ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1237/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 23 mai 2013, reclamanta Serviciul Public de Asistență Socială Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, P.O.R., a solicitat anularea deciziei din 20 decembrie 2012 emisă de către pârât, ca netemeinică și nelegală, anularea notei de constatare a neregulilor de stabilire a corecțiilor financiare emisă în data de 26 octombrie 2012, ca netemeinică și nelegală.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Cluj în soluționarea cauzei. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin sentința nr. 488 din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând o derogare de competență în favoarea instanței de la sediul pârâtului, la al cărei beneficiu pârâtul nu a renunțat, din moment ce a invocat excepția de necompetență teritorială prin întâmpinarea formulată în cauză.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3757 din 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținându-se, în esență, că opțiunea reclamantului a fost, din punct de vedere teritorial, pentru instanța de la sediul său și nu pentru cea de la sediul autorității pârâte, opțiune care nu mai poate fi modificată ulterior.

S-a apreciat că art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare din 2010 avut în vedere de Curtea de Apel Cluj, prin care părțile ar fi convenit ca soluționarea litigiilor intervenite între părți să se soluționeze de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București, nu au aplicabilitate în cauză, prezentul litigiu având ca obiect obligații fiscale, competența urmând a se stabili în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 134-art. 137 C. proc. civ., republicat, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea corecțiilor financiare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, P.O.R. Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G.

nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 21 din acest act normativ, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță. De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G.

nr. 92/2003. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale. De altfel, în acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie. Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale O.G.

nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale. Pentru acest motiv, nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanței competente. În consecință, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Cluj.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Serviciul Public de Asistență Socială și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, P.O.R. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2014.