ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2021 din 15 mai

2012, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu

pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în favoarea Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta SC T.T. SRL a chemat în

judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj și

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, solicitând

instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună anularea

Adresei-răspuns nr. 50432 din 19 martie 2012, prin care au fost respinse

cererile formulate în procedura prealabilă, să anuleze notele de compensare

prin care au fost stinse obligații bugetare pentru care nu există titluri de

creanță, să oblige pârâtele să restituie suma de 917.979 RON, reprezentând TVA

suplimentară (865.177 RON) și accesorii TVA (52.802 RON), sumă stabilită prin

Decizia de impunere înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj

sub nr. F-DJ 614 din 31 mai 2011 și stinsă prin compensare în lunile iunie și

iulie 2011, actul administrativ fiind desființat parțial de către Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj prin Decizia Serviciului Soluționare

Contestații nr. 236 din 3 noiembrie 2011, să oblige pârâtele să ramburseze

sumele de 176.945 RON (taxa respinsă de la rambursare prin Decizia de impunere

F-DJ 647 din 15 iunie 2011) și 74.514 RON (taxa respinsă de la rambursare prin

Decizia de impunere F-DJ 822 din 9 august 2011) și să restituie suma de 71.976

RON, reprezentând TVA suplimentară stabilită prin Decizia de impunere

înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj sub nr. F-DJ 822

din 9 august 2011 și stinsă prin compensare având în vedere faptul că ambele

acte administrative au fost desființate parțial de către Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dolj prin Deciziile Serviciului Soluționare Contestații nr.

41 din 3 februarie 2012 și 42 din 3 februarie 2012, să oblige pârâtele la plata

dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru sumele de restituit și

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul a

constatat că acțiunea are ca obiect taxe și accesorii ale acestora mai mari de

500 000 RON, respectiv 917.079 reprezentând TVA suplimentară + 176.945 RON

reprezentând taxă respinsă de la rambursare + 71.976 RON reprezentând TVA

suplimentară, plata dobânzilor aferente, iar față de dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel Craiova.

Învestită prin

declinare, prin Sentința civilă nr. 1112 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de

soluționare a cauzei acțiunii în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios

administrativ și fiscal, și constatând ivit conflictul negativ de competență a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, pentru soluționarea acestuia suspendând judecarea cauzei până la

soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, curtea de apel a reținut că criteriul legal de stabilire a competenței

instanței este cel legat de rangul autorității publice al cărei refuz este

nejustificat. În speță, autoritățile publice sunt locale, competența de

judecată aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului Dolj.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de față

acțiunea are ca obiect taxe și accesorii ale acestora mai mari de 500 000 RON,

respectiv 917.079 RON reprezentând TVA suplimentară + 176.945 RON reprezentând

taxă respinsă de la rambursare + 71.976 RON reprezentând TVA suplimentară,

plata dobânzilor aferente.

Prin urmare,

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste

500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă

instanță, este Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe SC T.T. SRL

Cârcea, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Administrația Finanțelor

Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj este de competența Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL Cârcea, în

contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, în

favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ