ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7267/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. 742/36 din 31 mai 2012, reclamanta Comuna C. prin Primar în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit anulare deciziei de soluționare a contestației nr. 12672 din 11 mai 2012 și în subsidiar a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 06 martie 2012 precum și a măsurilor dispuse prin acesta.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 390/CA din 06 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a instanței și declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că litigiul privește un act emis de o autoritate publică locală. 3. Hotărârea celei de a doua instanțe aflate în conflict La termenul din 06 martie 2013, Tribunalul Constanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012.

Prin încheierea din data de 06 martie 2013, Tribunalul Constanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Curții de Apel Constanța. A apreciat Tribunalul că toate actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 742/36/2012*.

Prin încheierea din data de 26 iunie 2013, Curtea de Apel Constanța a scos cauza de pe rol și a trimis-o la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, reținând că procesele în curs de judecată în materia contenciosului administrativ având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene nu cad sub incidența Legii nr. 2/2013, care se aplică inclusiv actelor normative care fac obiectul modificărilor sale. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, l itigiul dedus judecății are ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 12672 din 11 mai 2012 și în subsidiar a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 06 martie 2012, precum și a măsurilor dispuse prin acesta. Ca atare, emitentul actelor administrative a căror anulare se solicită îl reprezintă o autoritate centrală, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Acțiunea formulată de reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.

Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” . În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei,

contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale. În cauză, emitentul actelor administrative contestate este o autoritate publică de nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel ca instanță de contencios administrativ. Pe de altă parte, Înalta Curte reține faptul că litigiul nu are un caracter fiscal și competența primei instanțe nu se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, măsura corecției financiare reprezintă o măsură administrativă luată de autoritățile competente, care constă în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale.

În această situație, sunt inaplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se referă la actele administrative fiscale ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Astfel fiind, rezultă că pentru stabilirea instanței competentă material să judece această cauză, devine incident criteriul rangului central sau local al autorității emitente a actului administrativ atacat. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna C. prin Primar și pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013.