ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3126/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea formulată în cadrul dosarului Tribunalului Dolj nr. 19256/63/2010, având ca obiect anularea dispoziție de imputare emisă de Primarul municipiului Băilești, reclamanta B.E.M. a invocat excepția de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 și a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj. Prin Încheierea de ședință din data de 31 martie 2011, Tribunalul Dolj a sesizat Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost suspendată judecarea cauzei. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj a reținut că soluționarea cauzei cu care a fost învestită, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2434 din 21 iunie 2010, emisă în temeiul deciziei Curții de Conturi pentru înlăturarea abaterilor constatate și consemnate în procesul-verbal de constatare, depinde de Decizia nr. 17 din 4 iunie 2010 și de Procesul-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj, acte cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate.

Reținând că potrivit dispozițiilor art. 228 din Hotărârea 130/2010 a Curții de Conturi competența de soluționare în fond a legalității actelor cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, tribunalul a apreciat că Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova este competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 763/54/2011, iar la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2011, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată prin întâmpinare.

Prin Sentința nr. 461 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj invocată de reclamanta B.P.E.M. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj și Municipiul Băilești prin primar, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamanta, în absența unei contestații adresate organului administrativ competent, se prevalează de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru a pune în discuție, direct în fața instanței de contencios administrativ, decizia emisă de Camera de Conturi Dolj și procesul-verbal de constatare ce a stat la baza întocmirii acesteia, act premergător ce nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din lege.

S-a apreciat în acest sens că actele în discuție nu pot fi supuse excepției de nelegalitate, întrucât acest mijloc de apărare vizează doar actele administrative care pot fi atacate în fața instanței de contencios. Împotriva Sentinței nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta B.(P.)E.M., iar prin Decizia nr. 815 din 17 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat împotriva Sentinței nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 iunie 2010 emis de Camera de Conturi Județeană Dolj și a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 emisă de Camera Județeană de Conturi Dolj, având în vedere că în baza acestora a fost emisă Dispoziția nr. 2434 din 21 iunie 2010 prin care i s-a imputat suma de 8.896 RON ca fiind încasată nelegal. S-a apreciat că soluția instanței de fond prin care excepția de nelegalitate a celor două acte a fost respinsă ca inadmisibilă este parțial greșită, respectiv în privința respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 emisă de Camera de Conturi Județeană Dolj, dar este legală și temeinică în privința respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a Procesului-verbal nr. 12750 din 3 iunie 2010 emis de Camera de Conturi Județeană Dolj.

Astfel, procesul-verbal de constatare încheiat de auditorii publici externi din cadrul Camerelor de conturi județene în baza Legii nr. 94/1992, republicată, deși este emis de o autoritate publică, în baza legii, el nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, deoarece în baza constatărilor consemnate în procesul-verbal se emite decizia de către Camera de conturi județeană, acesta fiind actul administrativ care dă naștere la raporturi juridice pentru că se stabilesc măsurile ce se impun a fi luate. S-a apreciat, însă, că soluția instanței de fond prin care a fost respinsă ca inadmisibilă și excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 17/2010 emisă de Camera de Conturi Județeană Dolj, este nelegală.

Astfel, Legea nr. 94/1992, republicată și Regulamentul aprobat în 2010 au recunoscut dreptul de a contesta decizia emisă de Camerele de Conturi județene, numai conducătorului entității verificate, contestație care se adresează structurii Curții de Conturi care a emis decizia și se soluționează printr-o încheiere, dar aceasta nu înseamnă că orice persoană vătămată într-un drept sau interes prin emiterea deciziei Camerei de Conturi județene nu va putea să solicite instanței de contencios administrativ, fie pe calea acțiunii directe, fie pe calea excepției de nelegalitate, anularea și respectiv, constatarea nelegalității acestui act administrativ, mai ales în situația în care conducătorul entității verificate nu formulează contestație potrivit legii, așa cum s-a întâmplat și în cauză.

Prin decizia de casare s-a dispus ca, la rejudecare, instanța de fond să analizeze excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 174/2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Dolj în raport de motivele invocate de reclamantă B.(P.)E.M. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 763/54/2010*, fiind stabilit termen de judecată la data de 16 mai 2012, termen la care, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, competența materială a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința civilă nr. 552/2012 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010 nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin textul de lege. Ca atare, cum actul administrativ cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate a fost emis de o autoritate publică locală, în speță Camera de Conturi Dolj, nefiind prevăzută vreo competență expresă a curții de apel, instanța, prin aplicarea art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

2.2 Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, care prin Încheierea din 18 octombrie 2012 a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că prin încheierea de ședință din data de 31 martie 2011, Tribunalul Dolj a sesizat Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 763/54/2011.

S-a mai reținut că prin Sentința nr. 461 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, iar prin Decizia nr. 815 din 17 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat împotriva Sentinței nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cum prin Sentința nr. 552 din 16 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în rejudecare, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, instanța a apreciat că în cauză devin incidente dispozițiile art. 20 C. proc.

civ., potrivit cărora "Există conflict de competență: (2), când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină". II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Potrivit dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația". Regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ. În cauză, însă, instanța a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj.

Față de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.(P.)E.M., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi Dolj și cu Municipiul Băilești, prin Primar, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2013. Procesat de GGC - LM