ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4627/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2181 din 23 mai 2012

Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj, în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut că aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal - competența de soluționare a litigiului având ca obiect

cererea reclamantei SC T.T. SRL prin care a solicitat instanței obligarea pârâtei

D.G.F.P. Dolj să revină la adresa din 24 ianuarie 2012 și să procedeze la soluționarea

decontului de TVA cu opțiune de rambursare din 27 decembrie 2011, dat fiind că la

baza acesteia stă o cerere de rambursare formulată de către reclamantă privind rambursarea

sumei de 924.787 de RON.

Învestită prin declinare,

prin sentința civilă nr. 1091 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii

în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza spre soluționare Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel, a reținut că în litigiul de față, este evident faptul că cererea

de chemare în judecată, nu se referă la vreun act administrativ emis sau încheiat

de organele fiscale, care ar putea atrage competența din punct de vedere valoric,

ci reprezintă doar o obligație de a face a unei autorități administrativ fiscale

județene.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22

alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal

ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ contestat.

În cauza de față se solicită

rambursarea TVA-ului în cuantum de 924.783 RON.

Prin urmare, cuantumul

sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste 500.000 RON,

astfel că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe SC T.T. SRL Cârcea

și D.G.F.P. Dolj este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta SC T.T. SRL Cârcea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj,

în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie

2013.