ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7058/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6683 din 28 mai 2013 Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația „A.V.P.C.” Dolj în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 281 din 5 iulie 2013 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, și constatând ivit conflict negativ de competență a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. În baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Înalta Curte constată că, în cauza de față, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului din 09 aprilie 2012 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 7, denumit Calafat, din jud. Dolj, repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, precum și obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor - prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm.

Vâlcea la plata cheltuielilor suportate cu gestionarea fondului cinegetic menționat. Potrivit art. 2 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic: „Fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional.” Contractul ce face obiectul prezentei cereri are ca obiect gestiunea fondului cinegetic nr. 7 denumit Calafat situate în jud. Dolj și dă dreptul gestionarului de a vâna, captura și valorifica în fiecare an cotele de recoltă aprobate și de a folosi pentru vânătoare, în condițiile legii, terenurile cuprinse în fondul cinegetic (art. 3 din contract, fila 7 dosar).

Atribuirea în gestiune constă în acțiunea prin care administratorul dă dreptul și obligația de gestionare a faunei de interes cinegetic, în condițiile prezentei legi (art. 1 lit. b)) din Legea nr. 407/2006 Deci, contractul este încheiat de M.M.P., în calitate de administrator,care este autoritate administrativă centrală autonomă cu personalitate juridică. Având în vedere că obiectul litigiului îl reprezintă constatarea nulității unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Curtea de Apel. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea, în fond, a cauzei privind pe reclamanta Asociația „A.V.P.C.” Dolj și pe pârâții M.M.P.

- Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația „A.V.P.C.” Dolj și pe pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 01 noiembrie 2013.