ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3126/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3126/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

litigiului

Prin cererea formulată în cadrul dosarului

Tribunalului Dolj nr. 19256/63/2010, având ca obiect anularea dispoziție de

imputare emisă de Primarul municipiului Băilești, reclamanta B.E.M. a invocat

excepția de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai

2010 și a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 emise de Curtea de Conturi a

României - Camera Județeană de Conturi Dolj.

Prin Încheierea de

ședință din data de 31 martie 2011, Tribunalul Dolj a sesizat Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea

excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 și a

Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de

Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj.

În temeiul art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost suspendată judecarea cauzei.

Pentru a dispune

astfel, Tribunalul Dolj a reținut că soluționarea cauzei cu care a fost

învestită, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2434 din 21 iunie 2010,

emisă în temeiul deciziei Curții de Conturi pentru înlăturarea abaterilor

constatate și consemnate în procesul-verbal de constatare, depinde de Decizia

nr. 17 din 4 iunie 2010 și de Procesul-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai

2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj,

acte cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate.

Reținând că potrivit

dispozițiilor art. 228 din Hotărârea 130/2010 a Curții de Conturi competența de

soluționare în fond a legalității actelor cu privire la care a fost invocată

excepția de nelegalitate aparține secției de contencios administrativ și fiscal

din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității

verificate, tribunalul a apreciat că Secția de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel Craiova este competentă să se pronunțe asupra excepției

de nelegalitate invocată.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal sub nr. 763/54/2011, iar la termenul de judecată din data de 12

octombrie 2011, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate invocată prin întâmpinare.

Prin Sentința nr. 461

din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins excepția de

nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 și a Procesului-verbal de

constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României -

Camera Județeană de Conturi Dolj invocată de reclamanta B.P.E.M. în

contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de

Conturi Dolj și Municipiul Băilești prin primar, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamanta, în absența unei

contestații adresate organului administrativ competent, se prevalează de

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru a pune în discuție, direct în

fața instanței de contencios administrativ, decizia emisă de Camera de Conturi

Dolj și procesul-verbal de constatare ce a stat la baza întocmirii acesteia,

act premergător ce nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin.

(1) lit. c) din lege.

S-a apreciat în acest

sens că actele în discuție nu pot fi supuse excepției de nelegalitate, întrucât

acest mijloc de apărare vizează doar actele administrative care pot fi atacate

în fața instanței de contencios.

Împotriva Sentinței

nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs

reclamanta B.(P.)E.M., iar prin Decizia nr. 815 din 17 februarie 2012, Înalta

Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat împotriva Sentinței nr.

461 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că reclamanta a

invocat excepția de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr. 12750

din 3 iunie 2010 emis de Camera de Conturi Județeană Dolj și a Deciziei nr. 17

din 4 iunie 2010 emisă de Camera Județeană de Conturi Dolj, având în vedere că

în baza acestora a fost emisă Dispoziția nr. 2434 din 21 iunie 2010 prin care i

s-a imputat suma de 8.896 RON ca fiind încasată nelegal.

S-a apreciat că

soluția instanței de fond prin care excepția de nelegalitate a celor două acte

a fost respinsă ca inadmisibilă este parțial greșită, respectiv în privința

respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4

iunie 2010 emisă de Camera de Conturi Județeană Dolj, dar este legală și

temeinică în privința respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a

Procesului-verbal nr. 12750 din 3 iunie 2010 emis de Camera de Conturi

Județeană Dolj.

Astfel, procesul-verbal

de constatare încheiat de auditorii publici externi din cadrul Camerelor de

conturi județene în baza Legii nr. 94/1992, republicată, deși este emis de o

autoritate publică, în baza legii, el nu dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice, deoarece în baza constatărilor consemnate în

procesul-verbal se emite decizia de către Camera de conturi județeană, acesta

fiind actul administrativ care dă naștere la raporturi juridice pentru că se

stabilesc măsurile ce se impun a fi luate.

S-a apreciat, însă,

că soluția instanței de fond prin care a fost respinsă ca inadmisibilă și

excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 17/2010 emisă de Camera de Conturi

Județeană Dolj, este nelegală.

Astfel, Legea nr.

94/1992, republicată și Regulamentul aprobat în 2010 au recunoscut dreptul de a

contesta decizia emisă de Camerele de Conturi județene, numai conducătorului

entității verificate, contestație care se adresează structurii Curții de

Conturi care a emis decizia și se soluționează printr-o încheiere, dar aceasta

nu înseamnă că orice persoană vătămată într-un drept sau interes prin emiterea

deciziei Camerei de Conturi județene nu va putea să solicite instanței de

contencios administrativ, fie pe calea acțiunii directe, fie pe calea excepției

de nelegalitate, anularea și respectiv, constatarea nelegalității acestui act

administrativ, mai ales în situația în care conducătorul entității verificate

nu formulează contestație potrivit legii, așa cum s-a întâmplat și în cauză.

Prin decizia de

casare s-a dispus ca, la rejudecare, instanța de fond să analizeze excepția de

nelegalitate a Deciziei nr. 174/2010 emisă de Camera de Conturi a Județului

Dolj în raport de motivele invocate de reclamantă B.(P.)E.M.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 763/54/2010*, fiind

stabilit termen de judecată la data de 16 mai 2012, termen la care, instanța a

pus în discuția părților, din oficiu, competența materială a Curții de Apel

Craiova în soluționarea cauzei.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința

civilă nr. 552/2012 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei a fost declinată în

favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că dispozițiile art.

228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130

din 4 noiembrie 2010 nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin

textul de lege.

Ca atare, cum actul

administrativ cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate a fost

emis de o autoritate publică locală, în speță Camera de Conturi Dolj, nefiind

prevăzută vreo competență expresă a curții de apel, instanța, prin aplicarea

art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

2.2 Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și

fiscal, care prin Încheierea din 18 octombrie 2012 a constatat ivit conflictul

negativ de competență, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a constatat că prin încheierea de ședință din data de

31 martie 2011, Tribunalul Dolj a sesizat Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de

nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 și a Procesului-verbal de

constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României -

Camera Județeană de Conturi Dolj, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de

Apel Craiova sub nr. 763/54/2011.

S-a mai reținut că

prin Sentința nr. 461 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins

excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, iar prin Decizia nr. 815 din 17

februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat

împotriva Sentinței nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cum prin Sentința nr.

552 din 16 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în rejudecare, a fost

declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj,

instanța a apreciat că în cauză devin incidente dispozițiile art. 20 C. proc.

civ., potrivit cărora "Există conflict de competență: (2), când două sau

mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași

pricină".

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și

în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ

contestat.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie

2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi

județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă

obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de

Soluționare a Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la

data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a

Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația".

Regulamentul

menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene

ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise

de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile

Legii contenciosului administrativ.

În cauză, însă,

instanța a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei

nr. 17 din 4 iunie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3

mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi

Dolj.

Față de cele arătate,

cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o autoritate

publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei urmează a fi

stabilită în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și

fiscal.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.(P.)E.M., în contradictoriu cu

pârâții Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj și cu

Municipiul Băilești, prin Primar, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2013.

Procesat de GGC - LM