ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei

Drănic a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a a României -

Camera Județeană de Conturi Dolj anularea parțială a încheierii nr. 4

din data de 09 noiembrie 2012 a Curții de Conturi a României - Camera de

Conturi a Județului Dolj, în sensul admiterii în întregime a contestației

formulate împotriva Deciziei nr. 33 din data de 16 septembrie 2011 emisă de

Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Dolj cu

consecința anulării parțiale a Deciziei nr. 33 din data de 16 septembrie 2011,

respectiv a punctului 1.1 și a măsurilor dispuse la acest punct.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 2517

din 12 iunie 2012, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova.

S-a retinut în acest

sens, că în speță sunt aplicabile dispozițiile pct. 227 din H.G. nr. 130

din 04 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea

și desfășurarea activitătților specifice Curții de Conturi,

competența de soluționare a cauzei revenind, în acest caz,

curții de apel.

Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 831

din 18 septembrie 2012, a admis excepția de necompetență materială, invocată de

instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că actul administrativ

care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare

este Decizia nr. 33 din 16 septembrie 2011 emisă de Camera Județeană de

Conturi Dolj, autoritate publică de nivel local, chiar dacă prin încheierea pe

care o pronunță structura centrală a Curții de Conturi se respinge sau se

admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de

Conturi Județeană.

Dispozițiile

art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel

competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise

de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de

competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens

fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a

dispozițiilor respective din Regulament.

Cum actele administrative

a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate publică locală,

respectiv de Camera de Conturi Dolj și cum în cauză nu este prevăzută o

competență expresă a curții de apel, devin incidente dispozițiile art.

10 alin. (1) teza a I-a din Legea nr. 554/2004, în raport cu care, competența

materială de soluționare a cauzei, în fond, revine tribunalului, respectiv

celui de la domiciliul reclamantului, care este Tribunalul Dolj, secția de

contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași

lege.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, și art. 22

alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport

cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

După cum rezultă din

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

- În cauză,

reclamanta a învestit instanța cu o acțiune prin care a solicitat anularea

parțială a

Încheierii

nr. 4 din 09 noiembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a

fost admisă în parte contestația formulată împotriva Decizia nr. 33 din 21

decembrie 2011 emisă de Camera Județeană de Conturi Dolj, fiind respinsă

numai în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. 1 alin. (1). din Decizia nr.

33 din 16 septembrie 2011.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și

care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și art. 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României, Partea a I-a, nr. 832

din 13 decembrie 2010, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de

conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care

„suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către

Comisia de Soluționare a Contestațiilor. Executarea măsurilor devine

obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de

Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial

contestația”.

În raport cu

dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce

efecte juridice, fiind supus obligației executării este decizia structurii

Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial contestația,

acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura

juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Este adevărat că

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 228 din

același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de

conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de

soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și

fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Referindu-se la

competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, prevăd că: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Dat fiind faptul că

dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de

soluționare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie

obiectul cererii deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a

Curții de Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană.

Dispozițiile art. 228

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010,

sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care

reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în

ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun

prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin

dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria

legilor organice speciale, astfel că este necesar a fi determinată instanța

competentă material în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, față de

toate argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în cazul în

care se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei structurii

Curții de Conturi, revine competența materială de soluționare a cauzei

tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât obiectul

litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de

Conturi, ca autoritate publică județeană.

În cazul în care, în

procedura instituită de Regulament pentru soluționarea contestației la decizie

intervine desființarea/anularea deciziei emise de structura Curții de Conturi,

printr-o încheiere emisă de comisia de soluționare a contestației, care se

substituie astfel deciziei structurii județene, competența materială de

soluționare a cauzei revine Curții de Apel, secția contencios administrativ și

fiscal, întrucât, în această situație, actul administrativ care produce efecte

juridice și „dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”, fiind supus

executării este această încheiere emisă de o comisie care funcționează în

cadrul Curții de Conturi a României, autoritate publică centrală.

În altă ordine, chiar

dacă soluțiile în ceea ce privește excepțiile de nelegalitate produc efecte

juridice doar între părțile din litigiu, faptul că, spre exemplu, prin Deciziile

nr. 4522 din 4 octombrie 2011, nr. 4547 din 5 octombrie 2011 și nr. 4718 din 13

octombrie 2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de nelegalitate și

s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, întărește argumentele

expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a unor astfel

cauze.

Cum în cauză,

contestația împotriva Deciziei nr. 33 din 16 septembrie 2011 emisă de Camera Județeană

de Conturi Dolj a fost respinsă prin Încheierea nr. 4 din 09 noiembrie 2012

emisă de Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește măsurile

dispuse la pct. 1 alin. (1) din decizie, Înalta Curte, ținând seama de

considerentele expuse și în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de

contencios administrativ și fiscal.

2.Temeiul legal al

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ

Teritorială a Comunie Drănic în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a

a României și Camera de Conturi Dolj în favoarea Tribunalului Dolj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2013.