ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3975/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta T.C. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și Vicepreședintele A.N.R.P. București, obligarea

pârâților să valideze Hotărârea nr. 2 din 29 august 2009 a Comisiei Județene Botoșani

pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și să dispună, prin decizie, plata despăgubirilor

în sumă de 103.922,00 RON actualizată cu indicele de inflație din ultima lună dinaintea

plății, reprezentând compensații bănești pentru fosta proprietate în suprafață de

10 ha teren agricol situat în satul N., comuna H.K., județul Caliacra, trecută în

proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria

semnat la Craiova la data de 7 septembrie 1940.

aflate în conflict

Prin sentința nr. 651

din 23 martie 2011, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani și

a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a constatat că acțiunea formulată nu vizează contestarea hotărârii

de validare - pentru care Legea nr. 9/1998 instituie o competență specială prin

dispozițiile art. 7 alin. (4), ci are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei

de validare, astfel încât, în absența unor dispoziții exprese ale legilor speciale,

atributive de competență, devin incidente prevederile legii-cadru în materia contenciosului

administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004 și având în vedere rangul de instituție

centrală al A.N.R.P. București, curtea de apel este competentă să soluționeze aceste

litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

doua instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 225

din 09 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

în vederea soluționării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut că acțiunea formulată de reclamantă are ca temei

juridic Legea nr. 9/1998, ca lege specială, chiar dacă nu se contestă hotărârea

Comisiei Centrale, ci se solicită obligarea acesteia de a emite decizia de validare,

întrucât, în ultimă instanță, se urmărește obținerea despăgubirilor acordate conform

acestei legi.

Ținând seama de faptul

că legiuitorul a urmărit, prin dispozițiile art. 7 alin. (4) Legea nr. 9/1998, ca,

în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului

bulgar în baza Tratatului din România și Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie

1940, competența de soluționare a litigiilor, în primă instanță, să revină tribunalului,

indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ,

Curtea a apreciat că, în speță, nu sunt incidente normele de drept comun în materia

competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 Legea nr. 554/2004.

4.Regulatorul de competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauza supusă dezbaterii,

prin demersul său judiciar, reclamanta T.C. a solicitat validarea Hotărârii nr.

2 din 29 august 2009 a Comisiei Județene Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 9/1998

și plata despăgubirilor în sumă de 103.922,00 RON.

Cererea de chemare în

judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de

compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului

bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova

la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru aplicarea acestui

act normativ aprobate prin H.G. nr. 753/1998.

Ținând seama de obiectul

cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică, se apreciază

că, prin sentința nr. 225 din 09 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența de

soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 7 alin. (4) Legea nr. 9/1998

și art. 31 O.G. nr. 94/2004 în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor

de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care stabilesc

în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de cauze în favoarea

secției de contencios administrativ a Tribunalului, atât în ceea ce privește stabilirea

dreptului, cât și referitor la efectuarea plăților.

În altă ordine de idei,

trebuie precizat că art. 6 alin. (7) O.U.G nr. 25/2007

privind

stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu

modificarile și completările ulterioare,

prevede că, “prin decizie, vicepreședintele

A.N.R.P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune

plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri

ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București (…).

Deciziile de plată prin

care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care

se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot fi atacate în termen

de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul”.

Ca atare, Înalta Curte

reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței

instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 Legea nr. 554/2004, modificată

și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind

vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea

nr. 9/1998, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției

contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data

de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea

și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta T.C. și pe pârâții A.N.R.P. București și Vicepreședintele

A.N.R.P. București, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august

2011.