ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 453/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.08.2014 sub nr. x/32/2014, reclamanta Asociația - A. Comănești, jud. Bacău a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în contradictoriu cu care a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de plată nr. 3919/5.02.2014; obligarea pârâtei la admiterea cererii de plată din 24.10.2013 privind autorizarea cheltuielilor eligibile, în valoarea de 59.419,16 RON;

Prin Sentința nr. 69 din data de 30.04.2015 Curtea de Apel Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- A admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația - A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, astfel cum a fost precizată.

- A anulat notificarea din 5.02.2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - în drepturile și obligațiile procesuale ale căreia s-a subrogat pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - privind constatarea neeligibilității cererii de plată aferente contractului de finanțare pentru proiecte de servicii din 11.06.2013, modificat prin actul adițional din 11.06.2013.

- A obligat pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale să efectueze plata către reclamantă a sumei solicitate prin cererea de plată din 24.10.2013, aferentă contractului de finanțare pentru proiecte de servicii din 11.06.2013, modificat prin actul adițional din 11.06.2013.

- A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 de RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru."

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond a cauzei.

După o prezentare exhaustivă a constatărilor cuprinse în actul administrativ atacat, recurenta pârâtă a arătat că cauză instanța de fond a încălcat normele de drept material reglementate de legislația care reglementează FEADR, în special Regulamentul CE nr. 65/2011, 1.975/2006 și 2.988/1995.

Recurenta a arătat că în conformitate cu art. 4 din contractul de finanțare nr. x/11.06.2013, plata cheltuielilor eligibile se efectuează,iar în anexa 1 art. 15 la acest contract este prevăzută definiția neregulii, iar necunoașterea de către beneficiar a prevederilor legale comunitare și naționale nu îl absolvă de respectarea și respectarea acestora. Efectuarea și plata cheltuielilor eligibile trebuie făcute pe baza unor documente care să respecte regulile de finanțare specifice FEADR.

A mai susținut recurenta că reclamanta și SC B. SRL, beneficiare de fonduri nerambursabile prin FEADR, au creat condiții artificiale în vederea obținerii unui avantaj nejustificat și obținerii finanțării nerambursabile, ceea ce reprezintă o neregulă în accepțiunea contractului de finanțare. Relevante sunt dispozițiile art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005, art. 4 pct. 8 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, dar și Nota directoare pentru Auditori din 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană, precum și hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12 - hotărârea prin care a fost confirmată jurisprudența sa anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente obiective, cât și subiective.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 41-111, de implementare a strategiilor integrate de dezvoltare rurală, nu s-a realizat întrucât reclamanta a avut relații contractuale cu un alt beneficiar FEADR pe Măsura 41-111, pentru aceeași categorie de achiziții, furnizorul SC B. SRL realizând și activități de intermediere pentru realizarea obiectivelor proiectului.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte.

Din analiza procesului-verbal de constatare rezultă o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita admisă de lege. La verificarea finanțării din prezenta cauză, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării: 1. indicatori externi, fizici, identificați deja în procesul-verbal contestat; 2. indicatori structurali, legali, juridic, de asemenea, identificați prin procesul-verbal; indicatori de afaceri, financiar-contabili.

Din verificarea încrucișată a celor două contracte de finanțare a rezultat că, de la bun început, s-a urmărit depășirea plafonului de minimis (achiziționarea tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup) prin fracționarea artificială a investiției, în acest sen fiind de reținut dispozițiile din Ghidul solicitantului aferente măsurii 41. Divizarea unui proiect complex în mai multe proiecte este interzisă și prin art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008.

În fine, s-a susținut că în cadrul ajutoarelor de stat "de minimis", sprijinul pentru o investiție FEADR este limitat la suma de 200.000 euro, pe o durată de 3 ani. În cazul în care un beneficiar dorește să primească o finanțare mai mare va trebui ca, în mod fraudulos, să creeze o situație artificială pentru a obține o finanțare în cadrul programului pentru a doua sau a treia oară. Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006.

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22.02.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22.06.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lor în ședință publică.

3.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte observă la data de 11.06.2013 a fost încheiat contractul de finanțare pentru proiecte de servicii între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și reclamanta Asociația - A. Comănești, jud. Bacău, în calitate de beneficiar, reprezentată prin președinte C., pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil pe baza cererii de finanțare, pentru proiectul "Promovarea produselor tradiționale și ecologice din Zona GAL Valea Muntelui (IDEI)". Valoarea contractului, potrivit art. 3, este de maximum 69.824 RON echivalentul a maximum 16.000 euro. Acest contract a fost modificat prin actul adițional din 5.11.2013, prin completarea, cu un alineat, a art. 3 din contractul-cadru, referitoare la plata de către autoritatea contractantă a taxei pe valoarea adăugată aferentă cheltuielile eligibile.

Reclamanta, în calitate de beneficiar, reprezentată prin C., în calitate de președinte, a încheiat la data de 26.06.2013, două contracte de colaborare. Contractul nr. x/26.06.2013 a fost încheiat cu D., în calitate de asistent manager de proiect, pentru un venit brut lunar de 3.054,8 RON, adică un venit total de 9.164,4 RON pe durata celor trei luni de contract; contractul nr. x/26.06.2013 a fost încheiat cu C., în calitatea de colaborator, pentru ca acesta din urmă să desfășoare activitatea de manager proiect în cadrul proiectului "Promovarea produselor tradiționale și ecologice din Zona GAL Valea Muntelui (IDEI)", pentru un venit brut lunar de 6.109,6 RON, adică un venit total pe cele trei luni pentru care a fost încheiat contractul de 18.328,8 RON.

La rândul său, prestatorul SC B. SRL este beneficiară a unui contract de finanțare pentru proiecte de servicii nr. x/11.06.2013, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare cu același număr, pentru proiectul "Direcții în restructurarea și modernizarea sectoarelor din agricultură în zona de acțiune Gal valea Muntelui". Valoarea totală eligibilă a proiectului este de maximum 34.912 RON, echivalentul a maxim 8.000 euro.

Prin actul contestat, pârâta i-a comunicat reclamantei constatarea neeligibilității cererii de plată pentru faptul că reclamanta a avut relații contractuale cu un alt beneficiar al Programului FEADR, pe măsura 411-111, SC B. SRL, pentru aceeași categorie de achiziții, fiind încălcate dispozițiile art. 4 pct. 8 din "Principii generale de control" din Regulamentul nr. 65/2011.

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu există conflict de interese în formele reglementate de dispozițiile legale ale art. 2 lit. m) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, contractele de prestări servicii fiind încheiate de reclamantă cu singurul ofertant, SC B. SRL, societate cu unic asociat și administrator, E.

De asemenea, se constată că în speță, contractele de achiziții de servicii încheiate de reclamantă cu SC B. SRL s-a făcut cu respectarea Instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiarii privați ai PNDR Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (Anexa IV - V14), conform pct. 1 și pct. 4.1.2., prin adjudecarea cu o singură ofertă, dată fiind valoarea mai mică de 15.000 euro a fiecăruia dintre cele două contracte, iar singura legătură directă dintre reprezentatul legal al reclamantei și SC B. SRL este aceea de colaborare, însă această relație nu s-a născut în derularea proiectului reclamantei, ci în derularea proiectului SC B. SRL.

Corect a reținut instanța de fond că pârâta nu a identificat în concret care este avantajul obținut de reclamantă și cărui obiectiv al schemei de ajutor îi contravine acest avantaj, fiind nefondată susținerea potrivit căreia, din verificarea încrucișată a contractelor de finanțare ai căror beneficiari sunt reclamanta și SC B. SRL, s-a urmărit depășirea plafonului de minimis prin fracționarea artificială a investiției.

Înalta Curte constată de asemenea că în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008 invocate de recurentă, întrucât pe de o parte, acest text se referă la beneficiarii care primesc finanțare pentru proiectele aferente măsurilor cuprinse în axa 3 din cadrul PNDR, în timp ce reclamanta a primit finanțare pentru axa 4 F.; pe de altă parte, nu se poate reține depășirea valorii de minimis, chiar dacă se reține că cele două contracte de finanțare supuse verificării ar aparține aceluiași beneficiar (art. 21 alin. (1) din H.G. nr. 224/2008 prevede că "Pentru beneficiarii care primesc finanțare pentru proiectele aferente măsurilor cuprinse în axa 3 din cadrul PNDR, potrivit regulii de minimis, pe baza declarației pe propria răspundere, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate aceluiași beneficiar nu va depăși 200.000 euro pe durata a 3 ani fiscali, perioadă care va fi evaluată pe o bază continuă, astfel încât pentru fiecare nouă acordare a unui ajutor de minimis se va determina suma totală a ajutorului de minimis acordat în anul fiscal în cauză, precum și pe perioada ultimilor 2 ani fiscali.").

Se constată că este nefondat și argumentul referitor la neîndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 41-111, de implementare a strategiilor integrate de dezvoltare rurală, având în vedere sumele mici pentru care a au fost încheiate contractele de finanțare ale reclamantei și SC B. SRL, de maximum 16.000 euro, respectiv de 8.000 RON, nu justifică o "coordonare" între aceste două entități pentru a obține fonduri peste o limită - de 200.000 euro - care depășește cu mult sumele pentru cele două finanțări.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că reclamanta și SC B. SRL nu se află în vreuna dintre ipotezele legale conținute în art. 44 și 45 din Legea nr. 346/2004. Nu se poate reține o relație dintre reclamantă și SC B. SRL, raportată la capitalul sau la drepturile de vot deținute ori la dreptul de a exercita o influență dominantă, așa cum se prevede prin art. 4, art. 44 alin. (1) lit. a)-d) și alin. (3) și 4 din Legea nr. 346/2004.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că în cauză, tocmai obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor nu poate fi reținut, iar împrejurarea că reclamanta a încheiat două contracte de achiziție de servicii cu SC B. SRL - societate beneficiară, la rândul său, a aceluiași tip de subvenție - nu exclude, prin ea însăși, faptul că proiectul reclamantei va contribui la atingerea obiectivelor prevăzute de Regulamentul nr. 1.689/2005.

În fine, se constată că în speță, atât reclamanta cât și SC B. SRL au obținut aprobarea proiectelor lor, fiind încheiate contractele de finanțare, colaborarea celor două societăți plasându-se într-un moment ulterior încheierii contractelor de finanțare, când fiecare dintre acestea cunoștea sumele pentru care li se acordase finanțarea.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 2.000 de RON cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport în cuantum de 540 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 69 din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata sumei de 2.000 de RON cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport în cuantum de 540 de RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de ED