ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3975/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și Vicepreședintele A.N.R.P.

București, obligarea pârâților să valideze Hotărârea nr. 2 din 29 august 2009 a Comisiei Județene Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și să dispună, prin decizie, plata despăgubirilor în sumă de 103.922,00 RON actualizată cu indicele de inflație din ultima lună dinaintea plății, reprezentând compensații bănești pentru fosta proprietate în suprafață de 10 ha teren agricol situat în satul N., comuna H.K., județul Caliacra, trecută în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la Craiova la data de 7 septembrie 1940. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 651 din 23 martie 2011, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a constatat că acțiunea formulată nu vizează contestarea hotărârii de validare - pentru care Legea nr. 9/1998 instituie o competență specială prin dispozițiile art. 7 alin. (4), ci are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei de validare, astfel încât, în absența unor dispoziții exprese ale legilor speciale, atributive de competență, devin incidente prevederile legii-cadru în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004 și având în vedere rangul de instituție centrală al A.N.R.P. București, curtea de apel este competentă să soluționeze aceste litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 225 din 09 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării regulatorului de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că acțiunea formulată de reclamantă are ca temei juridic Legea nr. 9/1998, ca lege specială, chiar dacă nu se contestă hotărârea Comisiei Centrale, ci se solicită obligarea acesteia de a emite decizia de validare, întrucât, în ultimă instanță, se urmărește obținerea despăgubirilor acordate conform acestei legi.

Ținând seama de faptul că legiuitorul a urmărit, prin dispozițiile art. 7 alin. (4) Legea nr. 9/1998, ca, în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România și Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, competența de soluționare a litigiilor, în primă instanță, să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ, Curtea a apreciat că, în speță, nu sunt incidente normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 Legea nr. 554/2004. 4.Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În cauza supusă dezbaterii, prin demersul său judiciar, reclamanta T.C. a solicitat validarea Hotărârii nr. 2 din 29 august 2009 a Comisiei Județene Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și plata despăgubirilor în sumă de 103.922,00 RON. Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G.

nr. 753/1998. Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică, se apreciază că, prin sentința nr. 225 din 09 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 7 alin. (4) Legea nr. 9/1998 și art. 31 O.G. nr. 94/2004 în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului, atât în ceea ce privește stabilirea dreptului, cât și referitor la efectuarea plăților.

În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificarile și completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreședintele A.N.R.P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București (…). Deciziile de plată prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 Legea nr. 554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta T.C. și pe pârâții A.N.R.P. București și Vicepreședintele A.N.R.P. București, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011.