ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2017

Decizia nr. 1360/2017

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 13 august 2013, sub nr. x/35/CA/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 S-V Oltenia, obligarea pârâților la acordarea punctajului corespunzător de 65 de puncte, în conformitate cu prevederile din Ghidul solicitatului aferent Măsurii 112, precum și a documentației depuse în cadrul Proiectului "Extindere Fermă Vegetală la A. din Comuna Hidișelu de Sus, Județul Bihor", înregistrat sub nr. F 112001126055009222, obligarea pârâților la selectarea, declararea proiectului ca fiind eligibil cu punctajul mai sus arătat, precum și obligarea la încheierea contractului de finanțare, cu cheltuieli de judecată.

La data de 30 septembrie 2013, reclamantul a formulat completare la acțiune, prin care a solicitat anularea actelor administrative emise de pârâți, respectiv notificările cererilor de finanțare eligibile/neeligibile - Formular E 6.8.1 și notificările solicitatului privind contestația depusă - Formular E 6.8.2, prin care proiectul reclamantului a fost declarat eligibil, dar nu a primit punctajul corespunzător, precum și notificările prin care contestația a fost respinsă.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul din 21 ianuarie 2014, astfel cum a fost rectificată în ședința din 18 februarie 2014, reclamantul a învederat instanței că înțelege să conteste Raportul de evaluare întocmit pentru Sesiunea M 112 din 6 iulie 2012 și de soluționare a contestației.

Prin Sentința nr. 77/CA/2014-PI din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus:

- respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 S-V Oltenia;

- admiterea acțiunii în parte, astfel cum a fost precizată de reclamantul A.;

- anularea parțială a Raportului de evaluare în ceea ce îl privește pe reclamantul A., precum și anularea Raportului de soluționare a contestației nr. 5645 din 27 mai 2013, emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, și a Notificărilor nr. 8789 din 08 iulie 2013 privind declararea proiectului depus de reclamant ca fiind eligibil, cu un punctaj total de 35 de puncte;

- respingerea restului pretențiilor reclamantului.

Împotriva Sentinței nr. 77/CA/2014-PI din 15 aprilie 2014 a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, susținând că aceasta este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a H.G. nr. 224/2008 și a Ghidului solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În susținerea recursului, au fost invocate, în esență, următoarele motive:

Reținerile primei instanțe, în sensul că "reclamantul a făcut dovada că era proprietarul întregii exploatații agricole", sunt netemeinice și nelegale.

La analizarea cereri de finanțare și a documentației anexate depuse de reclamant au fost luate în considerare specificațiile Ghidului solicitantului potrivit cărora, pentru a se acorda punctaj la criteriul de selecție S3, solicitantul trebuie să probeze că are în proprietate exploatația agricolă.

În prezenta cauză, solicitantul a depus contractul de vânzare-cumpărare din 21 iunie 2012 din care rezultă că are în proprietate terenul arabil extravilan de 13.000 mp situat în Hidișelu de Sus, precum și Extrasul de carte funciară nr. 105 din 25 mai 2012 prin care se certifică faptul că la momentul depunerii cererii de finanțare acesta deține cota-parte din terenul în suprafață 1705 cota de 1/2, 1590 cota 1/2 și 13333 cota 1/2, "cota parte" dintr-o suprafață de teren, respectiv suprafețe ce nu pot fi individualizate, nefiind demonstrat faptul că solicitantul deține în proprietate întreaga exploatație.

Conform prevederilor Ordinului MADR nr. 28 din 31 ianuarie 2011, coroborate cu prevederile Manualului de procedură pentru evaluarea și selectarea cererilor de finanțare (versiunea 10) pentru analizarea elementelor contestate pot fi luate în considerare doar documentele anexate la data depunerii cererii de finanțare.

În speță, prin documentele de proprietate anexate cererii de finanțare de solicitant nu s-a făcut dovada proprietății întregii exploatații de 2,67 ha, autoritatea pârâtă nefiind obligată să solicite informații suplimentare, așa cum a reținut în mod neîntemeiat instanța de fond, atâta timp cât din actele depuse de solicitant rezultă în mod clar că acesta deține "cota parte" dintr-o suprafață de teren.

Urmând strict dispozițiile Ghidului solicitantului, se impune a se observa faptul că documentația depusă de reclamant privind demonstrarea îndeplinirii criteriului de selecție S3 este insuficientă și irelevantă.

Mai mult, din extrasul de carte funciară depus la dosarul cauzei nu reiese dreptul de proprietate al reclamantului asupra întregii exploatații, prima instanță apreciind în mod total neîntemeiat că extrasul de carte funciară a fost emis din eroare, mai ales că la dosarul cauzei nu s-a depus o dovadă contrară acestui fapt.

Reclamantului îi revenea în exclusivitate obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și selecție, precum și de a prezenta documente justificative în acest sens, în interesul său de a realiza un proiect eligibil, astfel că punctajul obținut de reclamant, care a fost mai mic decât cel al proiectelor eligibile pentru finanțare, este consecința activității proprii a acestuia.

Pe de altă parte, un aspect deosebit de important ce se impune a fi avut în vedere este legat de faptul că s-a epuizat toată suma alocată finanțării proiectelor în cadrul acestei sesiuni, motiv pentru care obligarea pârâtei la încheierea contractului de finanțare este netemeinică și nelegală, în condițiile în care finanțarea proiectului nu ar putea fi asigurată din PNDR, respectiv din fonduri europene, ci ar trebui suportată exclusiv de la bugetul de stat.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat, în temeiul art. 483 coroborat cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Intimatul A. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței nr. 77/CA/2014, invocând următoarele apărări:

Potrivit documentelor atașate cererii de finanțare, reclamantul deține în proprietate întreaga exploatație agricolă în suprafață de 2,67 ha, astfel că trebuia să primească și cele 30 de puncte la criteriul de selecție respectiv.

Au fost prezentate primei instanțe atât extrasul de carte funciară corectat, cât și un extras nou din care rezultă că deține întreaga suprafață pentru care a solicitat finanțarea.

Mai mult, toate calculele făcute de pârâți au avut în vedere suprafața de 2,67 ha, inclusiv calculul UDE (dimensiunea economică a exploatației agricole conform Regulamentului CE 1444/2002).

Chiar dacă era greșit extrasul de carte funciară, cu un minim efort puteau fi solicitate clarificări, în condițiile în care și extrasul din Registrul agricol eliberat de către Primăria Hidișelu era tot pe suprafața de 2,67 ha.

Această eroare este speculată și în recurs, cu toate că din probatoriul administrat reiese o cu totul altă stare de fapt.

În concluzie, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează legalitatea actelor administrative emise de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în procedura de verificare a cererii finanțare nr. F 1120011260500922 aferentă proiectului "Extindere fermă vegetală la A. din Comuna Hidișelu de Sus, Județul Bihor".

În urma analizării cererii de finanțare și a documentației depuse de reclamantul A. s-a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile de acordare a punctajului pentru criteriul de selecție S3, conform căruia solicitantul trebuia să probeze că are în proprietate exploatația agricolă.

În acest sens, au fost analizate Extrasul de carte funciară nr. 105 din data de 25 mai 2012 și contractul de vânzare cumpărare din 21 iunie 2012, concluzia fiind aceea că solicitantul nu face dovada proprietății întregii exploatații agricole de 2,67 ha.

Prin hotărârea pronunțată în cauză, prima instanță a constatat că suprafața de 2,67 ha a fost indicată atât în cuprinsul cererii de finanțare, cât și în extrasul agricol și în planul de afaceri, contrar mențiunilor existente în extrasul de carte funciară nr. x/2012 depus de reclamant în care se precizează că acesta deține cota 1/2 din 1705 mp, nr. topo x1, cota de 1/2 din 990/1590 mp, topo x2 și cota de 1/2 din 10199/13333 mp, nr. topo 1349 - cumpărare bun propriu aut. 1019/2010 și aut. nr. 1061/2012, precum și în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare din 21 iunie 2012 din care rezultă faptul că reclamantul are în proprietate terenul arabil extravilan în suprafață de 13900 mp situat în comuna Extindere Fermă Vegetativă la A. din Comuna Hidișelu de Sus.

Din analiza acestor înscrisuri prezentate de reclamant în cadrul documentației anexate cererii de finanțare, prima instanță a observat existența unor neconcordanțe privind suprafața de teren deținută în proprietate și a apreciat că, în aceste condiții, pârâtei îi revenea obligația de a solicita clarificări în vederea pronunțării unei soluții în cunoștință de cauză.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că, din documentația anexată cererii de finanțare nu rezultă cu claritate dacă reclamantul deține în proprietate întreaga exploatație agricolă în suprafață de 2,67 ha, astfel cum această suprafață a fost menționată atât în cererea de finanțare, cât și în extrasul din registrul agricol și în planul de afaceri.

Există într-adevăr neconcordanțe privind mențiunile existente în Extrasul de carte funciară nr. 105 din 25 mai 2012 și cele din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1306 din 21 iunie 2012, documente atașate cererii de finanțare pentru demonstrarea îndeplinirii criteriului de selecție S.3.

În aceste condiții, în procedura de verificare și evaluare a cererii de finanțare era necesară solicitarea de informații suplimentare privitoare la documentele care atestă dreptul de proprietate pentru exploatarea agricolă în suprafață de 2,67 ha.

Pe calea contestației administrative înregistrate sub nr. 1651 din 14 martie 2013, reclamantul a solicitat reevaluarea punctajului acordat la criteriul de selecție S3, precizând că în extrasul de carte funciară din 25 februarie 2015 s-a înscris eronat cota parte de 1/2 din terenurile achiziționate în anii 2010 și 2012.

În susținerea contestației au fost prezentate un nou extras de carte funciară din 11 martie 2013, în care nu mai figurează înscris dreptul de proprietate pe cote - părți, precum și Extrasul de carte funciară din 25 mai 2012, astfel cum acesta a fost corectat în data de 14 martie 2013.

În aceste condiții, în mod eronat recurenta pretinde că instanța de fond ar fi apreciat în mod total nefondat că extrasul de carte funciară a fost emis din eroare și că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la întreaga exploatație agricolă în suprafață de 2,67 ha teren.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și urmează să dispună respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 496 din acest act normativ.

Conform art. 451 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 1067 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 77/CA/2014 - PI din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1067 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 4 aprilie 2017.

Procesat de GGC - NN