ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1154/2014

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul acțiunii judiciare

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 358/57/2013,

reclamantul Municipiul Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri Europene, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea anularea Deciziei nr. 61 din 07 martie 2013, a notei de

constatare nr. CA-276 din 04 ianuarie 2013 privind proiectul cod SMIS 6964 cu

titlu "Reconstituire și punere în valoare acces latura de vest Cetatea

Alba Carolina, fortificația de tip Vauban, municipiul Alba Iulia 14+600"

și exonerarea de la plata tuturor sumelor stabilite conform notei de constatare

a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-276 din 04

ianuarie 2013, cu cheltuieli de judecată.

2.

Hotărârea primei instanțe aflate în conflict

Prin

Sentința civilă nr. 192/57/2013 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

teritorială a Curții de Apel Alba Iulia și a declinat în favoarea Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de

soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul

Municipiul Alba Iulia, prin Primarul Municipiului Alba Iulia în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice -

Direcția Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene.

3.

Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin

Sentința civilă nr. 3575 din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei,

a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

4.

Regulatorul de competență

Înalta

Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art.

134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de

competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul

litigiului este reprezentat de cererea reclamantului de anulare a Deciziei nr.

61 din 07 martie 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA-276 din 04 ianuarie 2013, precum și exonerarea de

la plata tuturor sumelor stabilite prin această notă de constatare, actele

administrative contestate fiind emise în baza O.U.G. nr. 66/2011.

Art. 23

din contractul de finanțare nr. 1167 din 09 decembrie 2010 prevede că, în

eventualitatea unui litigiu între părți, survenit în executarea acestui

contract, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești

competente din raza teritorială a Municipiului București.

Analizând

problema competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia

contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine

publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în

ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a

se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul

pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să

convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea

beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot

o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea

reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel,

în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o

competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență

deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea

reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea

publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Pentru

soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță

numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 R, text care

reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței

de contencios administrativ.

Înalta

Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea

cererii la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora

referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg

din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul

București, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății.

Astfel,

în mod justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce

privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de

competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în

legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală,

iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise

în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații

distincte și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii

achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a

antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu

dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice - Direcția Generală, Consultare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene

în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV