ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6643/2013

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 6076/2/2012 reclamantul Institutul de Chimie

Fizică I.M. în contradictoriu cu pârâtul M.E.D.C.T - Autoritatea Națională

pentru Cercetare Științifică - Direcția Generală Organism Intermediar pentru

Cercetare a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună

suspendarea executării notei de constatare nr. 6889 din 29 mai 2012, în

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin

sentința civilă nr. 4644 din 22 august 2012, Curtea de Apel București a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamanta

solicită suspendarea executării notei de constatare nr. 6889 din 29 mai 2012, prin

care autoritatea pârâtă a dispus o corecție financiară în valoare de 171.808

lei pentru o pretinsă neregulă constatată în legătură cu încheierea actului

adițional nr. 1 la contractul de furnizare nr. 3728 din 23 iulie 2009, precum

și constituirea unui debit în valoare de 171.808 lei, temeiul legal al

măsurilor dispuse fiind O.U.G. nr. 66/2011.

În

raport de dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 Curtea a constatat că

actul administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată constituie un

titlu de creanță fiscală iar potrivit dispozițiilor legale în cazul litigiilor

ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii

ale acestora, unicul criteriu de departajare a competenței materiale este

plafonul valoric, neavând relevanță sub acest aspect rangul autorității publice

emitente a actului sau actelor contestate.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX- a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 3353 din 18 septembrie 2012.

Prin

sentința civila nr. 3353 din 18 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale, a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluționare Curții de

Apel București, secția a VIII-a, a constatat ivit conflict negativ de

competență și a înaintat cauza spre competentă soluționare Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Prin

decizia civilă nr. 465 din 30 ianuarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție

a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competența

Prin

sentința nr. 1905 din 09 aprilie 2013, Tribunalul București a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VIII a Curții de Apel

București, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 35569/3/2012.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a avut în vedere aplicarea

prevederilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 10 alin.

(1

1

) din Legea nr. 554/2004 introduse prin pct. 3 din Lege nr. 76/2012

începând cu 15 februarie 2013.

Prin

sentința nr. 1877 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția

de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2)

coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta

Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21,

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență

în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente

cauzei.

Argumente

de fapt și de drept relevante.

În

fapt, se reține că reclamanta a solicitat suspendarea executării Notei de

constatare nr. 6889 din 29 mai 2012, prin care autoritatea pârâtă a dispus o

corecție financiară în valoare de 171.808 lei pentru o pretinsă neregulă

constatată în legătură cu încheierea actului adițional nr. 1 la contractul de

furnizare nr. 3728 din 23 iulie 2009, precum și constituirea unui debit în

valoare de 171.808 lei, temeiul legal al măsurilor dispuse fiind O.U.G. nr. 66/2011.

Se

constată că litigiul are ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 171.808 lei

- asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură

fiscală, astfel că potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004,

competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în

funcție de criteriul valoric și revine Secției de contencios administrativ și

fiscal a Tribunalului.

Înalta

Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de

judecată la data de 26 iulie 2012, anterior intrării în vigoare Legii nr. 76/2012,

ale cărei dispoziții se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia

in vigoare.

Prin

urmare este eronată invocarea, de către Tribunalul București, a dispozițiilor art.

10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, întrucât prevederile legale

respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 și au

intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art.

81 alin. (1) din același act normativ, nefiind deci aplicabile la data de 26

iuie 2012, când a fost formulată acțiunea.

Prin

urmare, în mod greșit a reținut Tribunalul București, în motivarea soluției de

declinare a competenței, că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin.

(1

1

) din Legea nr. 554/2004, întrucât prevederile legale respective

au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 și au intrat în

vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin.

(1) din același act normativ, nefiind deci aplicabile la data de 26 iuie 2012,

când a fost formulată acțiunea.

Pentru

aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin

Legea nr. 76/2012 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării

acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța

competentă potrivit normelor legale în vigoare la data înregistrării

litigiului, și anume de Tribunalul București.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

în

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu

dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului

București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Institutul de Chimie

Fizică I.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale (succesor

al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) - Autoritatea

Națională pentru Cercetare Științifică - Direcția Generală Organism Intermediar

pentru Cercetare în favoarea Tribunalului București, secția a IX a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.