ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 octombrie 2015, reclamantul A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.157.226,91 RON, reprezentând debit restant datorat în baza contractului nr. x din 17 octombrie 2011, a sumei de 84.200,15 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la data de 30 septembrie 2014, precum și la plata în continuare a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 5000 din 30 iunie 2015, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că Ministerul Economiei este o autoritate publică centrală și că cererea reclamantului este întemeiată pe contractul de finanțare pentru proiecte din planul sectorial nr. x din 17 octombrie 2011, încheiat între reclamantul A. S.A., în calitate de contractor, și pârâtul Ministerul Economiei, în calitate de autoritate contractantă, contract care nu este un contract de achiziție publică, nefiind încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, ci în baza unui act normativ special, O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, menționat în preambulul contractului.

A apreciat Tribunalul că, deși, în art. 61 din contract, se prevede că pentru achiziția bunurilor și serviciilor necesare realizării proiectului, contractorul va aplica prevederile O.U.G. nr. 34/2006, nu influențează natura juridică a contractului de finanțare, nu contractul de finanțare fiind guvernat de dispozițiile acestui act normativ, ci eventualele contracte ulterioare.

Astfel, contractul de finanțare pentru proiecte din planul sectorial nr. x din 17 octombrie 2011 este un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, încheiat de o autoritate publică centrală.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2848 din 4 noiembrie 2015, a admis excepția necompetenței materiale, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, din cuprinsul contractului nr. x/2011 a cărei executare este dedusă judecății și al prevederilor art. 61, că acesta este un contract de achiziție publică, asimilat, potrivit legii, actului administrativ.

Astfel, sunt incidente prevederile speciale cuprinse la art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, referitoare la executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, situație în care competența de soluționare, în primă instanță, revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel București, în baza art. 133 și 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia.

Obiectul acțiunii îl constituie obligarea Ministerului Economiei la plata unor sume, reprezentând debit restant și dobânda legală, rezultate din executarea contractului nr. x din 17 octombrie 2011 privind derularea proiectului "Studiu pentru optimizarea tehnologiilor de captare, transport și stocare a dioxidului de carbon în cadrul proiectului demonstrativ - CCS", finanțat prin Planul Sectorial de Cercetare-Dezvoltare în domeniul industriei/2011.

Potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, privind definiția contractului de achiziție publică, acesta este "contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una ori mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse ori prestarea de servicii".

Din conținutul actului administrativ a cărui executare a generat litigiul, Contractul nr. x din 17 octombrie 2011 finanțat prin Planul Sectorial de Cercetare-Dezvoltare în domeniul industriei/2011 al Ministerului Economiei, Înalta Curte reține că acesta este un contract de achiziție publică, asimilat actului administrativ.

Prin urmare, în speță, pentru stabilirea instanței competente, sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora, "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

Cum, în speță, sediul autorității contractante, Ministerul Economiei, se află în București, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ a Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri și Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM