ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3151/2016

HOTĂRÂRE
15.11.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3151/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar nr. x/2013, la data de 20.08.2013, reclamantul Municipiul Bistrița - reprezentat legal prin Primarul Municipiului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat să fie obligat pârâtul la rambursarea sumei de 49.944,97 RON.

Prin modificarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Municipiul Bistrița a solicitat în principal obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 49.944,97 RON, iar în subsidiar anularea ca netemeinică și nelegală a notei de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului nr. 2485 din 21 ianuarie 2013 și a Notei privind aplicarea reducerilor procentuale nr. 84933 din 12 noiembrie 2012.

Prin sentința civilă nr. 549 din 12 noiembrie 2013 pronunțată în dosar nr. x/2013 Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale de soluționare a Curții de Apel Cluj, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta Municipiul Bistrița în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Curții de Apel București și a trimis cauza acestei instanțe spre competentă soluționare.

Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 321 pronunțată la data de 4 februarie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Municipiul Bistrița în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Curții de Apel Cluj.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1871 pronunțată la data de 9 aprilie 2014, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistrița prin Primarul municipiului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 iunie 2014 sub nr. de dosar nr. x/2014.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 500 din data de 28.10.2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată și modificată de reclamantul Municipiul Bistrița prin Primarul municipiului Bistrița - A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și în consecință, s-a dispus anularea Notei de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului nr. 2485 din 21 ianuarie 2013 și a Notei privind aplicarea reducerilor procentuale nr. 84933 din 12 noiembrie 2012 și a fost obligă pârâtul la rambursarea sumei de 49.944,97 RON.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, menținerea actelor administrative contestate - Nota de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului nr. 2485 din 21 ianuarie 2013 și Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nr. 84933 din 12 noiembrie 2012 - ca temeinice și legale.

Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a), b) și lit. d), art. 178 alin. (2), art. 179, art. 188 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 și art. 86 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2016 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 500 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 15 noiembrie 2016, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Contrar susținerilor recurentei-pârâte Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale.

Potrivit dispozițiilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare în perioada derulării procedurii de achiziție publică, "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la: a) situația personală a candidatului sau ofertantului; b) capacitatea de exercitare a activității profesionale; c) situația economică și financiară; d) capacitatea tehnică și/sau profesională; e) standarde de asigurare a calității; f) standarde de protecție a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) și alin. (3) lit. e).", iar în conformitate cu prevederile art. 178 din același act normativ, "(1) În cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) și d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerințe minime pe care ofertanții/candidații trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerați calificați, atunci aceste cerințe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenței, în cadrul anunțului de participare. (2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire."

De asemenea, art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare în perioada derulării procedurii de achiziție publică, dispune că "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia", iar art. 188 alin. (3) din aceeași ordonanță de urgență stipulează că "(3) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: (…) b) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității; (…)".

În plus, dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare în perioada derulării procedurii de achiziție publică, avute în vedere de autoritatea publică emitentă a actelor contestate, stabilesc că "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: […] b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit. (2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnica și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgenta, autoritatea contractantă trebuie sa fie în măsura sa motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o nota justificativă care se atașează la dosarul achiziției."

Înalta Curte constată, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, și în acord cu cele stabilite de instanța de fond, că Nota de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului nr. 2485 din 21 ianuarie 2013 și Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nr. 84933 din 12 noiembrie 2012 sunt legale și întemeiate, nefiind încălcate prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, a acționat cu diligență pentru a asigura condiții optime pentru respectarea condițiilor contractului de achiziție publică.

Instanța de fond a stabilit judicios că mențiunea în Fișa de date a achiziției la pct. V4 capacitatea tehnică și/sau profesională referitoare la crearea în faza de execuție a unui număr de locuri de muncă nu reprezintă în fapt o cerință de calificare impusă de autoritatea contractantă, ci aceasta derivă din contractul de finanțare nr. x din 6.05.2011 și vizează faza de execuție, ofertanții participanți la procedură urmând a prezenta o declarație pe propria răspundere din care să reiasă că în situația în care vor fi desemnați câștigători ai procedurii de atribuire vor crea, în faza de execuție a lucrărilor, un număr de 30 locuri de muncă din care 5 femei și 5 romi.

Cu alte cuvinte, cerința menționată nu poate fi considerată o condiție de calificare pentru că are legătură cu însăși execuția contractului vizat a se încheia.

Referitor la crearea de 5 locuri de muncă pentru romi și 5 locuri de munca pentru femei în faza de execuție, aceasta este o estimare necesară din punctul de vedere al respectării principiului egalității de șanse și nediscriminării, principiu prevăzut a fi respectat în Ghidul solicitantului pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 și, de asemenea, descris în Cererea de finanțare la secțiunea 3.1.

De observat este și faptul că estimarea numărului de locuri de muncă create în faza de execuție constituie un indicator de monitorizare al POR 2007 - 2013 în cadrul Axei prioritare 1, indicator aprobat de Comisia Europeana și solicitat a se raporta de către beneficiari de către Autoritatea de Management POR 2007 - 2013 prin Instrucțiunea nr. 43 din 03 martie 2010.

Plecând de la un potențial risc al neîndeplinirii contractului, pe care autoritatea contractantă este obligată să îl ia în considerare, cu ocazia întocmirii documentației de atribuire, și având în vedere că atribuirea contractelor de achiziție publică trebuie să aibă la bază respectarea unor principii fundamentale, printre care și "eficiența utilizării fondurilor publice", Înalta Curte constată că, în privința pct. VI.5 din fișa de date a achiziției, cerința pentru garanția de participare ca scrisorile de garanție bancară să fie eliberate de o bancă cu sediul sau cu filială în România și constituite în RON, nu a fost de natură a conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, existența unei așa zise restricționări fiind doar o ipoteză a organului emitent, care nu este dovedită în nici un fel și care nu este identificată în realitate că s-ar fi produs.

Așadar, contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că intimatul în calitate de autoritate contractantă, a stabilit în procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, criterii limitate doar la strictul necesar, pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 178 și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte consideră că nu au fost încălcate dispozițiile legale arătate în actele administrative contestate, nu există nici o dovadă că au fost împiedicați alți candidați să participe la licitație. Mai mult, se consideră că descrierea cerințelor solicitate în mod transparent și nediscriminatoriu tuturor potențialilor candidați exprimă diligența autorității contractate în a impune un nivel adecvat de rigurozitate a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, pentru a exclude riscurile ce puteau afecta scopul contractului.

În consecință, recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 500 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-06-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3058/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1171/33/2013, reclamantul Municipiu
ÎCCJ 2016-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3345/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 2.06
ÎCCJ 2015-05-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 65/2018
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a
ÎCCJ 2016-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3243/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecata Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rec
ÎCCJ 2017-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1708/2017
Decizia nr. 1708/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.05
Sursă