ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2016

Decizia nr. 2548/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 mai 2013, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul Municipiul Petroșani reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei din 08 martie 2013 pronunțată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare din data 25 ianuarie 2013, și implicit, anularea Notei de constatare menționate, precum și obligarea pârâtului la restituirea sumelor de 6.318,62 lei și TVA recuperabilă în valoare de 1536 lei, aferente cererilor de rambursare nr. 5 și 6.

Prin Sentința civilă nr. 191 din 15 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Petroșani reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva Sentinței civile nr. 191 din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Municipiul Petroșani reprezentat prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii admiterii acțiunii, în esență, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond în mod eronat a constatat că autoritatea contractantă în solicitarea îndeplinirii cerinței considerate restrictive, a încălcat dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Din probatoriul administrat în cauză, din argumentele prezentate în fața primei instanțe și din specificul speței, rezultă că cerința impusă de autoritatea contractantă nu a fost restrictivă, întrucât faptul că nu au fost înregistrate contestații, solicitări de luare a măsurilor de remediere sau solicitări de clarificări din partea celor îndreptățiți sau interesați să participe la procedură, echivalează cu rămânerea definitivă a cerințelor și acceptarea acestora de către operatorii economici interesați.

Orice contract finanțat din fonduri europene este, prin prisma sursei de finanțare, un contract de o complexitate ridicată, deoarece, pe lângă cerințele din legislația națională, este obligatoriu să se respecte și regulile impuse de finanțator, reguli care nu se regăsesc și la derularea contractelor cu sursă de finanțare locală sau buget de stat.

Astfel, având obligația respectării Instrucțiunii 50 POR emise de M.D.R.A.P., autoritatea contractantă a solicitat cerința considerată restrictivă, tocmai pentru ca operatorii economici care depun oferte pentru prestarea serviciilor de această natură, să poată gestiona situațiile care apar pe parcursul execuției lucrărilor de construcții și să le transpună în tipicul solicitat de finanțator. Dirigintele de șantier, în calitatea sa de reprezentant al beneficiarului, trebuie să cunoască complexitatea și specificul unor situații care se regăsesc doar la contractele derulate cu sursă de finanțare europeană.

O.U.G. nr. 34/2006 permite atribuirea contractelor de achiziție publică atunci când la procedura de atribuire se depune o singură ofertă conformă, solicitarea clarificărilor de către comisia de evaluare este reglementată de art. 78 din H.G. nr. 925/2006 și este practic obligatorie, având în vedere că autoritatea contractantă este prima interesată de atribuirea contractului în cele mai bune condiții.

În cauză, obiectul contractului încheiat între PFA A. și SC B. SRL este același cu obiectul contractului semnat între SC B. SRL și SC C. SA și anume, "Asistență tehnică pentru Continuarea supervizării contractelor de lucrări ISPA Valea Jiului".

De asemenea, în aplicarea art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă a elaborat nota justificativă din 17 martie 2011, prin care motivează cerința privind experiența similară, arătând necesitatea și relevanța acesteia în raport cu natura contractului ce urma să fie atribuit.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 25 mai 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

În mod corect instanța de fond a reținut că cerința impusă de autoritatea contractantă cu privire la demonstrarea experienței similare prin prezentarea unui contract de dirigenție de șantier finanțat din fonduri europene, a restricționat participarea operatorilor la procedura de achiziție a contractului de prestări servicii, fiind încălcate dispozițiile art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Contrar susținerilor formulate de recurentul-reclamant, se constată că prin impunerea cerinței menționate s-a îngrădit accesul la procedură a operatorilor economici care nu au experiență în derularea de achiziții publice fără finanțare nerambursabilă, în condițiile în care, sursa de finanțare a lucrărilor pentru care au fost prestate servicii nu prezintă relevanță în demonstrarea experienței similare.

La formularea acestei concluzii în mod judicios prima instanță a avut în vedere împrejurarea că, inițial, ofertantul declarat câștigător nu a îndeplinit cerința minimă de calificare solicitată de reclamant, iar prin răspunsul la clarificări comunicat ulterior, operatorul economic a depus în dovedirea acestei cerințe contractul din 05 ianuarie 2009, încheiat cu SC B. SRL, care nu era finanțat în mod direct din fonduri europene, ci beneficiarul acestui contract, avea încheiat un alt contract de servicii cu autoritatea contractantă SC C. SA, care beneficia de finanțare nerambursabilă.

Mai mult, nota justificativă întocmită de recurentul-reclamant nu satisface exigențele impuse de art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, nefiind motivată necesitatea impunerii cerinței în discuție, din perspectiva modului în care natura sursei de finanțare poate influența capacitatea profesională a participanților la procedura de atribuire.

Susținerea recurentului potrivit căreia solicitarea cerinței respective a fost impusă de necesitatea respectării Instrucțiunii 50 emise de AM POR, nu poate fi reținută, având în vedere faptul că, pe de o parte, aceasta stabilește condițiile privind decontarea cheltuielilor diverse și neprevăzute din devizul general al contractelor de lucrări și a actelor adiționale încheiate pentru contractele de lucrări/servicii/furnizare finanțate din POR, iar pe de altă parte, dispozițiile instrucțiunii sunt opozabile autorității contractante și nu dirigintelui de șantier care prestează serviciile în cauză, indiferent de sursa de finanțare a contactului.

De asemenea, apărările recurentului potrivit cărora nu au fost solicitate clarificări la documentația de atribuire și nu au fost formulate contestații, nu constituie argumente în dovedirea legalității cerinței analizate, din moment ce nu s-a dovedit de către autoritatea contractantă faptul că oferta depusă era singura disponibilă sau cea mai competitivă în legătură cu serviciile preconizate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarate de reclamantul Municipiul Petroșani reprezentat prin Primar, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Petroșani prin Primar împotriva Sentinței nr. 191 din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED