a

Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu

aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale

comisiei municipiului București.

Deciziile de plata prin care se modifica hotărârile inițiale,

deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se

comunica beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de

contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

solicitantul. "

Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de

soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de

competență în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe T.M.,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București - serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii

nr. 290/2003 Botoșani în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.