Decizia nr. 2996/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 24/2014 a Curții de Apel Oradea

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 N E Iași, solicitând obligarea acestora la acordarea punctajului corespunzător în conformitate cu prevederile din Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112, precum și a documentației depuse în cadrul proiectului cu titlul: "Ferma A., jud. Bihor ", obligarea pârâților la selectarea, declararea proiectului ca fiind eligibil în cadrul măsurii mai sus arătate, precum și obligarea la încheierea contractului de finanțare, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 24 din 7 februarie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 N E Iași, a dispus anularea notificării din 5 martie 2013 și a notificării din 8 iulie 2013 privind declararea proiectului depus de reclamantă ca fiind neeligibil și, în consecință, a obligat pârâții să reia procedura de evaluare a proiectului depus de reclamantă. Prima instanță a respins restul pretențiilor reclamantei și a obligat pârâții la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în favoarea reclamantei.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 24 din 7 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ., iar prin criticile dezvoltate a înfățișat, în esență, următoarele: • sentința primei instanțe a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, cu referire directă la dispozițiile H.G. nr. 224/2008 și ale Ghidului solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEDAR și totodată cuprinde motive străine de natura cauzei; • instanța de fond în mod greșit a apreciat că actele administrative emise de autoritatea pârâtă recurentă sunt nelegale câtă vreme, pentru a se respinge proiectul ca neeligibil, s-a avut în vedere că la dosarul cererii de finanțare solicitanta a atașat documente prin care nu a demonstrat că deține în proprietate întreaga exploatație; relevantă este și împrejurarea că exploatația solicitantului este axată pe cultura legumicolă, respectiv dovlecel, din suprafața de 4,31 ha care se regăsește în calculul UDE și înregistrată la APIA, însă pe teren s-a constatat o suprafață de 1,96 ha pe care era semănată rapiță, neputându-se identifica dacă au fost cultivați dovlecei sau nu; • solicitanta-reclamantă de proiect a creat condiții artificiale pentru a beneficia de plăți (sprijin) și a obține un avantaj împreună cu un alt solicitant de proiect B., având fiecare în parte încheiate contracte de vânzare-cumpărare pentru variate suprafețe de teren arabil, cu termen suspensiv; • ghidul solicitantului în vigoare la momentul desfășurării sesiunii de selecție prevedea expres că fărâmițarea exploatațiilor agricole în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți contravine obiectivelor FEDAR; • în cauză nu s-a făcut dovada preluării în integralitate a unei exploatații și ca atare în mod corect se impunea declararea și de către instanță a proiectului ca fiind neeligibil.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu de la data de 20 mai 2015, a fost admis în principiu recursul, dispunându-se soluționarea căii de atac în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei-pârâte, subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și față de probatoriul administrat, ca și de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru următoarele considerente. Instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei-intimate A. și a dispus anularea notificărilor din 5 martie 2013 și din 8 iulie 2013 privind declararea proiectului depus de reclamantă ca fiind neeligibil, pe considerentul că solicitantul, astfel cum a reținut autoritatea competentă, a creat condiții artificiale necesare pentru a beneficia de ajutor financiar. Totodată instanța a hotărât obligarea autorităților pârâte la reluarea procedurii de evaluare a proiectului depus de reclamanta-intimată, fiind respinse în rest pretențiile acesteia din urmă. 4.1. Reevaluând probatoriul administrat în cauză, prin raportare și la conținutul Ghidului solicitantului aferent Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", Înalta Curte reține că nu este întemeiat primul motiv de recurs, vizând nemotivarea, respectiv motivarea necorespunzătoare a hotărârii, prin inserarea unor motive străine de natura pricinii, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ciuda caracterului oarecum sumar al argumentației judecătorului fondului, cuprinsă în considerentele hotărârii, Înalta Curte apreciază că sentința atacată cuprinde toate elementele necesare, astfel cum sunt acestea prevăzute și în art. 425 C. proc. civ., referitoare la conținutul hotărârii. Caracterul sintetic al considerentelor nu echivalează cu lipsa motivării și nici cu inserarea unor motive contradictorii, ori străine de natura cauzei, astfel că nu se poate reține incidența motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 4.2. Înalta Curte constată însă că este întemeiat motivul de casare înfățișat de recurenta-pârâtă, fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând greșita aplicare a normelor de drept material. În acest sens, în acord cu cele învederate și de recurenta-pârâtă, Înalta Curte arată că în mod neargumentat și nejustificat de altfel, prima instanță a ignorat și mai cu seamă a ales să lipsească de valențe juridice elementele de fapt ce demonstrau că, practic, solicitanta-reclamantă a creat condiții artificiale necesare pentru a beneficia de plăți și a obține astfel un avantaj împreună cu un alt solicitant de proiect, dl. B., ceea ce contravine obiectivelor măsurii 112. În contextul evaluării cererii de finanțare și al verificării de către experții autorității recurente în ce măsură solicitanta reclamantă a făcut dovada că este proprietar al întregii exploatații agricole în suprafață de 4,31 ha, cu acte de proprietate conform legislației în vigoare, s-au reținut 3 contracte de vânzare-cumpărare, cu termen suspensiv, în care dl. B. figurează în calitate de mandatar al vânzătorilor (pentru 2 contracte) și respectiv, în calitate de vânzător pentru unul din contracte. Totodată, împrejurarea că dl. B. a depus la rândul său, pe măsura 112, un proiect, în aceeași localitate, aceeași sesiune și având același consultant ca și intimata reclamantă este de natură, și în opinia Înaltei Curți, să demonstreze că B., a creat prin intermedierile făcute atât în calitate de mandatar cât și de vânzător un proiect pentru reclamanta intimată, astfel că proiectul acesteia din urmă a beneficiat de "condițiile artificiale", corect reținute în actele administrative atacate. Coroborând și aplicând la situația de fapt necontestată de altfel, prevederile Ghidului solicitantului, versiunea în vigoare la momentul desfășurării sesiunii de selecție, în care, inter alia, se stipulează că "fărâmițarea exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravine obiectivelor FEDAR", Înalta Curte apreciază în sensul temeiniciei și legalității notificărilor cererilor de finanțare eligibile/neeligibile, a căror anulare a fost solicitată în cauză, prin care reclamanta solicitantă a fost informată că proiectul său a fost declarat ca neeligibil. Distincția operată de prima instanță între "preluare"și respectiv "înființare" a unei exploatații agricole nu este nici argumentată și nici susținută de situația reală a cauzei, câtă vreme, astfel cum bine s-a reținut, solicitantul a preluat numai o parte a exploatației agricole, o altă parte fiind cumpărată de la un alt beneficiar de proiect pe măsura 112, care mai deținea teren. În fine, Înalta Curte arată că întemeiate sunt și susținerile recurentei vizând modalitatea în care prima instanță a analizat conținutul notificării E 6.8.2. din 8 iulie 2013, prin care a fost soluționată contestația administrativă a reclamantei-intimate. În cuprinsul sentinței atacate s-a reținut că respingerea contestației a avut ca motive cu totul alte aspecte, respectiv necorelarea culturilor, ceea ce a lipsit-o pe reclamantă de posibilitatea prezentării unei opinii. O atare susținere, în contextul factual al cauzei nu este de natură a atrage nelegalitatea respectivei notificări, câtă vreme constatarea a fost urmarea vizitei pe teren, parte a procedurii, despre care avea cunoștință și reclamanta-intimată, când s-a observat că o suprafață de 1,96 ha era semănată cu rapiță, neputându-se identifica dacă au fost cultivați și dovlecei, deși cererea solicitantei reclamante era axată pe cultura dovlecelului, iar în motivare, pe lângă acest aspect a fost menționat și cel inserat în notificarea inițială, vizând "crearea de condiții artificiale pentru a beneficia de ajutor financiar". Prin urmare, reținând, în considerarea celor mai sus arătate, temeinicia criticilor recurentei-pârâte subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul de față, va casa în tot hotărârea atacată și, rejudecând, va respinge integral acțiunea reclamantei-intimate, ca neîntemeiată.