ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2015

Decizia nr. 2764/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud-Vest Oltenia și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor, următoarele:

- anularea notificării solicitantului privind contestația depusă de reclamant, emisă de pârâta de rd. 2, având nr. de înregistrare 8797 din 08 iulie 2013,

- anularea notificării cererilor de finanțare eligibile/neeligibile emise de pârâta de rd. 3, având nr. de înregistare 1162 din 05 martie 2013, să se constate că reclamantul a îndeplinit criteriul de selecție S3 referitor la proprietatea solicitantului asupra exploatației agricole;

- drept urmare să fie obligate pârâtele la acordarea celor 30 de puncte aferente acestui criteriu de selecție și, pe cale de consecință, să se constate că cererea de finanțare având titlul „Înființarea și Dezvoltarea Exploatației Agricole condusă de Tânăr Fermier în Localitatea Cetea, Jud. Bihor”, înregistrată de reclamant la pârâta de rd. 3 este eligibilă, având un scor total de 80 de puncte, cu obligarea pârâtelor și la modificarea corespunzătoare a raportului de selecție;

- obligarea pârâtei de rd. 1 la încheierea contractului de finanțare pentru acordarea sprijnului financiar în valoare de 40.000 euro în condițiile Programului Național pentru Dezvoltare Rurală, în baza cererii nr. x;

- în subsidiar, în situația în care încheierea contractului nu mai este posibilă din cauza epuizării fondurilor alocate pentru Măsura 112, obligarea pârâtelor la despăgubirea reclamantului cu suma de 40.000 euro, reprezentând contravaloarea fondului nerambursabil de care a fost lipsit din culpa acestora.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 181/CA-PI din 28 octombrie 2013, a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud-Vest Oltenia și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor.

Împotriva sentinței nr. 181/CA-PI din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, criticile formulate vizând interpretarea eronată de către prima instanță a cerințelor din Ghidul Solicitantului referitoare la dreptul reclamatului de proprietate exclusivă asupra porțiunii de teren determinate, folosite în prezent ca exploatație - criteriul de selecție S3.

II. Soluția adoptată în recurs

Recurentul-reclamant a formulat o cerere pentru finanțare cu titlul „înființare și dezvoltarea exploatației agricole condusă de tânăr fermier în localitatea Cetea, jud. Bihor”

Intimata-pârâtă, în verificarea și evaluarea cererii a acordat 0 puncte la criteriul S3 respectiv reținând aceea că solicitantul nu are în proprietate exploatație agricolă.

Cererea solicitatului se evaluează în funcție de Ghidul solicitatului „Instalarea tinerilor fermieri” Măsura 112.

În cadrul acestuia la pct. 2.3 Criterii de selecție ale proiectului se impune ca solicitantul să atașeze documentație prin care să demonstreze că deține în proprietate întreaga exploatație.

Formularea apare a fi neechivocă atunci când se referă la calitatea solicitantului de proprietar exclusiv, însă acesta susține că textul trebuia interpretat în raport cu cerințele Ghidului și nu cu dreptul comun în materie de proprietate respectiv dispozițiile C. civ., în acest sens precizând în recurs că Ghidul prevede o astfel de excepție în pagina 9.

Însă așa-zisa excepție se referă la posibilitatea de a deține suprafețele de teren în proprietate, arendă sau concesiune împreună cu soțul sau soția și nicidecum că în suprafața afectată exploatației se include și terenul aparținând soțului sau soției.

În același context nu interesează suprafața totală a terenurilor deținute de către solicitant ci doar cele pe care acesta le-a destinat respectivei afectațiuni.

Ori, în cazul în speță, suprafața astfel destinată a fost indicată ca având 4,47 ha.

Deosebit de acesta trebuia precizat că recurentul nu deține terenuri în proprietate ci cote părți din anumite parcele funciare, fără a se fi realizat ieșirea din indiviziune, după cum rezultă din extrasele de carte funciară.

Neavând proprietate exclusivă asupra acestor suprafețe - prin delimitare nu poate fi apreciată încadrarea în condiția deținerii în proprietate individualizată a exploatației.

În raport de argumentele mai sus expuse rezultă că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, apreciind că aceasta nu deține în materialitatea ei - individualizată, întreaga proprietate cerință a criteriului S3.

Față de motivul de recurs invocat, acesta nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 181/2013 CA-PI din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2015.