ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3243/2015

Decizia nr. 3243/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/57/2013*, reclamantul Municipiul Alba Iulia reprezentat prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei nr. 146 din 16 mai 2013 emisă de pârât, anularea nNotei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 12 martie 2013 emisă de Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și, pe cale de consecință, exonerarea Municipiului Alba Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite conform notei de constatare din 12 martie 2013, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 161 din 18 iunie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 161 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Municipiul Alba Iulia reprezentat prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material,

pentru următoarele motive:

Instanța de fond a recurs la textele de lege aplicabile speței, însă, fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a interpretat greșit.

În conformitate cu prevederile legislației în vigoare, elaboratorul proiectului tehnic de execuție a lucrărilor are obligația să asigure nivelul de calitate corespunzător cerințelor esențiale, precum și urmărirea aplicării pe șantier a soluțiilor adoptate, respectiv, să asigure asistența tehnică pe perioada derulării lucrărilor, aspect care rezultă din Anexa nr. 4 - Metodologie privind elaborarea Devizului general pentru obiective și lucrări de investiții, care face parte integrantă din H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice.

Acest serviciu nu poate fi efectuat de către un alt proiectant, ci doar de proiectantul elaborator al proiectului, conform art. 84 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Proiectantul SC B. SRL este singurul răspunzător de urmărirea aplicării concrete a soluțiilor tehnice propuse în proiect pe durata execuției, iar din aceste considerente, acesta nu a cedat drepturile de autor asupra proiectului elaborat în baza contractului din 06 august 2009.

În tarifarea contractului de servicii de proiectare nu au fost incluse cheltuieli de asistență tehnică pe durata de realizare a lucrărilor, și astfel este obligatorie nominalizarea acestora în scopul respectării de către proiectant a cerințelor esențiale prevăzute de art. 22 lit. d), e), f) și g) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.

Mai mult, dacă pe parcursul derulării contractului de finanțare, beneficiarul ar atribui serviciul de asistență tehnică unui alt proiectant, această măsură ar putea duce la apariția divergențelor între proiectantul inițial și cel ce urmărește punerea în operă a proiectului tehnic, care de nenumărate ori trebuie completat și adaptat cerințelor din teren, aspecte ce se reglementează prin dispoziții de șantier.

În acest context, în mod cert nu se poate concluziona că ar fi prejudiciat bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naționale aferente printr-o sumă plătită necuvenit, neputând exista răspundere civilă dacă nu s-a produs un prejudiciu.

Apărările formulate de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Public a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile formulate de recurent nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 27 mai 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de reclamant.

Argumente de fapt și de drept relevante

În mod judicios instanța de fond, interpretând normele legale incidente în cauză, a constatat că recurentei-reclamante nu îi este aplicabilă situația de excepție prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, care permite aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

În cazul reglementat de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă trebuie să justifice existența unor motive tehnice, artistice sau legate de protecția unor drepturi de exclusivitate, care impun atribuirea contractului de achiziție publică numai unui anumit operator economic, fiind astfel imposibilă executarea lucrărilor de către un alt operator economic.

Susținerea recurentei-reclamante în sensul că respectivul contract de asistență tehnică derivă din contractul de servicii din 06 august 2009, încheiat pentru elaborarea proiectului tehnic, nu poate fi reținută pentru a justifica exclusivitatea în atribuirea contractului de asistență tehnică către operatorul economic care a întocmit proiectul tehnic.

Prestarea serviciilor de asistență tehnică constă în urmărirea aplicării pe șantier a soluțiilor adoptate, respectiv, a supravegherii punerii în practică a proiectului tehnic, nefiind vorba de motive legate de protecția unor drepturi de exclusivitate pentru a fi incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor.

În cuprinsul H.G. nr. 28/2008 sunt prevăzute cheltuieli de asistență tehnică din partea proiectantului pe perioada de execuție a lucrărilor dar această reglementare nu instituie obligația de atribuire a asistenței tehnice operatorului economic care a elaborat proiectul tehnic, ci stabilește numai conținutul cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice.

De asemenea, dispozițiile Legii nr. 10/1995, invocate de către recurentă, prevăd că operațiunile de proiectare și cele de asistență tehnică pot fi executate de operatori economici diferiți și nu instituie obligația proiectantului de a asigura asistența tehnică pe parcursul efectuării lucrărilor.

Afirmația recurentei potrivit căreia pe parcursul derulării lucrărilor s-ar impune modificarea proiectului tehnic și adaptarea acestuia cerințelor din teren, este neîntemeiată, deoarece această situație este pur ipotetică, iar orice modificare se va putea realiza numai cu acordul proiectantului inițial.

Prin urmare, în condițiile în care nu există constrângerea prestării serviciului de către un anumit operator economic, în mod corect s-a reținut faptul că obiectul contractului putea fi îndeplinit și de alți operatori economici, recurenta-reclamantă nefiind îndreptățită să recurgă la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în baza art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Este evident că procedând în mod nejustificat la atribuirea contractului fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, care are ca efect restrângerea concurenței operatorilor economici, autoritatea contractantă a impus un cadru limitat care a eliminat posibilitatea depunerii mai multor oferte, între care s-ar fi putut afla oferte mai avantajoase decât cea atribuită.

Astfel, atribuirea contractului în favoarea ofertantului desemnat în condițiile arătate, reprezintă un fapt posibil prejudiciabil, din moment ce exista posibilitatea depunerii mai multor oferte în cadrul unei proceduri de licitație deschisă sau restrânsă, ceea ce satisface cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Municipiul Alba Iulia reprezentat prin Primar, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 161 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.