ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1154/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 358/57/2013, reclamantul Municipiul Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea anularea Deciziei nr. 61 din 07 martie 2013, a notei de constatare nr. CA-276 din 04 ianuarie 2013 privind proiectul cod SMIS 6964 cu titlu "Reconstituire și punere în valoare acces latura de vest Cetatea Alba Carolina, fortificația de tip Vauban, municipiul Alba Iulia 14+600" și exonerarea de la plata tuturor sumelor stabilite conform notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-276 din 04 ianuarie 2013, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 192/57/2013 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Alba Iulia și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primarul Municipiului Alba Iulia în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 3575 din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul litigiului este reprezentat de cererea reclamantului de anulare a Deciziei nr. 61 din 07 martie 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-276 din 04 ianuarie 2013, precum și exonerarea de la plata tuturor sumelor stabilite prin această notă de constatare, actele administrative contestate fiind emise în baza O.U.G. nr. 66/2011. Art. 23 din contractul de finanțare nr. 1167 din 09 decembrie 2010 prevede că, în eventualitatea unui litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a Municipiului București.

Analizând problema competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii. Pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 R, text care reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul București, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății. Astfel, în mod justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G.

nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală, Consultare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2014. Procesat de GGC - GV