ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3293/2016

Decizia nr. 3293/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asocierea SC A. SA - B. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA:

(i) să se constate că prelungirea duratei de execuție a lucrărilor cu 145 zile, acordată de inginer, în calitatea sa de reprezentant al autorității contractante, prin adresa nr. C43/Pr-B/Lot 5/0970 din 11 februarie 2014, privește exclusiv evenimentele anterioare datei de 24 aprilie 2013 și notificate de reclamantă prin adresa nr. 337 din 25 aprilie 2013;

(ii) să fie obligată pârâta să modifice parțial, în conformitate cu prevederile clauzei 20 din Condițiile generale de contract, concluziile raportului intitulat determinarea inginerului nr. 5 din 15.01.2014, în sensul prelungirii duratei de execuție a lucrărilor cu 438 de zile ca urmare a evenimentelor anterioare datei de 24 aprilie 2013;

(iii) să fie obligată pârâta să încheie un act adițional la contractul nr. 160 din 12.12.2011 prin care să recunoască dreptul reclamantei la extinderea duratei de execuție a lucrărilor cu 438 zile;

(iv) ca o consecință a celor de mai sus, să fie obligată pârâta să recunoască dreptul reclamantei la plata cheltuielilor suplimentare, a costurilor suportate și/sau a despăgubirilor la care aceasta este îndreptățită ca urmare a culpei pârâtei în executarea contractului.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3231 din 18 mai 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul s-a raportat, în esență, la dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reținând împrejurarea că nu s-a făcut dovada încheierii contractului în condițiile prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, pentru a fi incidente speței dispozițiile art. 286 din acest din urmă act normativ.

2.2. La rândul său, prin sentința civilă nr. 2626 din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Curtea a reținut că obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de formularea de pretenții de către reclamantă derivând din acordul contractual nr. 160 din 12 decembrie 2011, act încheiat prin raportare la faptul că autoritatea contractantă a convenit ca lucrările să fie executate de reclamantă potrivit raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică nr. 1/4902 din 20 iulie 2011.

În raport de aceste împrejurări, s-a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în conformitate cu care „Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”.

Nu a fost reținută relevanța caracterului special și deci derogatoriu al prevederilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, deoarece acest din urmă conflict de norme vizează ipoteza în care litigiul privește acte administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, din moment ce raportarea trebuie făcută la o normă distinctă, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, și față de care revine la caracterul de normă generală, pentru considerentului actului normativ care o înglobează.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a decis, în temeiul art. 133 și urm. C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Litigiul dedus judecății are ca obiect, în esență, executarea unui contract de achiziții publice, anume contractul nr. 160 din 12.12.2011 privind „Modernizarea stației de cale ferată Pitești”, încheiat între reclamanta Asocierea SC A. SA - B. SRL și pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, în calitate de autoritate contractantă, în temeiul rezultatelor procedurii de atribuire nr. 1/4902 din 20 iulie 2011, procedură desfășurată ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 „procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează in primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului in circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”.

Întrucât cererea dedusă judecății în prezenta cauză se referă la executarea unui contract de achiziție publică, competența de soluționare a acesteia urmează a se determina în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, norme cu caracter special, aplicabile cu prioritate față de normele cu caracter general cuprinse în art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, așa cum a reținut și Curtea de Apel București.

În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asocierea SC A. SA - B. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.