ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3058/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3058/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
judiciare
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Cluj sub nr. 1171/33/2013, reclamantul Municipiul Zalău, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - în
calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007
- 2013, a solicitat anularea Notei privind aplicarea reducerilor procentuale
pentru contractul de finanțare din 28 decembrie 2012 și a notei de respingere a
pretențiilor beneficiarului din 14 mai 2013 și obligarea pârâtului la
rambursarea valorii integrale a actului adițional din 24 iulie 2012 la
contractul de lucrări din 16 septembrie 2011 încheiat cu Asocierea SC T. SRL și
SC L. SA, respectiv fără aplicarea reducerii procentuale de 25 % din valoarea
acestuia.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 25 din data de 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepția
necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 1180 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a
Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență
și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în
vederea soluționării conflictului de competență.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art.
135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum
și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va
stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă
din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul solicită anularea
Notei privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanțare
din 28 decembrie 2012 și a notei de respingere a pretențiilor beneficiarului din
14 mai 2013 și obligarea pârâtului la rambursarea valorii integrale a actului
adițional din 24 iulie 2012 la contractul de lucrări din 16 septembrie 2011
încheiat cu Asocierea SC T. SRL și SC L. SA, respectiv fără aplicarea reducerii
procentuale de 25 % din valoarea acestuia.
Art. 23 din
contractul de finanțare din 31 mai 2011 prevede că, în eventualitatea unui
litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi
soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a
Municipiului București.
Analizând problema
competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului
administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât
în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce
privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3)
din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și
completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa
fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului,
nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior
nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de
competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine
publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se
pretinde vătămat de o autoritate publică.
Astfel, în materia
contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență
alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă
de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului,
prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a
opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.
Pentru soluționarea
prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai
prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează
competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios
administrativ.
Înalta Curte constată
faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea
de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar
art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la
stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea
contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul București, nu
poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății.
Astfel, în mod
justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce privește
art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de competență a
intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu
executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în
legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza
O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte
și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor
publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat
procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135
alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Zalău,
prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrație Publice, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul
Operațional Regional 2007 - 2013 în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 iunie 2014.
Procesat
de GGC - NN