ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2014

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul acțiunii judiciare

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 14 iunie 2013,

reclamantul Municipiul Alba Iulia - prin Primarul municipiului Alba Iulia, a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice - Comisia de Soluționare a Contestației, solicitând

anularea Deciziei nr. 132 din 22 aprilie 2013 emisă de către Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Comisia de soluționare a

Contestației; anularea titlului de creanță, respectiv a notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 7835 din 31

ianuarie 2013 privind proiectul cod SMIS 6905 cu titlul "Reparații

capitale străzi cu dotare tehnico-edilitară în municipiul Alba Iulia",

beneficiar U.A.T. Municipiul Alba Iulia, emisă de către Direcția Generală

Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene; exonerarea, pe cale de

consecință, a Municipiului Alba Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite

conform Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea corecțiilor

financiare nr. CA 7835 din 31 ianuarie 2013.

2.

Hotărârea primei instanțe aflate în conflict

Prin

Sentința civilă nr. 319 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a declinat competenta materiala și

teritoriala de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulata de

reclamanta Unitatea Administrativ - Teritoriala - Municipiul Alba Iulia, în

contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice, în favoarea Secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a

Curții de Apel București.

3.

Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin

Sentința civilă nr. 550 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de

reclamantul Municipiul Alba Iulia - prin Primarul municipiului Alba Iulia, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice - Comisia de Soluționare a Contestației, în favoarea Curții de Apel

Alba Iulia, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata

cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

4.

Regulatorul de competență

Înalta

Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art.

134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de

competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta

solicită anularea Deciziei nr. 132 din 22 aprilie 2013 emisă de ministerul

pârât, prin care a fost admisă în parte contestația pe care a formulat-o

împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare nr. CA - 7835 din 31 ianuarie 2013 încheiată de Direcția Generală

Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare și

Stabilire Nereguli - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și

Turismului.

Art. 23

din contractul de finanțare nr. 735 din 01 mai 2010 prevede că, în

eventualitatea unui litigiu între părți, survenit în executarea acestui

contract, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești

competente din raza teritorială a Municipiului București.

Analizând

problema competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului

administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât

în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce

privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se

adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul

pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să

convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea

beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot

o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului,

care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel,

în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o

competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență

deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea

reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea

publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Pentru

soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță

numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care

reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței

de contencios administrativ.

Înalta

Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea

cererii la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora

referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg

din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul

București, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății.

Astfel,

în mod justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce

privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de

competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în

legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală,

iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise

în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații

distincte și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor

publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat

procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu

dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia

prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice - Comisia de Soluționare a Contestației în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - GV