ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta U.A.T. Județul Neamț a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței de judecată următoarele: - anularea Deciziei nr. 41 din 20 februarie 2013 a pârâtului, să admită contestația formulată și, pe cale de consecință, să anuleze Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 6 decembrie 2012; - suspendarea executării actului administrativ unilateral Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 6 decembrie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 140 din 22 august 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 126 alin. (1) C. proc. civ., că, întrucât competența teritorială este alternativă, în speță, părțile au convenit prin clauză specială prevăzută în contractul de finanțare (art. 23 alin. (1) din contract) ca orice litigiu derivând din acest contract să fie judecat de instanțele competente material din circumscripția municipiului București.

Învestită cu soluționarea cauzei, prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3176 din 22 octombrie 2013 a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând, în esență, următoarele: Obiectul litigiului îl constituie acte administrative emise de autoritatea publică în exercitarea atribuțiilor ce îi sunt conferite de O.U.G nr. 66/2011, iar nu în executarea contractului de finanțare în care este prevăzută clauza de alegere a instanței competente teritorial, aplicabilă numai în privința litigiilor născute din executarea contractului respectiv.

Așa fiind, în speță, sunt aplicabile normele imperative de competență cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamanta manifestându-și opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Bacău. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând controlul de legalitate al actelor emise de autoritatea publică centrală competentă, în temeiul prevederilor O.U.G nr. 66/2011, ca urmare a constatării efectuării unor cheltuieli, în executarea contractului de finanțare, care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare.

Astfel fiind, instanța competentă să soluționeze litigiul se determină în raport cu normele de competență prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar nu în temeiul clauzei de alegere a instanței competente teritorial inserată în cuprinsul art. 23 din contractul de finanțare, aplicabilă numai în privința litigiilor în legătură cu executarea clauzelor contractuale, iar nu și în privința actelor administrative emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. Conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a litigiului revine curții de apel, iar, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege, competența teritorială revine Curții de Apel Cluj, în considerarea opțiunii formulate de reclamantă, prin introducerea acțiunii la instanța de la sediul său.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U.A.T. a Județului Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL