ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1915/2014

Decizia nr. 1915/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Calificări, obligarea acesteia la plata sumei de 27.774 RON, reprezentând debit principal, și 1.623,32 RON, reprezentând dobândă legală.

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 18298 din 27 septembrie 2013, a admis excepția de necompetență materială, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 339 din 05 februarie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând prețul unor servicii prestate de către reclamant în lunile august, noiembrie și decembrie 2011, conform contractului de prestări servicii din 01 martie 2011, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 01 august 2011.

În speță, pentru stabilirea competenței, este necesară calificarea juridică a acțiunii deduse judecății, calificare ce se face în raport cu natura juridică a raportului juridic ce face obiectul cererii; astfel, nu este suficient în acest sens a se constata calitatea de autoritate administrativă a pârâtei, pentru a se deduce că acest litigiu este unul de contencios administrativ, deoarece și autoritățile administrative pot încheia acte de natură civilă.

Or, simpla raportare din art. 1.2 la contractul de finanțare nu conduce la considerarea prezentului contract ca fiind un contract încheiat în executarea acestuia și având aceeași natură juridică; contractul dedus judecății are natura unui contract de prestări servicii, contract de natură civilă, din conținutul acestuia nereieșind că au fost avute în vedere anumite condiții speciale sau restricții din dreptul administrativ legate de selectarea cocontractantului; nici prin obiectul său nu este un contract administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Calificări la plata sumei de 29.397,32 RON, debit principal și dobânda legală, concretizată în prețul serviciilor prestate de către reclamant în lunile august, noiembrie și decembrie 2011, conform contractului de prestări servicii din 01 martie 2011 și actului adițional din 01 august 2011.

Între părți a fost încheiată o convenție civilă de prestări servicii.

Potrivit art. 1.2 din contract, serviciile se prestează pentru buna desfășurare a contractului de finanțare X, semnat de către beneficiar (pârâtă) cu M.M.F.P.S. - AMPOSDRU.

Litigiul de față s-a născut ca urmare derulării contractului civil de prestări servicii, iar încheierea anterioară a unui contract de finanțare între pârâtă și Ministerul Muncii, nu influențează asupra naturii juridice a contractului civil.

Astfel, dacă urmare încheierii unui contract administrativ se încheie ulterior și unul civil, acesta din urmă este guvernat de legile și principiile aplicabile obiectului prestațiilor la care părțile s-au obligat.

Chiar dacă una dintre părți face parte din categoria autorităților publice, aceasta nu conduce la concluzia că orice act încheiat este un act administrativ tipic sau asimilat, pentru a se putea aplica dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată.

În mod corect, Curtea de Apel București a considerat că simpla raportare din art. 1.2 la contractul de finanțare nu duce la considerarea că și convențiile civile ulterioare au natura unui contract administrativ.

Contractul civil de prestări servicii nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor sau achizițiilor publice.

În speță, prestatorul s-a obligat, în calitate de expert, să implementeze la nivel național anumite programe de formare, serviciile oferite neîndeplinind condițiile referitoare la prestarea serviciului public.

Mai mult, prin art. 6 alin. (2) din contract, înseși părțile au stabilit ca în caz de imposibilitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, litigiul să se soluționeze de instanța civilă competentă de la sediul beneficiarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Calificări, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.