ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7267/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. 742/36 din 31 mai 2012, reclamanta Comuna

C. prin Primar în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit anulare deciziei de soluționare a contestației nr. 12672 din 11 mai 2012

și în subsidiar a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire

a creanțelor bugetare din 06 martie 2012 precum și a măsurilor dispuse prin acesta.

aflate în conflict

Prin sentința civilă

nr. 390/CA din 06 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus în sensul admiterii

excepției necompetenței materiale a instanței și declinării competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ

și fiscal, reținând că litigiul privește un act emis de o autoritate publică locală.

a doua instanțe aflate în conflict

La termenul din 06

martie 2013, Tribunalul Constanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale

a instanței prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012.

Prin încheierea din data

de 06 martie 2013, Tribunalul Constanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea

acesteia Curții de Apel Constanța.

A apreciat Tribunalul

că toate actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca

obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene,

indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

ale curților de apel.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 742/36/2012*.

Prin încheierea

din data de 26 iunie 2013, Curtea de Apel Constanța a scos cauza de pe rol și a

trimis-o la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului

negativ de competență, reținând că procesele în curs de judecată în materia contenciosului

administrativ având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea

Uniunii Europene nu cad sub incidența Legii nr. 2/2013, care se aplică inclusiv

actelor normative care fac obiectul modificărilor sale.

de competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția

de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Astfel cum

rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, l

itigiul dedus judecății

are ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 12672 din 11

mai 2012 și în subsidiar a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire

a creanțelor bugetare din 06 martie 2012, precum și a măsurilor dispuse prin acesta.

Ca atare, emitentul actelor

administrative a căror anulare se solicită îl reprezintă o autoritate centrală,

respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Acțiunea formulată de

reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii contenciosului

administrativ

nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită,

din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.

Or, conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

„Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale

și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”

.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele

instituie două criterii

de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația

corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În cauză,

emitentul

actelor administrative contestate este o autoritate publică de nivel central, astfel

încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și

art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții

de apel ca instanță de contencios administrativ.

Pe de altă parte, Înalta

Curte reține faptul că litigiul nu are un caracter fiscal și competența primei instanțe

nu se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, măsura corecției financiare reprezintă

o măsură administrativă luată de autoritățile competente, care constă în excluderea

de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale.

În această situație, sunt

inaplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, care se referă la actele administrative

fiscale ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora.

Astfel fiind, rezultă

că pentru stabilirea instanței competentă material să judece această cauză, devine

incident criteriul rangului central sau local al autorității emitente a actului

administrativ atacat.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna C. prin Primar și pe pârâta

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în favoarea Curții de Apel

Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2013.