ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 556/2015

Decizia nr. 556/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția civilă, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților B., C., D. la plata, în solidar, a sumei de 84.953,02 euro și a dobânzii de 9,31 euro/zi din data de 13 august 2013 și până la data achitării integrale a debitului.

Acțiunea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998 art. 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ. în vigoare la momentul încheierii contractului.

Hotărârea Tribunalului;

Prin sentința nr. 626 din 26 mai 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecința stabilirii competenței de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A mai argumentat instanța în sensul că, reclamanta este o autoritate publică centrală, cu personalitate juridică proprie, că prezentul litigiu are o valoarea de peste 10.000 lei iar contractul de finanțare are natura juridică asimilată unor acte administrative.

Referitor la acest ultim aspect, tribunalul a reținut că litigiul de față aparține sferei contenciosului administrativ, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 atât, din prisma părții semnatare a acestui contract, în speță o autoritate publică centrală, respectiv A., instituție publică, cât și prin prisma obiectului contractului de finanțare, respectiv acordarea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice europene.

Hotărârea Curții de Apel București;

Prin sentința nr. 2896 din 29 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ ș

i

fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. ș

i pârâții

B., la reprezentantul legal C., D., în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în speță de față nu se pune în discuție legalitatea unui act administrativ, ci este vorba despre o acțiune în pretenții formulată de o autoritate publică.

De asemenea, a reținut instanța că nu se solicită nici anularea, rezoluțiunea, rezilierea unui contract administrativ, nici obligarea la încheierea unui astfel de contract, nici impunerea unei obligații rezultata dintr-un contract administrativ.

Contrar opiniei tribunalului instanț

a a consta

tat că în speță contractul de finanțare nu poate fi asimilat unui contract administrativ pentru că nu are «ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice” (conform definiției de la art. 2 lit. c) din legea nr. 554/2004).

Prin urmare, arată instanța nu are nicio relevanță dacă reclamanta este autoritate publică centrală sau nu întrucât litigiul nu are ca obiect un act administrativ emis de o autoritate publică

și nici nu

priveș

te

impozite, taxe, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță ce va pronunța regulatorul de competență.

Competența materială a instanțelor judecătorești este dată în principal de obiectul cererii și valoarea acesteia.

În speță, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților B., C., D. la plata, în solidar, a sumei de 84.953,02 euro ș

i a dobâ

nzii de 9,31 euro/zi din data de 13 august 2013 până la data achitării integrale a debitului.

Reclamanta a arătat, în mod neechivoc, că acțiunea promovată se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, invocând în drept dispozițiile art. 998 art. 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ., în vigoare la momentul încheierii contractului.

În acest mod, rezultă că este exclusă competența instanțelor de contencios administrativ, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Mai mult decât atât, în speță reclamanta, ca autoritate publică nu a emis un act administrativ care să fie contestat în prezenta cauza, un asemenea act putând fi emis în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 ori ale O.G. nr. 79/2003 (titlu de creanță, nota de constatare, nota de informare etc).

Se mai reține că reclamanții nu s-au plâns de neemiterea vreunui titlul de creanță, notă de constatare, notă de informare, s.a.m.d.) - procedură administrativă prevăzută în dispozițiile legale anterior enunțate, pentru a antrena competența instanței de contencios administrativ.

Față de acestea, văzând că obiectul acțiunii formulată de reclamantă este constituit din pretenții întemeiate pe răspunderea civilă delictuală a părților, urmează ca în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., să se stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., D. și C. în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.