ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2017

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 decembrie 2013 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul A. - Întreprindere Individuală a formulat contestație, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Constanța, împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 02 aprilie 2013 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. ca șef de exploatație" înregistrat sub nr. 10609 din 09 aprilie 2013 și a Deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. 13975 din 13 mai 2013 la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând: în principal, admiterea contestației și anularea actelor administrative contestate; în subsidiar, admiterea contestației și reținerea prev. art. 11(1) din anexa I la contractul de finanțare, înlocuind sancțiunea rezilierii contractului și recuperarea sprijinului financiar nerambursabil cu rezilierea contractului fără a cere plata finanțării nerambursabile. Prin Sentința civilă nr. 562 din 21 februarie 2014, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a declinat cauza spre competentă de soluționare Curții de Apel Constanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/118/2013.

Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 101/CA pronunțată în data de 19 mai 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei capacității de folosință, a admis contestația promovată în contencios administrativ și fiscal, de reclamantul A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Constanța și a anulat procesul-verbal 10609/2013 și Decizia nr. 1397/2013 emise de pârâte.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, a clauzelor contractuale, cât și a O.U.G. nr. 66/2011. S-a arătat că reclamanta I.I. A. nu a respectat planul de afaceri și nici nu a depus dosarul pentru obținerea tranșei a doua de plată în termenul prevăzut. În acest sens beneficiarul trebuia să achiziționeze în anul țintă (anul 2), cel puțin 5 ha de teren extravilan pe raza localității Gradina, în vederea cultivării de legume în câmp, iar din actele depuse la dosar nu rezulta că I.I. A. este proprietara terenului arabil. Mai mult, chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată a rezultat că reclamanta a devenit proprietara terenului prin contractul de vânzare cumpărare nr. 418 din 24 aprilie 2013, act încheiat cu 63 de zile după data la care ar fi trebuit depusă a doua tranșă de plată, respectiv 21 februarie 2013. În susținerea recursului, instituția-pârâtă a mai menționat că, în conformitate cu prevederile legale incidente, la momentul încheierii contractului de finanțare reclamantul și-a însușit toate obligațiile ce derivau din cuprinsul acestuia, obligându-se să execute proiectul conform planului de afaceri, urmând ca în situația în care se constata existența unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului să restituie integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. A precizat că, cel de-al doilea motiv de recurs are în vedere prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv hotărârea atacată nu este motivată, instanța de fond limitându-se a aprecia în mod eronat că, prin emiterea actelor administrative atacate nu s-a produs nici un prejudiciu, fără a face nici o mențiune în înlăturarea considerentelor avute în vedere de pârâtă pentru constatarea neregulilor semnalate prin actele administrativ atacate.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. - Întreprindere Individuală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. A precizat că recurentul a omis să arate că în cauză este incident principiul proporționalității, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult orice măsură de reziliere a contractului este abuzivă și contrară principiilor care guvernează materia acordării fondurilor europene.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație Justiție Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 12 aprilie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 8 noiembrie 2016.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează. Față de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., menționat în cuprinsul motivării căii de atac de către pârâtă, Înalta Curte constată că este neîntemeiat, întrucât sentința atacată răspunde exigențelor impuse de art. 425 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. Hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină - soluția pronunțată de instanța de fond fiind argumentată în cuprinsul considerentelor, iar motivele invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sunt, în esență, analizate, chiar dacă într-o manieră sintetică. Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea constată că este fondat, potrivit celor expuse în continuare. Litigiul dedus judecății vizează controlul de legalitate asupra Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 10609 din 09 aprilie 2013 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 13975 din 13 mai 2013 emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 10609 din 09 aprilie 2013 s-a dispus încetarea contractului de finanțare nr. C 112010921400026 din 21 mai 2010 și recuperarea sumei plătite de către APDRP în cadrul tranșei I de plată în valoare de 63.544,580 lei, în temeiul art. 11(3) și art. 16(3) din Anexa I a contractului de finanțare. Instituția pârâtă a reținut nerespectarea de către beneficiara I.I. A. a obligației de a depune la OJPDRP Constanța cea de a doua cerere de plată în maximum 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, respectiv până la data de 21 februarie 2013, potrivit art. 4(4) din Contractul de finanțare, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 2 din 20 decembrie 2012. De asemenea, beneficiara nu a executat contractul în termenul de execuție de 36 de luni de la data semnării acestuia, respectiv până la data de 21 februarie 2013, încălcând astfel 2 (1) din Contract. Conform dispozițiilor art. 8(5) din Anexa 1 la contractul de finanțare, pe care reclamanta l-a semnat, prevăd explicit că "În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, autoritatea contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc): a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare, b) fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil". Înalta Curte reține că, prin planul de afaceri aprobat CI A. se obliga să achiziționeze 5 ha de teren extravilan pe raza localității până la data de 21 februarie 2013, data limită obținută prin acte adiționale a anului țintă 2. Verificând actele și lucrările dosarului se constată că prin planul de afaceri atașat cererii de finanțare reclamanta avea ca obiectiv dezvoltarea și modernizarea exploatației agricole prin implementarea unor mai multor măsuri, respectiv: mărirea suprafeței de teren arabil pe care îl avea în exploatație și reprezentantul legal al întreprinderii în anul 2 să cumpere teren arabil în zonă, cel puțin 5 ha, pe care să cultive legume în câmp, în vedere creșterii dimensiunii exploatației agricole cu cel puțin 4 UDE (unitate de dimensiune economică stabilită prin Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). În acest context prin neîndeplinirea planului de afaceri și nerespectarea condițiilor asumate se încalcă prevederile contractului de finanțare și devin incidente prevederile art. 17 din Anexa I din contract. Mai mult, trebuie precizat că reclamanta nu a contestat susținerile pârâtei în ceea ce privește nerespectarea termenului de execuție a contractului de finanțare, ci a încercat să minimalizeze importanța acestui criteriu prin susținerea că și-a îndeplinit obligația, deși a întârziat. În mod eronat prima instanță a constatat că nu există neregulă, întrucât reclamanta a realizat planul de afaceri, fără a observa că în mod repetat reclamanta I.I. A. a amânat, prin declarații de eșalonare rectificative și memorii justificative, tranșa a doua începând cu luna octombrie 2011, declarații depuse după primirea de Notificări din partea Serviciului de verificarea cereri de plată și nu a respectat contractul de finanțare. În acest context, actele administrative atacate au fost emise corect, conduita culpabilă a reclamantei în îndeplinirea planului de afaceri și derularea contractului de finanțare fiind cea care a condus la încetarea valabilității contractului. Trebuie precizat că, în cauză nu poate fi aplicat principiul proporționalității astfel cum este el definit de art. 2 și aplicat de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât prin nerespectarea contractului de finanțare și a termenului de execuție în mod repetat și intenționat, s-ar putea ajunge la încălcarea principiului forței obligatorii a contractului conform căruia "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante". Înalta Curte constată, contrar reținerii instanței de fond, că măsura rezilierii contractului și a recuperării integrale a finanțării sunt legale și proporționale cu gravitatea neregulii constatate, gravitatea neregulii fiind dată de încălcarea contractului de finanțare, astfel că acțiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A. este neîntemeiată. Înalta Curte va menține dispozițiile instanței de fond vizând modul de soluționare a excepțiilor invocate. 6.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că există motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. Întreprindere Individuală, ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.