ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2021 din 15 mai 2012, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta SC T.T.

SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună anularea Adresei-răspuns nr. 50432 din 19 martie 2012, prin care au fost respinse cererile formulate în procedura prealabilă, să anuleze notele de compensare prin care au fost stinse obligații bugetare pentru care nu există titluri de creanță, să oblige pârâtele să restituie suma de 917.979 RON, reprezentând TVA suplimentară (865.177 RON) și accesorii TVA (52.802 RON), sumă stabilită prin Decizia de impunere înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj sub nr. F-DJ 614 din 31 mai 2011 și stinsă prin compensare în lunile iunie și iulie 2011, actul administrativ fiind desființat parțial de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj prin Decizia Serviciului Soluționare Contestații nr. 236 din 3 noiembrie 2011, să oblige pârâtele să ramburseze sumele de 176.945 RON (taxa respinsă de la rambursare prin Decizia de impunere F-DJ 647 din 15 iunie 2011) și 74.514 RON (taxa respinsă de la rambursare prin Decizia de impunere F-DJ 822 din 9 august 2011) și să restituie suma de 71.976 RON,

reprezentând TVA suplimentară stabilită prin Decizia de impunere înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj sub nr. F-DJ 822 din 9 august 2011 și stinsă prin compensare având în vedere faptul că ambele acte administrative au fost desființate parțial de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj prin Deciziile Serviciului Soluționare Contestații nr. 41 din 3 februarie 2012 și 42 din 3 februarie 2012, să oblige pârâtele la plata dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru sumele de restituit și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul a constatat că acțiunea are ca obiect taxe și accesorii ale acestora mai mari de 500 000 RON, respectiv 917.079 reprezentând TVA suplimentară + 176.945 RON reprezentând taxă respinsă de la rambursare + 71.976 RON reprezentând TVA suplimentară, plata dobânzilor aferente, iar față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel Craiova.

Învestită prin declinare, prin Sentința civilă nr. 1112 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei acțiunii în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, și constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia suspendând judecarea cauzei până la soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că criteriul legal de stabilire a competenței instanței este cel legat de rangul autorității publice al cărei refuz este nejustificat. În speță, autoritățile publice sunt locale, competența de judecată aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de față acțiunea are ca obiect taxe și accesorii ale acestora mai mari de 500 000 RON, respectiv 917.079 RON reprezentând TVA suplimentară + 176.945 RON reprezentând taxă respinsă de la rambursare + 71.976 RON reprezentând TVA suplimentară, plata dobânzilor aferente. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe SC T.T. SRL Cârcea, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL Cârcea, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2013. Procesat de GGC - AZ