ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2016

Decizia nr. 2541/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 8 septembrie 2014, sub nr. x/32/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 N-E - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 N-E, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea în parte a Raportului de evaluare din data de 19 iunie 2012, întocmit de Comisia de verificare și evaluare din cadrul A.P.D.R.P., sesiunea nr. M121-1 din 12 - 18 iunie 2012, pentru măsura M121-0112, cu privire la poziția 109 din lista proiectelor, precum și a actului intitulat Notificare, înregistrat sub numărul 7.226 din 20 iunie 2013 și, pe cale de consecință, să se constate că proiectul îndeplinește criteriile de eligibilitate EG4 și EG6, precum și criteriul de eligibilitate EG5;

(ii) obligarea pârâtului să includă proiectul în raportul de selecție pentru faza următoare, aceea a verificării și acordării punctajului.

În subsidiar, a solicitat, ca urmare a admiterii punctului (i) din cerere și a probelor administrate, să fie obligat pârâtul la o nouă verificare a criteriilor de eligibilitate în vederea acordării finanțării.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 67/2014 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta A., ca nefondată.

Împotriva Sentinței nr. 67/2014 din 15 mai 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta A., susținând că aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:

Soluționarea cererii de chemare în judecată s-a făcut cu încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanța a refuzat administrarea probei cu expertiza, probă necesară în astfel de cazuri.

Prin motivarea sentinței recurate, instanța de fond a analizat cererea de chemare în judecată doar prin prisma apărărilor pârâtei prezentate în cuprinsul întâmpinării.

Nu au fost analizate de instanța de fond criteriile de eligibilitate EG4 și EG6, în conformitate cu Ghidul solicitantului, în vigoare la data depunerii proiectului, respectiv sesiunea aprilie - mai 2012. De asemenea, nu a avut în vedere ca fisa de verificare a criteriilor de eligibilitate face referire la informații care au fost stabilite ulterior.

La data depunerii proiectului, Ghidului solicitantului arată la pct. 4 că certificatul de urbanism nu trebuie însoțit de avizele menționate ca necesare fazei următoare de autorizare.

Trimiterea făcută de instanța de fond la documentele arătate în fișa de verificare a criteriilor de eligibilitate EG4 și EG6 este greșită, întrucât aceste documente nu au fost prevăzute în Ghidul solicitantului și anexele acestuia, pentru sesiunea aprilie - mai 2012.

Instanța nu a analizat și nu a motivat decât succint și fără a face trimitere la neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate EG4 și EG6, care au ca punct comun verificarea Documentului 4 - certificatul de urbanism, așa cum au fost structurate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Referitor la criteriul de eligibilitate EG5, respectiv dovada cofinanțării private din totalul cheltuielilor eligibile în procent de 50%, instanța a făcut trimitere doar la prezența în cadrul proiectului a bugetului indicativ de tip PERE, buget ce reflectă investiția în achiziționarea unui sistem de panouri voltaice.

În continuare, recurenta a reiterat motivele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, susținând că au fost îndeplinite toate criteriile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului și anexele acestuia, pentru sesiunea aprilie - mai 2012.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea pe fond a cererii, în baza art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrativ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 și alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea Sentinței civile nr. 67 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca fiind legală și temeinică.

În esență, intimata a susținut că, prin întreg recursul dedus judecății recurenta nu aduce niciun argument valabil în combaterea celor reținute prin procesul-verbal de constatare și pentru a dovedi lipsa răspunderii sale față de neregula constatată.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea din data de 29 martie 2016 s-a dispus admiterea în principiu a recursului și fixarea unui termen pentru judecata pe fond a acestuia, în ședință publică, la data de 27 septembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În mod corect prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 255 și art. 330 C. proc. civ., dispunând respingerea cererii reclamantei de încuviințare a probei cu expertiză contabilă, întrucât proba solicitată nu este concludentă și utilă soluționării pricinii.

Astfel, pentru lămurirea împrejurărilor legate de îndeplinirea criteriilor de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului nu este necesară părerea unui specialist, aspectele supuse judecății urmând a fi analizate în raport de înscrisurile prezentate în cadrul documentației anexate cererii de finanțare și care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținerile recurentei sunt neîntemeiate.

Astfel, din studiul considerentelor hotărârii primei instanțe se constată că au fost respectate exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că au fost evidențiate situația de fapt și chestiunile esențiale supuse judecății, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, dar și motivele pentru care susținerile reclamantei nu și-au găsit corespondent în soluția adoptată.

Totodată, nu sunt identificate considerente contradictorii ori străine de natura cauzei, iar analiza realizată de prima instanță este suficientă instanței de control judiciar pentru a stabili dacă proiectul prezentat de reclamantă îndeplinea sau nu criteriile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Soluționând raportul juridic dedus judecății, prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile Ghidului solicitantului aferent Măsurii 121 - "Modernizarea exploatațiilor agricole", aplicabilă sesiunii M 121-1 din 12 - 18 iunie 2012 și cererii de finanțare din 11 iunie 2016 depusă de reclamanta A.

În privința criteriilor de eligibilitate EG4 și EG6, în mod legal autoritatea pârâtă a reținut nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, potrivit cărora certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4 stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului.

De asemenea, este corectă constatarea că documentația aferentă cererii de finanțare nu a fost întocmită în conformitate cu modelele anexate Ghidului solicitantului.

Astfel, în "Conținutul cadru al studiului de fezabilitate pentru beneficiarii privați", la cap.3.7 - "Avize și acorduri" este prevăzut faptul că studiul de fezabilitate trebuie să cuprindă "certificatul de urbanism cu încadrarea amplasamentului în planul urbanistic avizat și aprobat potrivit legii".

Or, din certificatul de urbanism nr. 65 din 22 mai 2012 prezentat de reclamantă nu reies niciun fel de date referitoare la cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului și nici reglementări certe în ceea ce privește permisiunea de a construi în zona respectivă.

La pct. 3 - Regimul tehnic, în certificatul de urbanism menționat se stipulează faptul că terenul situat în extravilan nu este inclus într-o documentație de urbanism, avizată și aprobată legal, care să reglementeze condițiile de autorizare, respectiv de execuție a lucrărilor de construire.

Prin urmare, regimul construcțiilor pentru zona vizată de certificatul de urbanism prezentat de reclamantă nu este legal reglementat, neexistând dreptul de a construi în baza reglementărilor urbanistice existente.

Aprecierile recurentei, în sensul că investiția este realizabilă și poate obține autorizația de construire, cu condiția prezentării tuturor acordurilor, avizelor și documentațiilor menționate în certificatul de urbanism, nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât documentele anexate cererii de finanțare trebuie să evidențieze dreptul de a construi în baza reglementărilor urbanistice existente la data solicitării finanțării.

În aceste condiții, în mod legal autoritatea pârâtă a reținut că proiectul "Înființare fermă reproducție suine în comuna Tupilați, jud.Neamț" nu îndeplinește criteriile de eligibilitate EG4 și EG6, constatările primei instanțe în acest sens fiind întemeiate.

Referitor la criteriul de eligibilitate EG5, se constată că proiectul depus de reclamantă a inclus și investiții pentru producerea și utilizarea energiei regenerabile.

Pentru acest tip de proiecte, ponderea sprijinului financiar nerambursabil este de 40% din valoarea eligibilă a proiectului, potrivit prevederilor Ghidului solicitantului, Capitolul 2, pct. 2.6.

Acest sprijin nerambursabil nu putea fi majorat cu un procent de 10% prevăzut pentru investițiile realizate de tinerii agricultori, întrucât această majorare vizează altă categorie de proiecte, respectiv acele proiecte care nu includ investiții pentru producerea și utilizarea energiei regenerabile și care nu sunt forme asociative.

Poziția exprimată în acest sens de autoritatea pârâtă și validată în mod corect de prima instanță nu a fost combătută de recurentă prin indicarea acelor prevederi legale care îi conferă dreptul de a beneficia de majorarea cu 10% a sprijinului financiar nerambursabil aferent tipului de proiect prezentat.

De asemenea, reclamanta nu putea beneficia de o majorare a sprijinului financiar cu 10% pentru acea parte a investiției în achiziționarea unui sistem de panouri voltaice, întrucât cheltuielile aferente investiției de energie regenerabilă nu fac obiectul cheltuielilor PERE, conform listei publicate pe website, anterior datei de depunere a proiectelor.

Reclamanta nu a asigurat cofinanțarea investiției, întrucât a prezentat documente bancare în valoare de 831.055 euro, reprezentând cca. 51% din valoarea eligibilă a proiectului, în condițiile în care Ghidul solicitantului impune pentru tipul de proiect prezentat o cofinanțare de 60%.

Constatând că nu au fost îndeplinite toate criteriile de eligibilitate și nu au fost prezentate documente justificative în acest sens, în mod corect prima instanță a reținut legalitatea Notificării nr. 7.226 din 20 iunie 2013 și a dispus respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 67/2014 din 15 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED