ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3565/2019

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 16 mai 2015 reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice anularea Deciziei nr. 43 din 17 februarie 2015 emisă de către M.D.R.A.P. - Serviciul de soluționare contestații, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 88.314 din 31 octombrie 2014, privind proiectul cod SMIS 6905 cu titlul "Reparații capitale străzi cu dotare tehnico-edilitară în municipiul Alba Iulia" beneficiar U.A.T. Municipiul Alba Iulia, prin care s-a aplicat o corecție financiară de 100% din valoarea contractului de servicii nr. x încheiat cu SC A. SRL și exonerarea reclamantului de la plata sumelor stabilite prin nota de constatare atacată.

Soluția instanței de fond Prin Decizia nr. 173 din 28 septembrie 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul Municipiul Alba Iulia prin primar, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Dezvoltând motivul de casare invocat recurentul reclamant susține că instanța recurge la textele de lege aplicabile spetei dar fie le încalcă în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată. A. Referitor la faptul că prin documentația de atribuire sunt stabilite criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii învederează că: Privind solicitarea completării și prezentării declarației privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 de către subcontractanții care îndeplinesc cel puțin 10% din contract consideră că Autoritatea contractantă nu putea restricționa participarea operatorilor economici la procedura de atribuire întrucât aceasta cerință este de ordin general, respectiv o declarație pe proprie răspundere privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind de natură să restricționeze participarea la procedură. Mai mult decât atât, la procedura organizată de Municipiul Alba Iulia pentru achiziționarea serviciului de dirigenție, operatorii ofertanți au depus oferte individuale și nici unul dintre aceștia nu au declarat că vor subcontracta părți din contract. Referitor la condiția impusă prin Fișa de date a achiziției la Cap. V.1. Situația personală a ofertantului de a completa Formularul 6 - prezentarea de certificate constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale, urmând ca în cazul unei asocieri fiecare ofertant să prezinte aceste documente, de asemenea și subcontractanții care îndeplinesc cel puțin 10% din contract - aceasta nu contravine prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 întrucât nu reprezintă un criteriu de calificare în înțelesul art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv nu se referă la situația personală, economică și financiară sau la capacitatea tehnică și/sau profesională a subcontractantului fiind doar unul formal la nivel de declarație, este de fapt declarația pe propria răspundere dată de subcontractanți privind neîncadrarea în prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006 Această cerință este conformă cu prevederile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2001 al Consiliului din 25 iunie 2002, modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 al Consiliului din 13 decembrie 2006, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 390 din 30 decembrie 2006. secțiunea 3 - Procedurile de achiziționare, art. 93 alin. (1) lit. d) potrivit căreia sunt excluși de la participarea la procedurile de achiziții publice candidații sau ofertanții care nu și-au îndeplinit obligațiile de plată a contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale sau de achitare a impozitelor în conformitate cu prevederile legale ale țării în care sunt stabiliți sau ale țării autorității contractante sau ale țării unde se execută contractul. Totodată la art. 93 se precizează faptul că în scopul aplicării corecte a alin. (1), la solicitarea autorității contractante, candidatul sau ofertantul trebuie "atunci când se are în vedere o subcontractare, să certifice că subcontractantul nu se află într-una din situațiile menționate mai sus", aferente alinatului (1). Scopul mențiunilor arătate din fișa de date a achiziției cu privire la subcontractanți este acela al respectării condițiilor art. 93 din Regulamentul 1605/2002 care permite excluderea de la procedură a ofertanților care și-au declarat subcontractanți aflați în situațiile de la alin. (1) al art. 93 respectiv de la art. 180 - 181 din O.U.G. nr. 34/2006. În interpretarea art. 93, autoritatea contractantă poate solicita ofertanților să facă dovada că subcontractanții lor nu se află în situațiile prev. de art. 1, prin depunerea de certificate în acest sens. Astfel, cele impuse în documentația de atribuire nu restricționează participarea la procedură. Cu sau fără aceasta condiționare, autoritatea nu putea admite nici ofertanții aflați în situațiile prev. la art. 93 alin. (1), nici ofertanții cu subcontractanți aflați în situația prev de art. 93 alin. (1), care se regăsesc în art. 180 - 181 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare, o atare mențiune nu este o condiție de calificare impusă subcontractanților în sensul art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, fiind permisă de Regulamentul Comunitar, act cu aplicare directă în statele membre care se impune potrivit art. 148 din Constituția Romanici și a Tratatului de Aderare a României la UE. B. Referitor la condiția impusă prin Fisa de date a achiziției la Cap. V.

Capacitatea tehnică și/sau profesională; Informații privind experiența similară - declarație privind lista principalelor servicii din care să rezulte încheierea a cel puțin două contracte de servicii (diriginte de șantier) în ultimii 3 ani, care au avut ca obiect urmărirea de lucrări în domeniile: Lot x Drumuri poduri tunele, piste de aviație, transport pe cablu - de interes local - 1 contract și Construcții edilitare și de gospodărire comunală - 1 contract arată că ANRMAP nu a avut obiecțiuni cu privire la aceste cerințe minime de calificare pe care le-a verificat și pentru care și-a exprimat acordul prin publicare lor pe SEAP și nici ofertanții care au participat la procedură nu au contestat documentația de atribuire. Invocând art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data inițierii procedurii, a învederat că autoritatea contractantă a întocmit Nota Justificativă nr. 64.799 - 1 din 6 octombrie 2010, privind stabilirea criteriilor de calificare pentru achiziția publică de servicii diriginte de șantier, în conformitate cu prev art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și cu prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Singura clarificare cu privire la cerințele minime care pot fi prezumate a fi disproporționale în raport cu prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 sunt cele limitativ și expres enunțate în art. 9 din H.G. nr. 925/2006, modificată prin H.G. nr. 834/27.07.2009. Recurenta arată că nu a încălcat aceste este dispoziții. Invocând art. 11 alin. (1) H.G. nr. 925/2006 și art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006 învederează că autoritatea contractantă a precizat criteriile de calificare în invitația de participare nr. 268116 publicată în SEAP la 6 octombrie 2010 și în Documentația de atribuire, Fișa de date a achiziției nr. 64.803/2010. De asemenea, raportându-se la art. 179 și art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 consideră că a tratat cu maxim de interes și reponsabilitate documentația de atribuire a contractului, respectând principiul prevăzut în O.U.G. nr. 34/2006 la art. 2 lit. f), eficiența utilizării fondurilor publice. C. Referitor la faptul că autoritatea contractantă a modificat prevederea referitoare la durata contractului învederează că: Durata contractului de servicii aferente lotului x reprezintă perioada derulării lucrărilor de execuție ce urmau să fie supravegheate de către diriginții de șantier, respectiv de 24 luni. Contractul de servicii x din 15 noiembrie 2010 are durata de 24 luni conform ofertei financiare depusă de către SC B. SRL. Autoritatea contractantă nu a modificat prevederile referitoare la durata contractului. În Documentația de atribuire, Fișa de date a achiziției nr. 64.803/2010 publicată în SEAP, la pct. II.1.4 - durata contractului - lot x - este de 1 - 24 luni, respectiv în caietul de sarcini B. pct. 5 - data de începere a contractului și perioada de execuție - este prevăzut "24 luni pentru Lotul 1". În contractul de servicii nr. x încheiat cu SC B. SRL, la art. 6 durata contractului, este de 24 luni. D. Referitor la faptul că autoritatea contractantă a atribuit contractul fără respectarea criteriului atribuire "prețul cel mai scăzut" învederează că autoritatea contractantă a aplicat factorul de evaluare "prețul cel mai mic" numai ofertelor admisibile, respectiv cea prezentată de către SC A. SRL conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. E. Pornind de la definirea legală a neregulii reglementată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 arată că pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: - să fie săvârșite abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor sau altor angajamente legal încheiate; - abaterea să fie săvârșită prin acțiune sau inacțiune, de către un beneficiar sau o autoritate cu competență în gestionarea fondurilor europeană - prin această abatere să se fi creat un prejudiciu sau să se poată crea un prejudiciu bugetului UE/bugetelor donatorilor internaționali și/sau fondurilor publice naționale printr-o sumă plătită necuvenit. Se arată că această opinie este confirmată și de punctul de vedere al Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul Deciziei nr. 4985 din 23 noiembrie 2012, dată în Dosarul nr. x/2011. În spiritul acesteia, consideră că fapta ar fi fost de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naționale din care s-a făcut cofinanțarea proiectului, în măsura în care s-ar fi dovedit în speță că au existat operatori economici care să fi formulat oferte în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, care au fost declarate ca inacceptabile urmare a faptului că nu îndeplineau cerințele minime de calificare impuse ori că au existat operatori economici care nu au mai depus oferte întrucât nu îndeplineau cerințele minime, dar care aveau o experiență profesională suficientă pentru derularea contractului și a căror ofertă ar fi fost mai avantajoasă decât cea desemnată câștigătoare. Consideră că nu se poate vorbi de un prejudiciu efectiv suferit de bugetul finanțatorului iar legea nu face o anticipare pentru o asemenea neregularitate, ceea ce impunea cercetarea și dovedirea existentei și întinderii lui de către pârât. Existența prejudiciului sau a unui posibil prejudiciu prin efectuarea unor plăți nejustificate, reprezintă o condiție esențială și suplimentară față de condiția existentei unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții. Impactul financiar al neregulii constatate nu există în contextul factual dovedit. Se putea concluziona despre contract că a fost atribuit cu respectarea legislației privind achizițiile publice, însă nu au fost respectate unele obligații auxiliare, dar acest tip de neregulă este doar de natură formală, fără un potențial impact financiar, iar conform pct. 1.12 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 exista posibilitatea de a nu se aplica nici o corecție financiară. În consecință solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În drept invocă art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; art. 483, art. 485- 490, art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 C. proc. civ. Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 solicită judecarea și în lipsă. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă pentru următoarele considerente: În principal, solicită să constate faptul că recurenta nu face decât să reia motivele prezentate odată cu judecarea în fond a prezentei cauze (înlăturate de către instanța de fond) fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinței atacate. Astfel, invocă excepția nulității recursului formulat de reclamantă având în vedere art. 483 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează scopul acestei căi de atac și faptul că acesta se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate. Faptul că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate rezultă și din structura art. 488 C. proc. civ. care prevede, în mod expres și limitativ, motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt. Invocând și art. 489 alin. (1) C. proc. civ. susține că, simpla nemulțumire a UAT Municipiul Alba Iulia fată de soluția instanței de fond nu poate fi asimilată unei reale motivări a recursului. În subsidiar, în situația în care se va trece peste această excepție solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente: A. În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la completarea Declarației privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 și de către subcontractanții care îndeplinesc cel puțin 10% din contract, învederează: În speță, prin fișa de date a achiziției s-a solicitat: "Notă a) Toate certificatele trebuie să fie valabile la depunerea ofertelor din care să rezulte clar că la data licitației ofertantul nu înregistrează datorii restante ... fiecare ofertant este obligat să prezinte aceste documente, de asemenea și subcontractanții care îndeplinesc cel puțin 10% din contract." Raportat la această cerință arată că, legiuitorul conferă dreptul ofertantului/candidatului de a subcontracta o parte din servicii, iar prin prevederile art. 188 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006 se stabilește dreptul autorității contractante de a solicita informații privind proporția în care contractul de servicii urmează să fie îndeplinit de către subcontractanți și specializarea acestora. Așa cum a reținut și instanța de fond, prin încheierea contractului de achiziție publică, contractantul este direct răspunzător pentru îndeplinirea contractului de servicii, chiar dacă are părți pe care le-a subcontractat. Părțile în contractul de achiziție publică sunt autoritatea contractantă și ofertantul câștigător, subcontractanții au calitatea de terți în raport de contractul astfel încheiat. Întrucât contractul de achiziție publică nu este încheiat de autoritatea contractantă cu subcontractanții și, prin urmare, recurenta nu îi poate trage la răspundere pentru o eventuală neexecutare a acestuia, este lipsită de relevanță îndeplinirea condițiilor de calificare de către subcontractanți. Dreptul autorității contractante este de a cunoaște ce parte din contract este subcontractantă și totodată de acceptare a subcontractanților, întrucât introducerea unui subcontractant nu trebuie să conducă la modificarea propunerii tehnice și financiare inițiale. Astfel, cerințele recurentei privind îndeplinirea unor condiții sau criterii de calificare de către eventualii subcontractanți sunt restrictive, împiedicând anumiți potențiali ofertanți să participe la procedura de atribuire din cauza interdicțiilor stabilite în documentația de atribuire. B. Referitor la susținerile recurentei în ceea ce privește condiția impusă prin Fișa de date, pct. V.4) Capacitatea tehnică și/sau profesională, Informații privind experiența similară: "Cerință obligatorie: declarație privind lista principalelor servicii din care să rezulte încheierea a cel puțin două contracte de servicii (dirigenție de șantier) în ultimii 3 ani, care au avut ca obiect urmărirea de lucrări în domeniile: Lotul I - Drumuri poduri tunele, piste de aviație, transport pe cablu - de interes local - 1 contract și Construcții edilitare și de gospodărire comunală - 1 contract. Obiectul proiectului este "Reparații capitale străzi cu dotare edilitară în Municipiul Alba Iulia" În concordanță cu prevederile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la momentul desfășurării achiziției, autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia. Scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie sa reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică și capacitatea de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia. Coroborând prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cu normele de aplicare, rezultă că legiuitorul a menționat clar și expres faptul că autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de achiziție prin cerințele minime de calificare stabilite. Art. 9 din H.G. nr. 925/2006 instituie o excepție în favoarea autorității contractante, în sensul că poate impune o cerință minimă în raport cu situația economică și financiară, dar cu îndeplinirea cumulativă a unor condiții: - cerința să aibă legătură concretă cu un eventual risc de neîndeplinire; - cerința să fie motivată de către autoritatea contractantă. Excepțiile sunt însă de strictă interpretare și aplicare. Pe acest considerent, derogarea de la cadrul general reglementat de O.U.G. nr. 34/2006 se face numai în anumite situații și numai în baza unei motivări temeinice a autorității contractante. În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, în cadrul Notei justificative x din 6 octombrie 2010 privind stabilirea criteriilor de calificare pentru achiziția publică de servicii diriginte de șantier nu se regăsește o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerințe minime. Conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în motivarea cerinței minime impuse/autoritatea contractantă avea obligația să țină cont de principiile stabilite prin art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare, deși în sensul respectării prevederilor domeniului achizițiilor publice, în motivarea cerinței minime astfel stabilite, se impunea ca autoritatea contractantă să evidențieze legătura între această cerință și natura și complexitatea contractului de achiziție publică, din nota justificativă se reține că această cerință nu este detaliat motivată. Întocmirea Notei justificative numai pentru ca procedura de licitație să fie conformă din punct de vedere scriptic cu legislația în vigoare, nu poate echivala cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Nota justificativă este necesară pentru a motiva detaliat necesitatea unei cerințe/criteriu care impune anumite condiții ofertanților, condiții a căror nerespectare conduce la excluderea de la procedura de licitație. Ori, recurenta s-a limitat doar la întocmirea unui document care copiază cerințele de calificare enumerate în Fișa de date a achiziției, fără însă a detalia necesitatea acestor cerințe. Referitor la afirmațiile recurentei privitoare la acceptarea spre publicare în SEAP de către ANRMAP a cerințelor minime de calificare, precizează că, potrivit dispozițiilor art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP. Autoritatea contractantă este singura responsabilă de nerespectarea condițiilor legale în materie de achiziții publice. Verificările efectuate de către echipa de control din cadrul MDRAP au altă bază legală decât controlul exercitat de ANRMAP la publicarea în SEAP și altă întindere, acestea neputând sub nicio formă să se excludă reciproc. Recurenta a cunoscut și și-a asumat prin încheierea contractului toate drepturile și obligațiile aferente acestuia, cunoscând verificările care se fac asupra modului de implementare. Abia din data de 8 august 2011, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 801/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea ANRMAP, au apărut reglementări în sensul verificării documentației de atribuire (inaplicabile însă în speța de față, întrucât sunt ulterioare momentului desfășurării procedurii de achiziție). Mai mult decât atât, controlul exercitat de către ANRMAP nu este absolut, întrucât art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006, la alin. (23) prevede: "(23) Nedetectarea erorilor prevăzute la alin. (22) în procesul de verificare nu afectează dreptul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice de a sancționa, pe parcursul activității de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293." C În ceea ce privește modificarea, de către recurentă, a prevederilor referitoare la durata contractului, arată: Pentru achiziționarea de servicii UAT Municipiul Alba Iulia a încheiat cu SC A. SRL Contractul nr. x din 15 noiembrie 2010 în valoare de 145.000 RON la care se adaugă 34.800 RON TVA. Intimatul invocă art. 3 lit. j) art. 33 alin. (1) și alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006 arătând că informațiile pot fi aduse la cunoștința ofertanților prin publicarea modelului de contract, anexa cu formulare fiind parte integrantă din documentația de atribuire (în cazul achiziției de față, secțiunea III din documentație). În modelul de contract din secțiunea formulare, care face parte din documentația de atribuire, s-a specificat la art.

Durata Contractului "6.1 Durata prezentului contract este de la data semnării acestuia până la data restituirii integrale a garanției de bună execuție pe baza procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor, semnat fără obiecțiuni". Tot în documentația de atribuire se specifică la punctul 11.1.4 Obiectul contractului, "Durata contractului de achiziție publică lotul x luni precum și perioada de garanție acordată lucrărilor de maxim 5 ani". În Contractul de servicii nr. x din 15 noiembrie 2010 încheiat cu SC B. SRL, la art. 6 Durata contractului se prevede: "6.1 Durata prezentului contract este de 24 luni, începând cu data de 15 noiembrie 2010; 6.2 - Prezentul contract încetează să producă efecte la data finalizării documentației ce face obiectul prezentului contract, respectiv 15 noiembrie 2012". Astfel, prevederea referitoare la durata contractului, așa cum a fost ea menționată în modelul de contract din secțiunea formulare, a fost modificată la încheierea Contractului de servicii nr. x din 15 noiembrie 2010. Modificarea prevederii referitoare la durata contractului a condus la nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) și alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la contractul ce urmează a fi atribuit. Înainte de a trece la orice fel de modificare a cerințelor inițiale ale unui contract, autoritățile contractante vor stabili dacă modificarea avută în vedere, raportată la circumstanțele specifice ale contractului, este substanțială sau nu. Dacă în urma acestei analize, modificarea avută în vedere este substanțială, autoritatea contractantă trebuie să reoferteze contractul, pentru a evita afectarea condițiilor inițiale ale competiției. Astfel, modificarea duratei contractului reprezintă în fapt introducerea de condiții care dacă ar fi făcut parte din procedura de atribuire inițială, ar fi fost cunoscute de către toți operatorii economici interesați și, în concluzie, ar fi permis prezentarea și a altor oferte decât cele prezentate inițial, sau ar fi permis atribuirea contractului unui alt ofertant. Intimatul invocă și încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b), precum și alin. (2) lit. b) și lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, fiind restricționată nemotivat participarea la procedura de atribuire. Pe de altă parte contractul de achiziție publică se încheie în baza regulilor și cerințelor solicitate în documentația de atribuire aferentă procedurii, reguli și cerințe cărora li s-a făcut publicitate tocmai în scopul respectării principiilor promovații liberei concurențe și garantării tratamentului egal. Prin urmare, modificarea unor clauze contractuale referitoare la durata contractului a creat premisele încălcării prevederilor ordonanței anterior menționate. În consecință susține că fapta săvârșită de către recurentă reprezintă o abatere de la legislația în domeniul achizițiilor publice, în sensul în care procedura de atribuire a fost viciată în momentul semnării contractului, prin modificările aduse condițiilor inițiale ale acestuia. D. În ceea ce privește afirmațiile recurentei referitoare la atribuirea contractului fără respectarea criteriului de atribuire "prețul cel mai scăzut", învederează că au fost depuse două oferte, respectiv oferta SC A. SRL - 145.000 RON fără TVA și oferta SC C. SRL - 50.000 RON. Contractul a fost atribuit SC A. SRL, la prețul de 145.000 RON, oferta SC C. SRL fiind respinsă ca neîndeplinind cerințele de calificare privind capacitatea tehnică și profesională. Ca urmare a notei de verificare înregistrată la autoritatea contractantă sub nr. x din 27 mai 2014 prin care auditorii solicită autorității contractante să precizeze exact cerința de calificare neîndeplinită de SC C. SRL, întrucât în raportul procedurii și în adresa de notificare privind rezultatul procedurii nu se specifică decât că nu a îndeplinit una din cerințele de calificare privind capacitatea tehnică și profesională, recurenta a răspuns prin Adresa nr. x din 27 mai 2014 următoarele: "Oferta depusă de SC C. SRL este considerată inacceptabilă deoarece în conformitate cu art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 (...) nu îndeplinește una dintre cerințele de calificare (...) Ofertantul prezentând datele și documentele pentru susținerea echipei de diriginți formată doar din 2 ingineri autorizați în domeniul Drumuri poduri tunele, piste de aviație transport de cablu de interes local în loc de 3 ingineri și 2 ingineri autorizați în domeniul Construcții edilitare și de gospodărire comunală în loc de 1 inginer". La dosarul achiziției publice, documentele de calificare ale SC C. SRL conțin autorizații ISC pentru 4 ingineri, după cum urmează: - D. - domeniile 1 Produse pentru construcții, 2.3 Construcții civile, industriale, agricole categoria de importanță B, 6.1 Lucrări tehnico edilitare de alimentări cu apă și canalizare; - E. - domeniile 1 Produse pentru construcții, 3.1 Drumuri, poduri, tunele, piste de aviație, transport pe cablu de interes național, 6.1 Lucrări tehnico-edilitare de alimentări cu apă și canalizare; - F. - domeniile 3.1 Drumuri poduri tunele piste de aviație, transport pe cablu -de interes național; - G. 6.1 Lucrări tehnico edilitare de alimentări de apă și canalizare. Doi dintre ingineri, respectiv D. și G. au fost propuși și în echipa de experți a SC B. SRL, aceștia semnând declarații de disponibilitate pentru ambii ofertanți. La dosarul SC A. SRL se regăsește și autorizația domnului D. pentru domeniul 3.1 Drumuri poduri tunele piste de aviație, transport pe cablu de interes național. Prin urmare, comisia de evaluare avea cunoștință de faptul că din cei 4 ingineri propuși de SC C. SRL 3 sunt autorizați pe domeniul 3.1 Drumuri, poduri, tunele, piste de aviație, transport pe cablu - de interes național așa cum se solicită prin documentația de atribuire, deci SC C. SRL îndeplinea cerințele de calificare. Cu toate acestea comisia nu a formulat solicitări de clarificări ofertantului SC C. SRL, ci a atribuit contractul SC A. SRL la un preț de trei ori mai mare. De asemenea, ambii ofertanți au același asociat principal, respectiv H., care deține 99,5% din părțile sociale ale SC A. și 100% din părțile sociale ale SC C. SRL, fiind și administratorul ambilor ofertanți. Autoritatea contractantă a acceptat cele două oferte aparținând unor societăți afiliate, care propun aceeași echipă de specialiști în proporție de 50%, cu prețuri discrepante și care sunt de natură să denatureze concurența reală. Potrivit art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006: "întreprinderile afiliate au dreptul de a participa în cadrul aceleiași proceduri de atribuire, dar numai în cazul în care participarea acestora nu este de natură să distorsioneze concurența. În acest sens, operatorul economic are obligația de a include în oferta sa lista cuprinzând întreprinderile afiliate, în măsura în care acestea există". În completare, alin. (3) dispune: "în sensul prevederilor alin. (2), prin întreprindere afiliată se înțelege orice subiect de drept: a) asupra căruia un alt subiect de drept poate exercita, direct sau indirect, o influență dominantă; sau b) care poate exercita o influență dominantă asupra altui subiect de drept; sau c) care, ca urmare a asocierii cu un subiect de drept, se află sub influența dominantă a unui alt subiect de drept". Echipa de control a menționat în Nota de constatare a cărei anulare se solicită în prezenta cauză faptul că circumstanțele menționate indică o posibilă fraudă, conform Anexei 1 la H.G. nr. 875/2011 "(...) 3.3 Practici de cooperare secretă (...) Mai mulți ofertanți care cooperează convin să depună oferte la preturi excesive sau conținând condiții inacceptabile, pentru a favoriza selectarea unui contractant preferat la un preț majorat artificial (...) Ofertele de curtoazie pot fi depuse inclusiv de societăți-paravan sau firme afiliate (...)". E. În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la inexistenta unei nereguli reiterează susținerile din cadrul apărărilor formulate cu ocazia judecării în fond a cauzei, astfel: În speță s-a săvârșit o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Potrivit acestei prevederi legale, pentru a fi în prezența unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiune beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare și ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit. În speță, neregula constă în acțiunea recurentei de a se abate de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, precum și de la prevederile contractului de finanțare. Prin neregula săvârșită s-a adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit. Din analiza definiției neregulii se observă sancționarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate care prejudiciază/a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetele comunităților europene finanțatoare printr-o sumă plătită necuvenit. Suma plătită necuvenit este suma plătită pentru cheltuieli efectuate fără respectarea legislației în materia achizițiilor publice. În condițiile menționate mai sus, constatându-se existența abaterii privind materia achizițiilor publice, sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 "în cazul în care se constată nereguli în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind procedurile de achiziție, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie în raport cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, se emit note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21. (2).Valoarea creanței bugetare stabilită în baza prevederilor alin. (1) se calculează prin stabilirea de corecții financiare în conformitate cu prevederile anexei, cu excepția cazurilor în care: a) sancțiunile prevăzute în legislația națională în domeniul achizițiilor publice impun aplicarea unor corecții mai mari decât cele prevăzute în anexă". Încadrarea ca neregulă a abaterilor constatate se face respectându-se Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 unde sunt specificate tabelar Abaterea constatată/Descrierea abaterii constatate/Corecție/Reducere. Din această perspectivă, arată că scopul legiuitorului a fost de a atribui în sarcina beneficiarilor fondurilor nerambursabile o răspundere contractuală și legală care nu impune autorității care a acordat aceste fonduri alte cerințe pentru a constanta caracterul neeligibil al acestora cu excepția constatării unor nereguli, astfel încât în măsura identificării unor astfel de nereguli să rezulte în mod direct existența unei astfel de legături de cauzalitate între acțiunea neconformă și posibilitatea producerii unui prejudiciu. Invocând art. 2 pct. 7. din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E și art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene arată că în acord cu legislația europeană, existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existenta prejudicierii bugetului U.E. Astfel, existența unui prejudiciu nu depinde de prețul obținut în urma procedurii de achiziție, de inexistența eventualelor contestații depuse de participanții la procedură sau de numărul mare a acestora. O neregulă cu impact financiar reprezintă o situație în care s-a realizat plata unor fonduri ce constituie cheltuieli nejustificate, prejudiciindu-se astfel bugetul european. Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare. Abaterile de la prevederile legislației naționale și comunitare se sancționează, consecința fiind neeligibilitatea acelor cheltuieli. Contractul de finanțare este un acord cu termeni specifici, privind furnizarea, în anumite condiții, a finanțării nerambursabile pentru acoperirea parțială a costurilor eligibile efectuate în vederea implementării unui proiect și o condiție esențială pentru ca o cheltuială să fie eligibilă, este ca aceasta să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare. Prin încheierea contractului de finanțare, recurenta a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a obligat, potrivit art. 9 alin. (2), să respecte prevederile legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, nerespectarea acestor obligații conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate. În acest sensul invocă și jurisprudența secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia civilă nr. 3764 din 27 septembrie 2012 precum și jurisprudența CJUE prin care s-a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare a Uniunii - C-465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31, statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauza rambursarea finanțării C-271 pct. 48. C-465/10 pct. 32 regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos C-199/03, pct. 15. În concluzie, obligația de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței producerii unui prejudiciu. Coroborând considerentele mai sus menționate cu dispozițiile Regulamentelor Consiliului nr. 1083/2006 și 1828/2006, respectiv Decizia Comisiei C/2011/476, interpretarea dată dispozițiilor legale cu privire la sarcina probei referitoare la existența și producerea unui prejudiciu prin nereguli constatate în cadrul derulării unei proceduri de achiziție publică este în afara scopului acestor reglementări și al încheierii contractului de finanțare între părți. În caz contrar, ar fi lipsită de esență obligația statului de a recupera fondurile acordate care nu sunt eligibile în cadrul unor proceduri de atribuire desfășurate cu nerespectarea dispozițiilor în materie de achiziții publice, fiind încălcate principiile liberei concurențe și al egalității de tratament între posibilii ofertanți la aceste proceduri, dar și impunerea autorităților de management a unor sarcini imposibile în astfel de cazuri, respectiv obligația de a proba ipotetic certitudinea producerii unui astfel de prejudiciu, deși dispozițiile legale și comunitare/europene menționate anterior nu impun o asemenea cerință suplimentară. În concluzie, atâta timp cât beneficiarii fondurilor europene nerambursabile încalcă dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene și cel național aferent acestuia este prejudiciat, se impune aplicarea unor corecții financiare, motiv pentru care solicită înlăturarea susținerilor recurentei la acest punct. Solicită, în principal, anularea ca nemotivat a recursului formulat de către reclamantă, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 173 din 28 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a Deciziei nr. 43 din 17 februarie 2015 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 31 octombrie 2014. În drept invocă art. 205 coroborat cu art. 490 C. proc. civ. iar în conformitate cu dispozițiile art. 223 coroborat cu art. 411 C. proc. civ., solicităm judecarea cauzei și în lipsa părților. Recurentul reclamant Municipiul Alba Iulia a formulat răspuns la întâmpinare prin care, relativ la apărările formulate de intimat a arătat următoarele: I. Cu privire la excepția nulității recursului invocat de intimatul pârât solicită respingerea acesteia considerând că sunt îndeplinite cerințele de formă ale recursului, respectiv încadrarea motivelor de recurs în motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. II. Cu privire la considerentele invocate prin întâmpinare vizând respingerea recursului ca nefondat arată că argumentele vizând nelegalitatea Sentinței nr. 173 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au fost prezentate și dezvoltate în recursul formulat. În drept invocă art. art. 490, alin. (2), din C. proc. civ. 5. Soluția instanței de recurs 1. Excepția nulității recursului Nu pot fi reținute ca întemeiate sub aspectul excepției analizate susținerile intimatului pârât, în sensul că recurenta reclamantă se rezumă a relua în motivarea cererii de recurs motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, deoarece un astfel de procedeu nu este principial prohibit de normele juridice ce reglementează calea de atac a recursului ci, dimpotrivă, este reclamant de devoluțiunea asupra aspectelor de nelegalitate ce se produce prin intermediu recursului. Astfel, din interpretarea coroborată a art. 488 alin. (2) și art. 494 cu referire la art. 478 alin. (2) și (3) C. proc. civ. rezultă nu numai că recurentul poate, dar și că este ținut a invoca în fața instanței de recurs numai acele motive care, fie nu au putut fi invocate în fața instanței de fond, fie că au fost invocate în termen însă au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Cu alte cuvinte, raportat la speța dedusă judecății, se reține că reclamantul este în drept să invoce pe calea recursului acele aspecte de nelegalitate invocate în fața instanței de fond în condițiile legii, în situația în care acestea au fost reținute ca neîntemeiate. Pe de altă parte nu poate fi reținută ca fiind întemeiată nici susținerea intimatului referitor la faptul că motivele prezentate prin cererea de recurs pun în discuție temeinicia sentinței recurate iar nu nelegalitatea acesteia așa cum impun normele ce reglementează calea de atac a recursului. În acest sens se are în vedere că, așa cum arată dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor". Pe de altă parte, din dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează motivele de casare, rezultă că nu toate motivele de nelegalitate sunt apte a conduce la reformarea în recurs a hotărârii instanței de fond, ci numai acele motive de nelegalitate reglementate expres și limitativ de dispoziția legală anterior precizată ca motive de casare. Ca urmare se reține că, prin reglementarea actuală a C. proc. civ. legiuitorul face o diferențiere între noțiunile "motive de nelegalitate" și "motive de casare" utilizate în cuprinsul dispozițiilor legale ce reglementează recursul. Diferențierea este una de natura gen proxim - categorie specifică în care genul proxim îl constituie noțiunea de "motive de nelegalitate" iar categoria specifică, ce se subsumează acestuia, este reprezentată de noțiunea "motive de casare". Analizând din acest punct de vedere dispozițiile legale anterior indicate se reține că legiuitorul impune recurentului sub sancțiunea nulității cererii de recurs obligația de a indica "motive de nelegalitate" iar nu "motive de casare", încadrarea motivelor de nelegalitate invocate în motivele de casare reglementate expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. urmând a fi apreciată de instanța de recurs în raport de motivele invocate, așa cum dispune expres art. 489 alin. (2) C. proc. civ. care, interpretat per a contrario, arată că sancțiunea nulității recursului nu intervine în situația în care recurentul a prezentat motive de recurs, decât în ipoteza în care acestea nu sunt susceptibile a fi încadrate în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Făcând aplicarea celor mai sus arătate în speța dedusă judecății se reține că, recurenta reclamantă, deși prin cererea de recurs face și referiri la starea de fapt reținută de către instanța de fond ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză, ceea ce excede controlului judiciar exercitat de instanța de recurs, face de asemenea referiri și la modul de interpretare și aplicare în speța dedusă judecății a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, Regulamentului (CE, Euratom) modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 și ale O.U.G. nr. 66/2011, incidente în speța dedusă judecății și prin prisma cărora recursul urmează a fi analizat potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent ca motiv de casare. Pentru aceste considerente se va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului formulat de reclamantă: A. În ceea ce privește susținerile recurentei privind solicitarea completării și prezentării declarației privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 de către subcontractanții care îndeplinesc cel puțin 10% din contract se constată că, așa cum a reținut instanța de fond prin fișa de date a achiziției capitolul V Criterii de calificare și selecție V.1) Situația personală a candidatului/ofertantului, s-a solicitat prezentarea de certificate constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale și de la subcontractanții care îndeplinesc cel puțin 10% din contract. Or, așa cum arată și instanța de fond, prin art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în forma sa incidentă în speță, legiuitorul conferă dreptul ofertantului/candidatului de a subcontracta o parte din servicii în condițiile în care, în continuare, răspunderea pentru îndeplinirea contractului revine tot ofertantului. De asemenea art. 188 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006 statuează dreptul autorității contractante de a solicita informații privind proporția în care contractul de servicii urmează să fie îndeplinit de către subcontractanți și specializarea acestora. Așa cum a reținut și instanța de fond, prin încheierea contractului de achiziție publică, contractantul este direct răspunzător pentru îndeplinirea contractului de servicii, chiar dacă anumite părți le-a subcontractat. Părțile în contractul de achiziție publică sunt autoritatea contractantă și ofertantul câștigător, subcontractanții au calitatea de terți în raport de contractul astfel încheiat. Astfel, ofertantul câștigător, devenit contractant, este direct răspunzător pentru îndeplinirea contractului față de autoritatea contractantă și pentru părțile din contract pe care le-a subcontractat iar subcontractanții răspund față de contractantul principal. Ca urmare, prin documentația de atribuire autoritatea contractantă putea impune criterii de calificare și selecție numai privitoare la ofertanți, cerințele privind îndeplinirea unor condiții de calificare de către subcontractanți fiind astfel restrictive deoarece împiedică potențiali ofertanți care doresc să subcontracteze o parte din contract și nu pot dovedi îndeplinirea criteriului solicitat prin documentația de atribuire de către subcontractantul/subcontractanții lor, să participe la procedură. Art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 invocat de recurentă este astfel lipsit de relevanță în raport de problema analizată deoarece se referă la situații în care se pot afla ofertanții/candidații și care atrag excluderea acestora din procedură, iar nu situația eventualilor subcontractanți. De asemenea art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii în forma sa incidentă în speță, invocat de recurentă arată că: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanți, dar resursele materiale și umane ale subcontractanților declarați se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens." Cu alte cuvinte resursele materiale și umane ale subcontractanților declarați pot fi avute în vedere la evaluarea ofertelor însă nu pot constitui criteriu de calificare, așa cum s-a procedat în speța dedusă judecății de către recurenta reclamantă. De altfel și din art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, care reglementează criteriile de calificare și selecție ce pot fi impuse de autoritatea contractantă și la care recurenta face referire rezultă că acestea trebuie să privească pe candidat/ofertant iar nu eventualii subcontractanți. Susținerile recurentei privind dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 au fost de asemenea în mod temeinic înlăturate de instanța de fond dat fiind obiectul de reglementare al acestui act normativ și obiectul contractului de achiziție publică analizat în speță ce nu se subsumează domeniului de reglementare al Regulamentului invocat. B. Referitor la susținerile recurentei în ceea ce privește condiția impusă prin Fișa de date, pct. V.4) Capacitatea tehnică și/sau profesională, Informații privind experiența similară: "Cerință obligatorie: declarație privind lista principalelor servicii din care să rezulte încheierea a cel puțin două contracte de servicii (dirigenție de șantier) în ultimii 3 ani, care au avut ca obiect urmărirea de lucrări în domeniile: Lotul I - Drumuri poduri tunele, piste de aviație, transport pe cablu - de interes local - 1 contract și Construcții edilitare și de gospodărire comunală - 1 contract se are în vedere că obiectul proiectului în cadrul căruia sa încheiat contractul analizat este "Reparații capitale străzi cu dotare edilitară în Municipiul Alba Iulia" Așa cum a reținut și instanța de fond referitor la această condiție, potrivit art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la momentul desfășurării achiziției, autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în c