ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 octombrie 2009, reclamantele S.P. și T.F.M., moștenitoare ale defunctului M.I., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea acesteia la emiterea deciziei de validare a Hotărârii nr. 2645 din 5 decembrie 2008 emisă de Comisia municipiului București de aplicare a Legii nr. 9/1998, conform disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998.

Prin sentința civilă nr. 983 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, motivat de faptul că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 este atrasă competența Secției de Contencios Administrativ a tribunalului în raza căreia domiciliază solicitantul, chiar dacă nu se contestă hotărârea de validare. Prin sentința nr. 1345 din 27 octombrie 2010, Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetentă materială a Tribunalului Botoșani și a declinat, competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, reținând că pentru soluționarea acțiunii formulate nu poate fi atrasă competența prevăzută de Legea nr. 9/1998, întrucât s-a pronunțat cu opinie majoritară și Comisia de Unificare a Practicii Judiciare a C.S.M.

prin minuta din data de 17 martie 2010. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cererii având ca obiect "obligare emitere act administrativ", a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii introductive, reținând că aceasta de competența Tribunalului Botoșani. Prin sentința nr. 74 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, invocată de instanță, din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani. A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

Pentru a hotărî astfel, a reținut Curtea de Apel Suceava că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, care stabilesc o competență specială atât materială, cât și teritorială de soluționare a contestațiilor formulate împotriva hotărârilor comisiei centrale de validare, respectiv în favoarea tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Acțiunea formulată de reclamante are ca temei juridic Legea nr. 9/1998, ca lege specială, chiar dacă nu se contestă hotărârea comisiei centrale ci obligarea acesteia de a emite decizia de validare, întrucât, în ultimă instanță, se urmărește obținerea despăgubirilor acordate conform acestei legi.

Din economia prevederilor art. 7 alin. (4)-(5) din actul normativ susmenționat, rezultă că litigiile care se nasc în legătură cu aplicarea dispozițiilor acestei legi sunt de competența secției de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul. Legiuitorul a urmărit așadar prin Legea nr. 9/1998 ca, în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, competența de soluționare a litigiilor, în primă instanță, să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ, cea a autorităților locale sau cea a autorităților publice centrale.

Cum obiectul cauzei de fată nu este de natură să determine schimbarea competenței stabilită prin Legea specială nr. 9/1998, instanța reține că în speță nu sunt incidente normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată. Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că, în raport de obiectul cererii, competența revine, raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantele S.P. și T.F.M. și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2011.