ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4699/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 78/12.07.2018 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- anularea Notei de neconformitate nr. x/25.04.2018, comunicată prin adresa nr. x/21.05.2018 a Direcției Generale Programul Operațional Regional din cadrul MDRAP, înlăturarea reducerilor procentuale, reduceri aplicate din sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 100% din valoarea Contractului de proiectare nr. x/17.02.2017, cu consecința admiterii în totalitate a cererii de rambursare a sumei de 131.502,46 RON.

Prin sentința civilă nr. 752 din 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Bucuresti, secția a -II-a de contencios administrativ si fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secția a -II-a de contencios administrativ si fiscal la data de 04 decembrie 2019, cu același număr de dosar.

2.1. Prin sentința civilă nr. 707 din 28 februarie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a reținut că, în determinarea instanței competente să judece cauza, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, iar nu dispozițiile tezei a II-a a aceluiași articol, neavând relevanță calitatea de autoritate publică a reclamantei, întrucât aceasta nu acționează, în prezentul litigiu, în regim de putere publică.

Totodată, Tribunalul București a apreciat că, întrucât art. 10 alin. (3) nu reglementează ipoteza în care reclamantul autoritate publică cheamă în judecată o altă autoritate publică, stabilirea instanței competente să judece cauza se face în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, în favoarea persoanei care se află într-o poziție de inferioritate.

2.2. Prin sentința civilă nr. 874 din 18 iunie 2020, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind instanței de la domiciliul pârâtului, luând în considerare calitatea de instituție publică a reclamantei.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Județul Cluj a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 78/12.07.2018, precum și a Notei de neconformitate nr. x/25.04.2018, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Județul Cluj are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, este bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Județul Cluj și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a -II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.