ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6030/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă cu nr. 5226 din 9

noiembrie 2012 Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a

declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul

Craiova - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli

Fonduri Europene, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

prin Sentința civilă nr. 2 din 17 ianuarie 2013 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios

administrativ și fiscal și constatând ivit conflict negativ de competență a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului

Dolj, secția contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Actul a cărui

suspendare a executării o solicită reclamanta este reprezentat de Nota de

Constatare a neregulilor de stabilire a creanței bugetare nr. CA 43505 din 11

iunie 2012.

Acest act

administrativ a fost emis în parcurgerea procedurii reglementată de prevederile

O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor

apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor

publice naționale aferente acestora.

Art. 51 alin. (2) din

ordonanță dispun că „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi

atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios

administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare”.

Acțiunea având ca

obiect anularea respectiv suspendarea executării deciziilor emise în procedura

reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 este de competența instanței de contencios

administrativ determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit

regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, întrucât

valoarea creanței bugetare nu depășește suma de 500.000 de RON, potrivit

prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 acțiunea va fi

soluționată de secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

Dolj.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamantul

Municipiul Craiova - prin Primar și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri

Europene este de competența Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Craiova - prin Primar

și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția

Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene în favoarea

Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM