ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2682/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat: anularea Deciziei nr. 81/18.07.2018 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional; anularea Notei de neconformitate nr. x/25.04.2018 a Direcției Generale Programul Operațional Regional din cadrul M.D.R.A.P. și înlăturarea reducerilor procentuale aplicate la sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 100% din valoarea Contractului de proiectare nr. x/17.02.2017 (contractul subsecvent de lucrări nr. x/26.09.2014), cu consecința admiterii cererii de rambursare a sumei de 246.977,75 RON.

Prin sentința civilă nr. 318/26.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 17.07.2019.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5435/2019 din data de 05 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Tribunalului Cluj.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, a reținut, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) și lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, că în raportul de drept administrativ dedus judecății, nu Județul Cluj are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capital este organul de stat care acționează în regim de putere publică, Județul Cluj având, în speță, calitatea de persoană vătămată.

Astfel, a apreciat că autoritatea publică are calitatea de pârât, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, respectiv este competentă instanța de la sediul reclamantului, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât și o persoană de drept privat.

2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentinta civilă nr. 2723/2019 din data de 20 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Tribunalului București, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum fost modificată prin Legea nr. 212/2018, apreciind că în cauza de față competența teritorială se stabilește exclusiv în raport cu calitatea reclamantului, ținând cont de data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 - 02.08.2018, ce a modificat alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, sens în care a apreciat că această competență revine Tribunalului București, secția a-II-a contencios administrativ si fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamantul Județul Cluj a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice: anularea Deciziei nr. 81/18.07.2018 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional; anularea Notei de neconformitate nr. x/25.04.2018 a Direcției Generale Programul Operațional Regional din cadrul M.D.R.A.P. și înlăturarea reducerilor procentuale aplicate la sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 100% din valoarea Contractului de proiectare nr. x/17.02.2017 (contractul subsecvent de lucrări nr. x/26.09.2014), cu consecința admiterii cererii de rambursare a sumei de 246.977,75 RON.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 17.01.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.01.2019.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.