ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3058/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1171/33/2013, reclamantul Municipiul Zalău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013, a solicitat anularea Notei privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanțare din 28 decembrie 2012 și a notei de respingere a pretențiilor beneficiarului din 14 mai 2013 și obligarea pârâtului la rambursarea valorii integrale a actului adițional din 24 iulie 2012 la contractul de lucrări din 16 septembrie 2011 încheiat cu Asocierea SC T. SRL și SC L. SA, respectiv fără aplicarea reducerii procentuale de 25 % din valoarea acestuia.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 25 din data de 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 1180 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul solicită anularea Notei privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanțare din 28 decembrie 2012 și a notei de respingere a pretențiilor beneficiarului din 14 mai 2013 și obligarea pârâtului la rambursarea valorii integrale a actului adițional din 24 iulie 2012 la contractul de lucrări din 16 septembrie 2011 încheiat cu Asocierea SC T. SRL și SC L. SA, respectiv fără aplicarea reducerii procentuale de 25 % din valoarea acestuia. Art. 23 din contractul de finanțare din 31 mai 2011 prevede că, în eventualitatea unui litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a Municipiului București.

Analizând problema competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii. Pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul București, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății. Astfel, în mod justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G.

nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Zalău, prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrație Publice, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013 în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014. Procesat de GGC - NN