ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1237/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții

de Apel Cluj la data de 23 mai 2013, reclamanta Serviciul Public de Asistență Socială

Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, Serviciul Constatare

și Stabilire Nereguli, P.O.R., a solicitat anularea deciziei din 20 decembrie 2012

emisă de către pârât, ca netemeinică și nelegală, anularea notei de constatare a

neregulilor de stabilire a corecțiilor financiare emisă în data de 26 octombrie

2012, ca netemeinică și nelegală.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Cluj în

soluționarea cauzei.

de competență.

2.1. Prin sentința nr. 488 din 8 octombrie 2013,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal a

admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând o derogare de competență

în favoarea instanței de la sediul pârâtului, la al cărei beneficiu pârâtul nu a

renunțat, din moment ce a invocat excepția de necompetență teritorială prin întâmpinarea

formulată în cauză.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3757 din 27 noiembrie

2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II- a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, reținându-se, în esență, că opțiunea reclamantului

a fost, din punct de vedere teritorial, pentru instanța de la sediul său și nu pentru

cea de la sediul autorității pârâte, opțiune care nu mai poate fi modificată ulterior.

S-a apreciat că art. 23 alin. (1) din contractul

de finanțare din 2010 avut în vedere de Curtea de Apel Cluj, prin care părțile ar

fi convenit ca soluționarea litigiilor intervenite între părți să se soluționeze

de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului

București, nu au aplicabilitate în cauză, prezentul litigiu având ca obiect obligații

fiscale,

competența

urmând a se stabili în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Constatând ivit conflict negativ de competență,

Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 134-art. 137 C. proc. civ.,

republicat, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează

a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl

constituie anularea corecțiilor financiare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale

și Administrației Publice, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri

Europene Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, P.O.R.

Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor

O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute

în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale

aferente acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 21 din acest act normativ, verificările

efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui

proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare

sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare,

ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă

faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate

cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării

silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel

constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor

care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare

comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva acestor dispoziții legale, obiectul

prezentei cauze va fi asimilat, în esență, cererii de anulare a unui act administrativ

de stabilire a unei creanțe fiscale.

De altfel, în acest sens este și practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție în materie.

Din această perspectivă, este evident faptul că

actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile

O.U.G. nr. 66/2011 și ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi

juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare,

dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor

obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Pentru acest motiv, nu ar putea fi aplicabilă

o clauză contractuală de stabilire a instanței competente.

În consecință, contestarea actelor astfel emise

este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor

Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile

art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul manifestându-și deja opțiunea de

a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de

Apel Cluj.

Pentru considerentele expuse și în conformitate

cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe Serviciul Public de Asistență Socială și Ministerul Dezvoltării Regionale

și Administrației Publice, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri

Europene, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, P.O.R. în favoarea Curții

de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie

2014.