ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4627/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2181 din 23 mai 2012 Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal - competența de soluționare a litigiului având ca obiect cererea reclamantei SC T.T.

SRL prin care a solicitat instanței obligarea pârâtei D.G.F.P. Dolj să revină la adresa din 24 ianuarie 2012 și să procedeze la soluționarea decontului de TVA cu opțiune de rambursare din 27 decembrie 2011, dat fiind că la baza acesteia stă o cerere de rambursare formulată de către reclamantă privind rambursarea sumei de 924.787 de RON. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 1091 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reținut că în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în judecată, nu se referă la vreun act administrativ emis sau încheiat de organele fiscale, care ar putea atrage competența din punct de vedere valoric, ci reprezintă doar o obligație de a face a unei autorități administrativ fiscale județene. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față se solicită rambursarea TVA-ului în cuantum de 924.783 RON. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe SC T.T.

SRL Cârcea și D.G.F.P. Dolj este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL Cârcea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2013.