ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 14 iunie 2013, reclamantul Municipiul Alba Iulia - prin Primarul municipiului Alba Iulia, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Comisia de Soluționare a Contestației, solicitând anularea Deciziei nr. 132 din 22 aprilie 2013 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Comisia de soluționare a Contestației; anularea titlului de creanță, respectiv a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 7835 din 31 ianuarie 2013 privind proiectul cod SMIS 6905 cu titlul "Reparații capitale străzi cu dotare tehnico-edilitară în municipiul Alba Iulia", beneficiar U.A.T.

Municipiul Alba Iulia, emisă de către Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene; exonerarea, pe cale de consecință, a Municipiului Alba Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea corecțiilor financiare nr. CA 7835 din 31 ianuarie 2013. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 319 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competenta materiala și teritoriala de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulata de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritoriala - Municipiul Alba Iulia, în contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 550 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia - prin Primarul municipiului Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Comisia de Soluționare a Contestației, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta solicită anularea Deciziei nr. 132 din 22 aprilie 2013 emisă de ministerul pârât, prin care a fost admisă în parte contestația pe care a formulat-o împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 7835 din 31 ianuarie 2013 încheiată de Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului. Art. 23 din contractul de finanțare nr. 735 din 01 mai 2010 prevede că, în eventualitatea unui litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a Municipiului București.

Analizând problema competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii. Pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul București, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății. Astfel, în mod justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G.

nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Comisia de Soluționare a Contestației în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2014. Procesat de GGC - GV